Se vorbeşte intens despre dezinformare, războiul mediatic al SISTEMULUI sau al unui partid împotriva altor partide ori împotriva întregii ţări. Şi toţi sunt specialişti în problema dezinformării. Orice basarabean poate să ţină prelegeri despre fenomenul în cauză şi efectele lui, despre victimizarea sa în consecinţă. Fiind şi eu un basarabean, n-am cum să nu-mi expun opinia în această privinţă.

Pe mină mă interesează în special dezinformarea şi războiul permanent al heterosexualilor asupra restului populaţiei, deşi deocamdată, trebuie să recunoaştem, restul populaţiei nu există pentru că nu dispune de un discurs propriu. Deci, ca să se legitimeze, cei care nu există deocamdată, dar vor cu tot dinandinsul să fie consideraţi oameni vii, vor trebui să se legitimeze prin limbaj, să-şi inventeze de urgenţă unul. La moment însă, sunt nevoit să îngit doar ce-mi oferă mass-media publică şi privată, care, privită din acest unghi de vedere, sunt identice. Seară de seară, la posturile de radio şi televiziune se revarsă o avalanşă de ştiri şi imagini, ai căror protagonişti sunt implicit heterosexuali. Este adevărat că, din când în când, sunt prezentaţi şi homosexuali, însă doar în contexte extraordinare, nefireşti – alături de criminali şi prostituate, cu aspect de clovni, extrem de nefericiţi de condiţia lor şi cerşind toleranţă şi îndurare.

Chiar dacă canalele de televiziune din RM sunt pudice, totuşi uneori mai prezintă şi filme erotice (pornografia e interzisă aici). Dar am uitat, ca întotdeauna, să adaug un determinativ cuvântului „erotică”. Deci uneori am norocul să urmăresc câte un film cu erotică heterosexuală. Cred că realizaţi cât de tare mă excită un sân sau un şold gol de femeie, pentru că camera de filmat este focalizată doar pe ea. Mai mult, 50 la sută din scenele erotice înfăţişează săruturi şi lingeri dintre două femei, care, culmea, nu trezeşte mânia şi dezgustul heterosexualilor. Îmi imaginez ce vacarm s-ar isca dacă pe ecran ar apărea doi băieţi sau bărbaţi mângâindu-se inocent – atât femeile, cât şi bărbaţii heterosexuali ar protesta vehement, ar adresa plângeri CCA-ului (aşa cum s-a întâmplat acum 10 ani în România, când TVR 1 începuse să difuzeze filme mai îndrăzneţe la ore târzii).

Poate de aceea mă distrează atât de mult discursurile şi convingerile ferme ale revoluţionarilor care urmăresc să elibereze omenirea, să o emancipeze. În realitate, cuvântul „omenire” e sinonim pentru ei cu heterosexuali sau cu modul de viaţă heterosexual. Restul sunt, accidente nefericite, deviaţii. De cele mai multe ori, ei pot să accepte minorităţile sexuale doar la nivel abstract, atâta timp cât acestea nu devin active, vizibilie. În momentul când realizează că există cu adevărat, că nu sunt nişte himere, activiştii progresişti încep să devină homofobi, să se delimiteze cu orice ocazie de ei, să-şi strige în gura mare orientarea heterosexuală, deşi procedeul pare penibil în condiţiile în care în RM orice persoană e considerată automat heterosexuală dacă nu-şi afirmă explicit opţiunile sexuale diferite de ale majorităţii.

Interesant în acest context îmi pare cazul lui Dan Bălan, un cântăreţ de la răposata formaţie „Ozon”. După ce s-a maimuţărit un timp pe scenele din România, folosind imaginea stereotipă a homosexualului (cu faţa fardată grotesc, ţoale feminine etc.), acum se delimitează la tot pasul de gay. Cântecelul său „Dragostea din tei” a început să se bucure recent de popularitate şi peste Ocean, fiind preluat de multe staruri de acolo. Dar dacă solicitarea de a-i prelua compoziţia, venită din partea Rihannei l-a umplut de fericire, aceeaşi cerere formulată de o formaţie gay din Brazilia l-a pus serios pe gânduri. Iată ce declară renumitul artist în unul din ultimele sale interviuri: „N-am nimic împotriva homosexualilor, dar m-am gândit că nu ar fi bine să le dau cântecul. În cele din urmă am decis să le permit şi lor să îl interpreteze” (citat aproximativ). Ca să vezi, banii fanilor gay nu îl deranjează, dar se delimitează cu orice ocazie de ei. Personal, i-am tradus afirmaţia cam în felul următor: N-am nimic împotriva homosexualilor, dar ei nu sunt oameni!

Nu ştiu dacă vă puteţi imagina dimensiunile imense ale plictiselei şi alienării la care sunt supus zilnic, şi care mă vor însoţi şi în restul zilelor care mi-au rămas de trăit. Dar, ca un creştin adevărat, mă mângâi cu ideea că cel puţin heterosexualii se delectează şi profită din plin de viaţă, senin, firesc şi natural, fără a fi nevoiţi să fie şmecheri ca să-şi atinge scopurile sau să se simtă împliniţi…

Enervant