Romii în imaginarul medieval românesc


Romii au migrat, la inceput, din India spre Europa in valuri succesive, incepand cu secolul al IX-lea si pana in cel de-al XIV-lea. Ajunsi in Imperiul Bizantin prin veacul al XI-lea, s-au raspandit rapid in intreaga Europa. Primul document care ii atesta pe romi in Tara Romaneasca dateaza de la 1385. Nu exista insa nici un dubiu ca acestia erau deja prezenti pe aceste meleaguri. Pentru cea mai mare parte a prezentei romilor in spatiul romanesc, absenta surselor interne privitoare la aceasta etnie, obliga la o definire, in principal, in raport cu Celalalt, in raport cu cultura romana. Referitor la primele contacte dintre valahi si comunitatile nomade de romi, nu exista, din pacate, nici un fel de marturii documentare. Asa ca, pentru a ne putea reprezenta aceste „intalniri” putem recurge doar la utilizarea tiparelor imaginarului medieval – o metoda foarte interesanta, in ciuda oricaror ambiguitati.

„Ei veneau dintr-o tara straina, nu aveau harti si nu stiau ce se afla in fata lor. […] Ei ce vor fi simtit pe cand inaintau in intuneric si zareau deodata, in fata, acea margine temporara a lumii cunoscute de ei… ?”
Mircea Nedelciu

Prima jumatate a secolului XIV coincide cu inceputurile coagularii statelor medievale Valahia si Moldova, a institutiilor acestora, autoritate relativa a domniei, deci state embrionare sau cel mult in zorii existentei lor, cu Biserici ortodoxe noi, a caror hegemonie era amenintata de catolicism si bogomilism. In acelasi timp, trebuie sa tinem cont ca societatea autohtona era una sedentara, iar pentru majoritate, „lumea cunoscuta” se marginea la hotarele satului. Spatiul de „dincolo” era unul al necunoscutului, al haosului, generator de teama. Intreaga societate medievala europeana era una xenofoba. Conditia naturala a omului medieval era de a trai pe pamantul natal, pe care are o continuitate istorica, data de mormintele stramosilor, vechi legaturi de rudenie si vecinatate. Teama fata de straini nu era limitata nici macar de ospitalitatea crestineasca. Strainul era, deci, un indezirabil. Pe langa faptul ca erau „ex-solum”, romii erau si nomazi, gasindu-se astfel pe o treapta superioara de marginalitate, in afara modelului social si comportamental acceptat. Contactul ratacitorilor cu zone nestapanite de om si viata in sanul padurilor (spatiu al duhurilor rele, al demonilor) trezeau spaima si exprimau, din perspectiva crestina, negarea vietii sociale. Faptul ca ei aveau in calatorie un mod de viata, socialmente respins, ii transforma in perceptia sedentarilor in exclusi.

Culoarea pielii

Cea mai puternica influenta asupra mentalului autohtonilor a fost produsa de culoarea tenului romilor. Valorizarea negativa a negrului, este simptomatica pentru popoarele care adora Soarele si Cerul (senin) asa cum era ceea ce acum numim poporul roman (de vazut de la Herodot – despre religia getilor, pana la Creanga – incantatiile pentru iesirea soarelui). In lumea crestina, simbolismul culorilor consacrat de Biserica facea din negru culoarea pacatului, iar in credintele populare romanesti, diavolul si alte spirite rele sunt de asemenea negre.

Pe langa acestea, un „negru”, pentru majoritatea autohtonilor nord-dunareni, era un „tatar” sau un „sarazin” (unele dintre numele sub care, mai tarziu, vor fi cunoscuti si romii in occidentul european) iar contactele, foarte recente sau chiar in plina desfasurare, cu aceste popoare, erau in principal violente. Mai mult, cruciadele, a caror epoca nu era inca apusa, au avut un rol decisiv in influentarea mentalitatilor medievale in sensul transformarii „negrilor” in eretici, dusmani ai lumii crestine (una care traia profund si in secolul XIV, complexul asediului).

Unii antropologi si psihologi vorbesc de universalitatea „socului negru”, care are un caracter constant si o valoare simptomatica de „angoasa a angoasei”. Avem, deci, de-a face cu un stigmat infam innascut – culoarea pielii, agravat si de conceptia conform careia caracteristicile fizice (aici negrul valorizat negativ) sunt definitorii pentru profilul moral.Acestea sunt, pe scurt, cateva din premisele unei convietuiri incepute acum peste 600 de ani. Evolutia ulterioara a perceptiei autohtonilor despre grupurile de romi a ramas in limitele a ceea ce E. Goffman numea „alteritate anticipativa” – cliseul stabilit initial aplicandu-se atat grupurilor sosite mai tarziu, cat si generatiilor urmatoare.Din pacate, ceea ce ar fi putut fi un „mediator” care sa atenueze in timp impactul intalnirii acestor doua culturi, crestinismul, a avut un efect contrar. In principiu, invataturile sale tind spre eliminarea diferentelor, prin promovarea egalitatii oamenilor. Insa tot crestinismul le-a agravat, in masura in care „ceilalti” nu se pliau pe ceea ce era, din punct de vedere social si religios, acceptabil. Putem vorbi chiar de o convergenta intre evolutia statului, Bisericii si a structurilor sociale si tendintelor in marginalizare.

„Tiganul imaginar”

Dupa 1385, cu rare exceptii, documentele care vorbesc despre romi in Tara Romaneasca si Moldova atribuie acestora statutul juridic de robi. Robia provoaca singura mutatie semnificativa in ce priveste imaginarul fata de romi in spatiul romanesc, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In acelasi timp, mentinerea acestui statut juridic pana la 1856, are un efect de conservare, de perpetuare a mentalitatilor medievale legate de romi. Dar care sunt, in linii mari, ipostazele „tiganului imaginar”? Faptul cel mai important pentru limitele cronologice la care ne referim este receptarea romilor ca si necrestini. Lasand deoparte relatarile calatorilor occidentali si catolici, relevante sunt cateva documente care ne-au parvenit de la clericii ortodocsi ai vremurilor fie ei pamanteni sau calatori prin Tarile Romane. Astfel, in jurul anului 1746, Neofit Cretanul, criticand si enumerand cateva dintre obiceiurile pagane din Valahia spune: „Deval ce iaste capatana de ramatoriu si umbla tiganii cu dansa in ziua ajunului sfantului mare ierarh Vasilie”.

In acelasi an, Neofit, mitropolitul Ungrovlahiei, intr-un document in care pledeaza pentru desfiintarea rumaniei, subliniaza contradictia dintre dogma ortodoxa si „jugul robiei”:“Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Evanghelie ne invata zicandu: Iubeste pre de aproapele tau ca insuti pre tine. Ci de vreme ca sa cade sa fim supusi acestii porunci si invataturi, nu trebuie sa punem pre fratii nostri cei intru Hristos suptu jugul robiei…Dar deci cunoscand si noi cu totii de obste, ca acest lucru, a avea supusi robiei pe pravoslavnicii crestini, care santu intru o credinta cu noi, nu iaste lucru crestinescu, ci de mare paguba sufletelor noastre, socotit-am cu totii pentru rumanii ce i-am avut pana acum la stapanirea noastra … care dintre noi va vrea den buna vointa lui ca sa-i ierte pentru a sa pomenire, bine va face” (5 august 1746).Faptul ca intre „fratii nostri cei intru Hristos” din document se regasesc doar rumanii (in randul carora sunt doar vlahi), iar robia romilor nu face, in opinia mitropolitului, obiectul vreunei contradictii dogmatice, sugereaza perceperea romilor in afara comunitatii ortodoxe. Aceasta pare sa fie, din punctul de vedere al clericilor ortodocsi din perioada robiei romilor in Tarile Romane, motivatia care legitimeaza robia, pe langa, bineinteles, motivatia economica, robii fiind o sursa semnificativa de venituri.

  • Petre-Florin Manole

7 răspunsuri la “Romii în imaginarul medieval românesc”

  1. IN PRIMUL RAND IN TARILE ROMANESTI S-AU NUMIT TIGANI.. romi le-a permis sa-si spuna tovarasul iliescu din dragoste catre ei , caci se pare ca se trage si el din neamul lor.. le-a intors aurul pe care ie l-au „agonisit” din furturi si excrocherii.In republica moldova nu i-au alintat asa ca-n romania si unii din ei au devenit oameni de treaba, pe cand in romania ii tin in spate prin ajutoare sociale Sunt pline penitenciarele si casele de plasamant cu ei.. dar ce este mai grav: ROMANII SE TEM DE EI ! SE TEM SA-I INFRUNTE.. in mijloacele de transport tiganii nu platesc si politia nu-i atinge! .. tiganii in Romania s-au obraznicit la extrem.. degraba vor deveni majoritari si s-a dus tara romaneasca de rapa !

  2. Tiganii n-au sa devina in veci majoritari in Romania. Nomazi au fost toata istoria lor, nomazi sunt si acum. S-au imprastiat prin toata Europa.

  3. Trebuie sa fii ori paranoic ori rau intentionat sa afirmi ca tiganii vot fi majoritari in Romania.Da nu ma mai mira nimik in ziua de azi,la cate aberatii aud in fiecare zi.

  4. Tigani si nu „rromi” cum iau zis TIGANUL ILIESCU SI PETRE ROMAN !

  5. park era vba k pe acest site sa fie postate articole doar de catre autorii propriu-zisi?

  6. Tigani sau romi?

    George Pruteanu
    Curentul, 28 februarie 2008

    Cuvîntul rom e de origine ţigănească. În limba ţigănească înseamnă “om, persoană”. Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative ale cuvîntului ţigan. Nu cred că e o soluţie deşteaptă, pentru că o ameliorare ar fi schimbarea realităţilor, nu a cuvîntului care le denumeşte. Cum ar fi ca acei români care sunt prost văzuţi în Italia, de exemplu, să pretindă că ei nu mai sunt “români”, ci “daci” sau “vlahi”?!

    În ceea ce ne priveşte, ca naţiune, cuvîntul generează confuzie pe plan internaţional. Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice şi de etimologie. Ei fac o asociere firească (şi justă!) între terminaţia -ia / -(an) ia şi ţara (= naţiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “ţara briţilor, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “ţara maurilor”, deci România = rom + ania = “ţara romilor”. E incorect. Se creează o falsă direcţionare. După cum incorectă a fost acceptarea, din acelaşi motiv, a schimbării prescurtării pentru România din ROM (care trimitea imediat gîndul la ROMa, la romanitate, la latinitate – noi suntem o parte din ceea ce se numeşte “Romania”, adică teritoriul impregnat de civilizaţia şi limba Romei Antice), în ROU (din franţuzescul Roumanie), prescurtare care nu mai sugerează nimic necunoscătorului şi care naşte întrebarea: de ce abrevierea unui cuvînt românesc să se realizeze din… franceză?

    Nu poţi interzice existenţa unui cuvînt prin lege. Dar poţi emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis (schimbînd ce e de schimbat), cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) în legătură cu “filtrarea” folosirii abuzive a cuvintelor academic sau naţional, în sensul că în documentele româneşti oficiale (inclusiv manuale şcolare etc.), termenul de utilizat să fie ţigan, fără nicio nuanţă depreciativă. E nelogic să impui limbii române să numească o etnie cu un cuvînt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu “franse”; spunem nemţilor/germanilor nemţi/germani, nu “doici”; belgienilor belgieni, nu “belj” ş.a.m.d. Zeci de cărţi referitoare la această etnie, de la Cantemir şi Kogălniceanu pînă în zilele noastre, cu autori dintre cei mai respectabili, au folosit cuvîntul ţigan; iată doar cîteva pe care le am la îndemînă: Les Tsiganes (C.J. Popp, 1930), Ţiganii – între ignorare şi îngrijorare (Elena şi C. Zamfir, 1993), Istoria ţiganilor (L. Cherata, 1994), Ţiganii în istoria româniei (V. Achim, 1998).

    În aceeaşi direcţie, ar trebui militat pentru eliminarea senzaţiei de “incorectitudine politică”, de “eroare”, pe care o au unii vorbitori, care, după ce folosesc cuvîntul natural ţigan, se corijează repede: “pardon, rom!”. Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunităţii ţigăneşti (sau/şi, de ce să n-o spunem: problemele create de mulţi din această etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situaţia la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educaţie îndîrjită, prin programe iscusite, prin respectul legii.

  7. ILIESCU E TIGAN DE ORIGINE SI MASON RUS DE ASTA A SCHIMBAT TITULATURA DE TIGAN ISTORIC ROB IN RROM. A DAT DOUA LOVITURI DE STAT, MINERIADE, CRIME, UN ANIMAL INTOXICAT DE RUSI CA SA VANDA INDUSTRIA TARII PENTRU CA NU ESTE ROMAN ADEVARAT SI NU ARE LEGATURA SANGELUI ADEVARAT. ACUM VORONIN IL COPIAZA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.