Pentru noi, cei născuţi în Basarabia, România e un fel de “american dream”. Cel puţin aşa a fost în cazul meu. În imaginaţia mea de copil România era un fel de tărîm al minunilor ce se deschide îndată ce treci Prutul. Urmăream mai mult decît fascinată emisiunile pentru copii de la TVR1 şi în sinea mea îmi închipuiam că ACOLO trăiesc doar domni la cravată ce vorbesc o limbă cultă, oraşe împînzite cu alee şi biblioteci cu rafturile rupte de cărţi în limba română, ceea ce pentru mine chiar era un vis ţinînd cont de biblioteca modestă ce-o aveam în comună ce număra doar cîteva cărţi în română şi restul în grafie chirilică. Mai tîrziu, cînd am început să mai înţeleg şi eu cîte ceva ce se întîmplă în jurul meu şi cînd am început să mă uit la emisiunile sociale şi cele politice româneşti mi-am dat seama că totul nu e chiar atît de “roz” , totuşi în adîncul sufletului meu mai continuam să mă gîndesc la România ca la ceva ieşit din ordinar, ca la ceva care urmează a fi descoperit, însă această descoperire îşi aştepta momentul.
Mi-aduc aminte acel moment, de-a dreptul emoţionant pentru mine, cînd în sfîrşit mi se ivise ocazia de a vizita România. Doamne ce mai fericire! Auzisem de un concurs republican de eseuri ce oferea drept Premiul Mare o excursie prin România. Poate ar trebui să-mi fie ruşine, dar pentru prima dată expresia “participarea contează, şi nu premiul” nu era valabilă în cazul meu. De obicei, participam la consursuri similare fără a mă interesa motivaţia lor pur materială, ci mai degrabă experienţa acumulată, noi cunoştinţe, provocările la care trebuia să răspund. Atunci a fost altfel. Am lucrat aproape o săptămînă la acel eseu conştientă că şansele mele sunt aproape minime în contextul concurenţei acerbe la competiţii de acest gen unde participau sute de lucrări venite din toate colţurile republicii. Şi totuşi, am avut noroc. Luasem Premiul Mare, dar şi mai important pentru mine în acel moment, cîştigasem mult rîvnita călătorie în România. A fost probabil cea mai memorabilă săptămînă din viaţa mea. Rebelul adolescent din mine îşi vedea în sfîrşit materializarea viselor sale…Acum văd aceste porniri ale mele de-a dreptul copilăroase şi naive, dar totuşi cînd revin la acele momente faţa mea se luminează de un zîmbet nostalgic. Revenisem acasă cu impresii grandioase, plimbarea prin Parcul Copou, legendarul tei eminescian, vizita la Casa Poporului, Muzeul Satului, Palatul Peleş, Mogoşoaia, Mănăsitirea Argeşului, Barajul Vidraru, strîngerea de mîină a însăşi preşedintelui României (participasem la o Şcoală de Vară pentru românii de pretutindeni unde avusesem o întîlnire cu Băsescu), un interviu cu vocea tremurîndă dat unui reporter PRO TV …
…trecuse ceva timp de la acea excursie, avîntată în ritmul alert al cotidianului liceal începusem să-mi aduc aminte de acele zile ca de un vis frumos…şi totuşi, îndată ce mă văzusem cu diploma de bacalaureat în mînă, după ce susţinusem proba de admitere la Universitatea de Stat din Chişinău, unde eram mai mult ca sigură că-mi voi petrece cîţiva ani buni pe băncile facultăţii de Jurnalism, mai mult involuntar şi din intuiţie am decis să încerc şi în România …şi aşa, printr-un concurs de circumstanţe şi împrejurimi absolut întîmplătoare am ajuns aici, în Suceava…şi cînd mă gîndesc că acel anunţ despre existenţa unui concurs auzit accidental la Radioul Naţional se dovedise a fi hotărîtor…sunt aici, fireşte că senzaţiile de acum sunt incomparabile cu cele în clipa revelaţiei României de atunci, una e să treci pasager printr-o realitate, să te atingi de ea însă fără a te ciocni, fără a-i simţi pulsaţia din interior şi alta e cînd te vezi obligat să faci parte din ea, să te contopeşti cu ea, să te adaptezi şi să te integrezi condiţiilor nu neapărat loiale ce ţi le impune…o nouă provocare, un alt fel de a te manifesta şi un mare-mare dor de acasă …şi cînd mă gîndesc că toate au început de la un simplu anunţ radio despre un concurs ”prins” accidental pe care l-am luat drept o simplă provocare…
57 de răspunsuri la “Povestea dragostei mele pentru România”
Macar sunt dobitoc la puterea unu, nu la patrat ca tine, lepadatura.
Mari jigodii sunt basaraboii, romanii trebuie sa-i scoata din tara.
anonymous nu ai nici curaj sa scrii cine esti, esti un las si nu ai nici un drept sa vrb asa. ia si citeste putina istorie, nu sta numai pe net pe site-uri xxx. 🙂
E alt Anonim bunduche, nu jigesc fara motiv.
Personal nu am nici cea mai mică problema cu moldovenii, rusii sau alte natii, nici chiar cu cei ce pretind sa sunt altceva.
Sa fie sănătoşi, pot sa debiteze orice vor, sa creada la fel, dar acasă la ei si despre ei ar fi cel mai indicat.
Nu vad rostul sa debitezi tampenii despre altii, chiar tampiti sa fie atat timp cat nu va suntem datori cu ceva.
Suntem tigani ? om fi, lasa-ne asa cum suntem si vedeti-va de ce va doare pe voi pentru ca nu cred ca sunteti pe roze.
Daca o să reusiti sa iesit mai bine, foarte bine, cui ii pasă ? iesiti, ai impresia ca o sa vina cineva acolo la pomana ?
Daca insă vrei ceva de aici, consideri ca ar trebui ceva, dicuti pe problema respectiva si nu te legi cam aiurea de altceva, fii mai cu băgare de seama, te arunci in gol pentru ca ce spun altii despre noi nu prea ne intereseaza, nu are nici o valoare cuvantul unui strain. La discutii de bascalie merge….
Nu draga, anonimule. Nu le place Romania, nu le place clasa politica a Romaniei, nu le place poporul roman ca e prea tiganizat si manelizat, nu le place nici macar modul de viata din Romania, si cu atat mai putin pe romani insisi.
Dar pretind romanilor sa ii inteleaga, sa le fie aproape, sa le dea cetatenii, pasapoarte, vize si MUUUUULTA intelegere.
Ba nu. Mai cer si scuze publice din partea autoritatilor si a fiecarui roman in parte daca s-ar putea, pentru faptele istorice imaginare de care se fac vinovati romanii in relatie cu basarabenii. Scuze, poate chiar si executii in piete publice pentru ce traiesc ei acum.
O oala mare cu laturi sa-si verse romanul pentru bolnavele lor minti adormite. Romanii si Romania nu are pentru ce-si cere scuze in relatia cu basarabenii.
fabulatia cu cerutul scuzelor provine din faptul ca istoria invatata de basarabeni (de sorginte sovietica) difera in mod fundamental de cea studiata de romani.
Dar ce sa-i faci, cand n-ai ce face, poti perora la nesfarsit si sudui pe oricine.
frumoasa poveste 🙂
asculta ceva muzica pe http://www.dacii.ro intre timp sa stam de vorba, poti face fata? incearca sa vezi ce s-ar face lumea fara romania pe YOUTUBE, ce este in roma/italia facut este din aurul daciei mii de tone, dacii erau arienii=nobilii si ei au influentat toate civilizatiile chiar si asia cu dao-tao, limba sanscrita, influenta egiptului sau A IMPERIULUI ROMAN cand noi aparam europa de turci restul lumii se gandea la xxx, tiganii au ajuns in romania acum cateva sute de ani ca robi asa cum africanii in USA, Tiganii nu au sange ADEVARAT de asta o da in basme pe unde ajung mai mult educatia este in sange nu doar un bla-bla. In romania tiganii au complexe pentr ca ei nu se gandesc numai la jafuri, violuri sau furat dar romanii sunt interesati de cultura spatiului, a pamantului sau a apei, stiinta, literatura, arta, cultura, inventica, geniocratie, politica sau cultura cuvantului, daca vorbesti cu cineva si nu este interesdat de aceste lucruei ori este tigan ori evreu un roman are interese universale cu caracter.
Un roman se gandeste ca orice sau oricine poate fi depasit prin morala se impune si civilizatie, restul ganditi-va la cel mai mare conducator al tuturor timpurilor STEFAN CEL MARE.
Suntem un popor foarte mandru ca am luptat cu arta milenii de mii de ori cu multe imperii. Nimeni nu vrea ca sa vada ROMANIA CU MOLVOVA UNITA SI CU CEI 40 DE MILOANE DE ROMANII DIN LUME PENTRU CA DEVENIM PREA PUTERNICI UN FEL DE UN CARE CONDUCE LUMEA.
Daca studiem istoria adevarata suntem atat de importanti ca popor pur. Daca stUdiati toate popoarele LUMII toate sunt impure asta inseamna ca daca ceva este impur nu poate sti adevarul sau cunoaste adevarata intelepciune.
Rusia, America si China sunt ca niste arhangheli decazuti nimeni nu are incredere in ei. Romania poate uni korea de sud cu cea de nord, asa cum a facut cu reunificarea germaniei acum a ramas O PROVINCIE ROMANESCA PE NUME MOLDOVA. Morala este impunatoare tuturor; limba moldoveneasca rusificata este o limba porceasca analfabeta. La ambasada din chisinau oficialii romani numara 37 RUSII numara 1300 de oficiali la ambasada raspunsul nostru diplomatic este dece ne bagam noi in afacerile moldovei v-a lasam pe voi care aveti mai multa experienta 🙂 🙂 de a ajuns moldovenii adevarati sa fie omorati iar voi in,culti de adevarata istorie a sangelui romanesc, restul e pe scurt: responsabilitatea este abilitatea de raspuns adica: ‘raspuns-abilitate/ RO response-ability/ ENG’= Responsabilitate.