Am fost acuzat de multe ori ca problemele pe care le pun in discutie poarta un caracter privat, prin urmare nu au dreptul sa fie emise in public. Sau, daca totusi o fac, trebuie sa tin cont intotdeauna de specificul privat al problemelor mele, care le diminueaza mult din importanta, si sa nu pretind ca acestea ar urma sa se bucure de aceeasi atentie sau respect de care beneficiaza chestiunile considerate in mod traditional publice. Chiar si atunci cand sunt printre amici si ating intr-un anumit mod probleme considerate drept private, acestia nu intarzie sa precizeze: „E vorba de problema ta personala?”.
Toate bune pana aici, numai ca imi vine destul de greu sa inteleg in multe cazuri ce inseamna „public” si ce inseamna „privat”. De exemplu, asa-numita problema a homosexualitatii, care, de regula, este pusa pe umerii homosexualilor, considerati de obicei atat sursa a problemei, cat si obiectul propriu-zis al acesteia. Totusi, se uita ca, in fapt, probema este mai degraba a heterosexualilor decat a homosexualilor, cu alte cuvinte chestiunea a fost creata si este intretinuta de cei care fac legea, care sunt interesati de mentinerea unei anumite stari de fapt in societate. E ca si cum un stapanitor de sclavi ar pune raspunderea integrala pentru statul de rob pe seama sclavilor sai, uitand ca statutul acestora si relatiile cu stapanul lor sunt intarite de legislatia cetatii, sustinuta la randul ei de organele de forta ale formatiunii statale respective.
Cred ca, in realitate, problema este intotdeauna a clasei sau categoriei de oameni dominante, dar responsabilitatea e pusa pe seama celor subordonate, dominate, fiind considerata in acelasi timp o chestiune domestica, de clan.
Poate de aceea notiunile de „public” si „privat” imi pun atat de multe probleme de comprehensiune, hotarul dintre ele fiind practic imposibil de trasat…
54 de răspunsuri la “Problema publica sau privata?”
🙂 si cine sa le cumpere
cine are intentia sa dea faliment ?
nimic nu e gratis sau comun, si toate costa, nu se da nimic moca iar cele nesolicitate dispar imediat prin concurenta alternativei
tu vezi mai bine (am impresia ca te uiti stramb) arata in cea mai homo tara, (care vrei tu, numai alege una), si nu o sa vezi asa ceva, pentru ca toate sunt private si dau numai ce se cumpara, nu se fac emisiuni din mila in detrimentul altora, una pentru ca nu le place, si a doua pentru ca nici nu ar plati pentru asa ceva, iar ati cazut 🙂 tot la privat si personal ve-ti ajunge exact ca si pana atunci.
Nu uita ca in tarile in care nu se cunoaste mai nimic despre homosexualitate, interesul populatiei e deosebit de mare: rating-ul emisiunilor in care participa si gay creste spectaculos. Dar stii ce-i nelinisteste cel mai mult pe hetero? Ideea ca un homo poate avea aspect normal, care nu se deosebeste cu nimic de al sau, acesta deranjeaza (niste bieti homosexuali sa semene cu bravii hetero) si prezinta un pericol evident in viziunea lor, deoarece copiii lor nu ar putea intelege care e chipul normalitatii si care – al perversiunii. De aceea se prefera ca in emisiuni sa fie expusi, de regula, gay cat mai hidosi, iar daca nu sunt prea urati, ii confectioneaza cu ajutorul machiajului. Heterosexualii mai sunt deranjati si de ideea ca un homo s-ar putea simti fericit. De aceea, in emisiuni sunt adusi tot felul de homosexuali tristi, care in realitate sunt foarte veseli, fiind pusi sa istoriseasca povestioare tragice despre conditia lor naturala insuportabila, despre faptul ca natura a fost nedreapta cu ei, in schimb sunt recunoscatori societatii in care traiesc pentru toleranta pe care o manifesta vizavi de ei. Astea sunt miturile preferate de publicul larg heterosexual. Ei nu concep ca poti fi fericit, nefiind heterosexual…
fii serios, chiar si cu parazile te inseli, nu e nici o apreciere a voastra (cum poate crezi)
e circ, 🙂 care vine, o face sa se amuze pe seama diveselor caricaturi mai mult sau mai pustin ciudate pe care le-ar putea vedea acolo, pentru exhibitiile lor caraghioase, vin pentru circ, e interesant sa vezi o ciudatenie si cand se mai si prosteste e bal mare 😛 (faze de genul copiilor idioti care … hai sa aratam curu cuiva si rad toti fericiti de asa o prostie)