15 răspunsuri la “Imagini din Bucuresti – 31 august 2006 – campania „Basarabia – pamant romanesc” continua!!!”
mi-au placut Bucium si Luna amara
Si eu vreau!!!!!:(((
Atat un organizator cat shi membrii Luna Amara au vorbit despre arestarea abuziva a celor 9 persoane pe data de 30.08.2006.
Surprinzator a fost faptul ca nu am auzit nici un moldovean.Toti erau bucuresteni,si ne sustineau cauza… purtau si tricourile campaniei si fluturau steagul tricolor in mod constant.
Limba vorbita de moldoveni este romana ? Da ! Este romana !
septembrie 24 2004 – 14:06 (Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica)
Limba vorbita si scrisa a oricarui popor reprezinta o bogatie inestimabila a acestuia. De cele mai multe ori limba este perceputa ca un criteriu de diferentiere intre popoare, ceea ce nu este intotdeauna asa. Departe de a fi un simplu mijloc de comunicare, de transmitere a cunostintelor acumulate de catre o societate generatiilor viitoare, limba mai reprezinta si un puternic element de solidarizare si identificare nationala. De multe ori limba mai constituie si un pretext pentru punerea in aplicare a unor interese politice sau de alta natura.
La 31 august 1989, sub presiunea miscarii nationale, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenesti a adoptat “Legea cu privire la statutul limbii de stat a R.S.S. Moldovenesti” si “Legea cu privire la revenirea limbii de stat la grafia latina”. Din acel moment, in tara se organizeaza in fiecare an sarbatoarea nationala “Limba noastra”.
intrucit sarbatorile sint proprii caracterului „poporului moldovenesc”, pentru marea majoritate a populatiei mai putin conteaza obiectul sarbatoririi. O mai mare importanta are faptul ca aceasta sarbatoare reprezinta o zi de odihna. Nici chiar denumirea sarbatorii – „Limba noastra” nu ofera un indiciu clar pentru a stabili ce limba sarbatoresc moldovenii.
Conform art. 13 din constitutia tarii “limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca”. insa, populatia nu acorda prea mare importanta denumirii limbii pe care o vorbeste, problema lingvisticii nationale fiind mult politizata de catre o minoritate tributara conceptelor si ideilor propagate inca de ideologia sovietica, patologic anti-moldoveneasca, deci, si romanofoba.
Chiar daca o parte considerabila a populatiei recunoaste ca limba de comunicare este cea moldoveneasca, totusi, cei mai multi nu intilnesc nici un fel de dificultati in dialogarea cu colegii, vecinii, prietenii lor care pretind ca vorbesc limba romana. Pentru unii este chiar o dilema: „Daca inteleg foarte bine ce vorbesc romanii, atunci prin ce limba moldoveneasca este diferita de cea romana?”.
Desigur, pentru o populatie care mai mult de 50 de ani nu a stiut sa gindeasca decit prin ideologia partinica, exprimata printr-un singur model de lucru intelectual – cel impus de birocratia de partid, unicul raspuns corect la intrebarea “ce limba vorbim?” poate veni doar din partea „conducerii” statului.
La intrebarea propusa mai sus, guvernarile care s-au perindat la conducerea tarii au raspuns in mod diferit. Astfel, din 1989 pina in prezent conceptia asupra limbii vorbite de moldoveni a cunoscut modificari substantiale – de la limba romana s-a ajuns la cea moldoveneasca.
Fara a face referire la crunta politica de deznationalizare din RSSM si ratiunile politicii nationale din Uniunea Sovietica, actualul partid de guvernamint (Partidul Comunistilor din Moldova) sustine mortis faptul ca denumirea limbii de stat trebuie sa aiba corespondenta in denumirea tarii. Adica, in limitele Republicii Moldova se vorbeste limba moldoveneasca, iar in limitele Romaniei – limba romana.
Totusi, actuala discutie pe marginea pretinsei probleme lingvistice (problema creata artificial in scopul de a mentine o stare de tensiune in societate), manifestata prin existenta a doua denumiri distincte pentru una si aceeasi limba vorbita de catre populatie – romana sau moldoveneasca, ar fi sterila fara o ancorare in evenimentele care au insotit marile manifestari nationale din 1989-1991, precum si fara o privire istorica asupra perpetuarii denumirii limbii vorbite in acest spatiu.
Pretinsa problema lingvistica isi trage radacinile inca de la inceputurile statalitatii Republicii Moldova. Pentru a evita suspiciunea cercurilor conducatoare de la Cremlin, in 1989, formatorii de opinie moldoveni au evitat sa foloseasca termenul de limba romana, preferind expresii ca limba noastra sau limba materna. in aceste imprejurari, sub presiunea multimii din Piata Marii Adunari Nationale si sub indrumarea intelectualilor si a savantilor de la Institutul de Limba al Academiei de ªtiinte s-a hotarit ca: limba majoritatii populatiei sa devina limba de stat, cu grafie latina, modificari care au fost consfintite in Legea privind functionarea limbilor in R. Moldova.
insa, dupa obtinerea independentei si odata cu relansarea pe piata politica a diferitelor versiuni de moldovenism – toate handicapate moral si/sau intelectual – (in acea perioada clasa politica era divizata in ceea ce priveste acest „concept”) s-a pus in discutie si problema denumirii limbii de stat.
in acelasi timp problemele socio-lingvistice ale societatii noastre erau folosite drept un paravan in dosul caruia se ascundeau interesele hraparete de acaparare a patrimoniului national de catre gruparile pretins democrate (care au impertinenta sa evolueze si astazi pe scena politica a tarii).
Partidul Democrat Agrar din Moldova, alaturi de miscarea pseudo-patriotica “Pro Moldova” (o miscare antinationala extremista), in scopuri electorale, au sustinut existenta unei limbi si identitati proprii, distincte, la populatia de limba si origine romana de la est de Prut, fara a fi negate si “anumite asemanari intre cultura, istoria si limba moldovenilor si romanilor”.
Printre primele izbinzi importante ale promotorilor moldovenismului se numara organizarea, in ajunul alegerilor parlamentare din februarie 1994, a Congresului “Casa noastra – Republica Moldova” si introducerea in Constitutia Republicii Moldova (iulie 1994) a termenului de limba moldoveneasca pentru a „denumi” cumva limba de stat.
Astfel, pentru a atrage simpatia minoritatilor de partea agrarienilor s-a hotarit lichidarea din uzul cotidian a numelui autentic al limbii vorbite de majoritatea populatiei, injosirea ei si ridicarea in slavi, la rang de limba de comunicare nu numai intre minoritati dar si in general in interiorul societatii a limbii ruse, limba de comunicare intre acele minoritati, (in anumite perioade istorice unele dintre ele deveneau chiar „majoritati”) care au exploatat si supt din sevele acestui pamint si popor timp de peste doua secole.
Promotorii acestui curent au fost nomenclaturistii agrarieni in frunte cu Andrei Sangheli, Victor Puscas (fost vicepresedinte al Parlamentului sovietic de dinainte de primele alegeri libere din februarie 1994 si presedinte al Partidului Republican, astazi presedinte al Curtii Constitutionale), Vasile Stati care vedeau in numirea limbii moldovenesti ca limba a populatie de la est de Prut „salvarea natiunii moldovene“ si a „statului moldovenesc”.
Congresul “Casa noastra – Republica Moldova” a constituit inceputul unei puternice campanii de promovare si impunere a unui moldovenism pe cit de primitiv, pe atit de agresiv. Astfel, noul parlament a decis anularea imnului “Desteapta-te, romane!” (nu pentru faptul ca este, ca text, ca mesaj, ca structura, cvazi identic cu cel al Internationalei comuniste, ci pentru ca el contine etnonimul “roman” considerat atentat la identitatea moldovenilor).
in aceeasi ordine de idei, Constitutia adoptata in vara anului 1994 de catre o nomenclatura agro-comunista antimoldoveneasca si antirurala nu a mai retinut “identitatea lingvistica moldo-romana”, guvernul agrarian incercind a inlocui in institutiile de invatamint orele de limba romana si istoria romanilor cu cele de limba moldoveneasca si istoria Moldovei.
Schimbarea propusa nu a avut loc din cauza numeroaselor proteste studentesti si ale intelectualilor care s-au opus modificarilor agrarienilor, proteste care au alimentat si ideologia ultra-demagogica, de facto, anti-statala a gruparilor antinationale care se ascundeau si continua sa se ascunda in dosul Frontului Popular, alias Partidul Popular Crestin Democrat (care nici popular, nici crestin, nici democrat nu este – dovada a ultra-demagogiei sale care paraziteaza pe sentimentele si nevoile reale ale poporului nostru).
Munca inceputa de agrarieni de promovare a moldovenismului sovietic este continuata la etapa actuala nu numai de catre Partidul Comunistilor din Moldova, ci si de anumite forte, mai mult sau mai putin oculte, care plamadesc din umbra, cu toata viclenia bolsevica, ideologia antinationala, profund anti-moldoveneasca a actualei guvernari.
intr-un articol intitulat “Limba noastra-i o comoara”, publicat in ziarul de partid “Comunistul” la 30 iulie 2004, este readusa in discutie problema limbii in tara noastra. Autorul acestui articol, A. Tonitoi (pseudonim ?), propune “organizarea unui referendum pentru ca poporul sa hotarasca in ce limba sa vorbeasca el, pentru a restabili adevarul istoric”. El sustine ca “limba moldoveneasca si cea romana au aceeasi radacina. Diferenta consta in faptul ca limba moldoveneasca a existat intotdeauna, de pe timpurile stramosilor nostri si a statalitatii noastre moldovenesti, si dezvoltindu-se a capatat caracterul sau original, dezvaluit minunat in dictionarul moldo-roman al lui V. Stati”.
A. Tonitoi se plinge ca “in scoli, institutii, la radio, la televiziune se prefera limba romana, promovata de unionisti”. in pofida faptului ca “majoritatea populatiei bastinase considera drept limba sa materna limba moldoveneasca, limba romana, impusa de unionisti, mai triumfa si acum si calca in picioare in mod nerusinat limba moldoveneasca si, cu parere de rau, reiese ca nu are cine restabili adevarul istoric…”.
Probabil, respectivul autor nu este in stare sau nu vrea sa inteleaga ca adevarul istoric poate fi cu greu perceput de populatie in conditiile unei manipulari desantate din partea unor grupari politice tributare realizarii intereselor proprii sau din afara.
Daca, majoritatea populatiei vorbeste limba moldoveneasca, iar cea romana o calca in picioare, atunci de ce la TV, Radio, in magazine, in institutiile publice si in strada se prefera a vorbi doar in limba rusa ?
De ce ziarul “Comunistul” este tradus din limba rusa in cea „moldoveneasca”, de ce minoritatile prefera sa vorbeasca in limba Federatiei Ruse si nu in „limba moldoveneasca”, in limba majoritatii ? Oare aceasta nu este un atentat la statalitatea R. Moldova, PCRM pretinzind ca este unica formatiune politica care apara suveranitatea si statalitatea tarii noastre.
Anume limba rusa, limba unei (unor) minoritati, este cea care calca cu nerusinare in picioare limba majoritatii oricum s-ar numi aceasta – romaneasca, moldoveneasca, basarabeana, transnistreana sau chisinauieana. Iar minoritatea (-atile) care utilizeaza limba rusa si care ar trebuie sa multumeasca pentru dreptul de a locui pe acest plai dumnezeiesc se considera cu aroganta mult superiori autohtonilor, atitudine cultivata din perioada sovietica si sustinuta de superiorii lui I. Tonitoi din PCRM.
insa, in ciuda intereselor de partid ale Partidului Comunistilor din Moldova si ale altor grupari politice limba „moldoveneasca” ramine a fi identica cu cea romana. Nu este de mirare faptul ca la intilnirile la nivel inalt dintre presedintele Romaniei, Ion Iliescu, si presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, nu este nevoie de traducator.
Faptul ca limba vorbita de populatia tarii noastre reprezinta graiul moldovenesc al limbii romane este demonstrat nu doar de lingvistii si istoricii romani sau de cei moldoveni, ci si toti, fara exceptie, savanti lingvisti de oriunde care s-au ocupat de aceasta problema, raminind un adevar incontestabil. Bineinteles, intreaga comunitate a lingvistilor din Rusia, Polonia, Italia, din toate celelalte tari, precum si marturiile tuturor istoricilor si calatorilor care au trecut prin tarile romanesti pe parcursul veacurilor, la fel ca si demnitarii si talmacii poloni, rusi, turci, maghiari au afirmat in toate cazurile identitatea deplina a limbii vorbite de catre bastinasi in toate cele trei tari romane – Moldova, Ardealul si tara Romaneasca. Acelasi lucru l-au afirmat si bastinasii din jurul acestor tari – Ungaria, Serbia, Bulgaria si Ucraina.
De fapt, anume adevarul istoric, la care face referire A. Tonitoi, spune ca moldovenii au vorbit din totdeauna limba romana.
Persistenta problemei de identificare a limbii romane si limbii moldovenesti trebuie privita si prin prisma implicatiilor geopolitice si a intereselor politice ale puterilor vecine precum Rusia tarista, apoi Uniunea Sovietica, iar acum Rusia si, in special, Ucraina. in urma politicii consecvente de izolare, promovata de catre taristi, bolsevici si sovietici, prin care se urmarea ingradirea comunicarii firesti dintre elementele romane din spatiul dat si anihilarea elementului autohton de catre o etnie mult mai numeroasa si agresiva – cea rusa, impreuna cu deznationalizatii din alte etnii, acum facind-o pe „minoritarii” – cu care etnia bastinasa a fost nevoita sa se confrunte, a condus la consolidarea in constiinta colectiva a populatiei de la est de Prut a fostului politonim (nume de apartenenta statala la tara Moldovei) “moldovean”, dar, deja mai mult ca etnonim, in locul etnonimului de “roman”.
La nivelul imaginarului social, orice natiune reprezinta imaginea unui popor, a unei comunitati etno-nationale, imagine ce rezulta din conjunctia a doi factori: imaginea pe care o au despre el celelalte popoare confruntata cu imaginea pe care si-o face el insusi despre sine.
in acest context, atit strainii, cit si localnicii au numit limba vorbita de ei – romana.
inca din epoca medievala locuitorii Moldovei erau numiti de catre straini vlahi, olahi, volohi, vlasi, olaghi, ulughi, blahi, volosini, bolohi, bolohovi etc. denumiri ce semnificau limba de tip latin pe care o vorbea acest popor. Tot din epoca medievala limba vorbita de moldoveni este numita romaneasca atit de localnici, cit si de straini.
Constiinta originii comune, a unitatii etnice si lingvistice a fost mereu prezenta in mentalitatea populatiei autohtone de pe teritoriul locuit de toti romanii. Numindu-se rumani sau romani, bastinasii acestor locuri aveau constiinta comunitatii de neam, de destin, de limba, de credinta.
Constiinta romanitatii a moldovenilor este reflectata in creatia populara: uraturi, basme, colinde, legende etc. insa de la aparitia culturii scrise, ideea romanitatii isi gaseste reflectare in actele domnesti, in cronici si in literatura religioasa. Dupa cum afirma unii cercetatorii[i], aparitia incepind cu sec. al XIV-lea a statelor feudale in teritorii (care depasesc cu mult actualele hotare ale Romaniei si R. Moldova la etapa actuala) n-a condus la pierderea constiintei unitatii de neam si de limba. Pastrarea etnonimului roman si a glotonimului limba romana in documentele scrise din Moldova medievala demonstreaza asertiunea de mai sus. in acest sens, pot fi aduse o sumedenie de exemple.
Astfel, juramintul moldoveanului ªtefan cel Mare si Sfint din 1485 de la Colomeea a fost tradus din romana in latina. La 1562 juramintul lui Despot-Voda fata de Habsburgi este tradus, de asemenea, din limba romana. Un alt exemplu elocvent este faptul ca Luca Stroici, mare logofat al Moldovei, declara ca a primit doua scrisori in limba romaneasca pentru a le traduce in polona. Secolul al XVI-lea prin tipariturile lui Coresi contribuie fundamental la formarea limbii romane literare pe intreg teritoriul locuit de romani.
in secolul al XVII-lea, epoca dominata de combaterea expansiunii Occidentului sub forma romano-catolicismului si „greco-catolicismului” asupra tarilor ortodoxe, in special asupra tarilor romane (tara Romaneasca si tara Moldovei) si a Rusiei de Sud-Vest – actuala „Ucraina de Vest” – Galitia), precum si de ideile provenientei romane a romanilor, apare prima carte tiparita in Moldova – Carte romaneasca de invatatura (1643) a mitropolitului Moldovei Varlaam. Lucrarea respectiva constituie un dar al autorului facut tuturor romanilor care lacuiesc in Moldova, tara Romaneasca si Ardeal.
Cartea romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti (1644) este denumirea primului cod de legi editat in Moldova in limba romana pe timpul domniei lui Vasile Lupu. Iar o parte din textele codicelui lui Gheorghe ªtefan (domn al Moldovei in 1653-1658) au fost traduse din limba sirbeasca pre limba romaneasca, restul textelor fiind alcatuite pre limba noastra romaneasca. Informatii importante despre limba in care vorbeau bastinasii moldoveni ne aduc misionarii catolici care relateaza ca moldovenii vorbesc romaneste (il valacho) si ca in Moldova populatia este romaneasca (della natione wallacha).
in cronica lui Grigore Ureche intilnim cea mai veche afirmatie in limba romana despre unitatea neamului, despre originea comuna a romanilor si latinitatea limbii lor: Rumanii, citi se afla lacuitori la tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sintu cu moldovenii si toti de la Rim se trag.
Inspirat din opera lui Miron Costin De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, domnitorul si omul de cultura moldovean Dimitrie Cantemir afirma: Noi, moldovenii la fel ne spunem romani, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca … ci romaneasca, astfel ca daca vrem sa-l intrebam pe un strain daca stie limba noastra, nu-l intrebam: Scis Moldavice ? (stii moldoveneste ?), ci stii romaneste ? adica Scis Romanice ?
Acestea sint doar citeva exemple care prezinta faptul ca adevarul istoric este unul – moldovenii vorbesc limba romana, iar dictionarul lui Vasile Stati, la care face referire I. Tonitoi nu reprezinta un dictionar bilingv cum a fost interpretat gresit de unii analisti si cercetatori (intentie a autorului, probabil, de a duce in eroare cititorii), ci un simplu dictionar de regionalisme, fapt expus de autor in descrierea oficiala a cartii pe verso-ul copertei.
Discutiile asupra limbii vorbite de catre populatie pot pune in pericol in orice moment statalitatea tarii. insa pentru taranul de rind este mai putin relevanta denumirea limbii pe care o vorbeste, important este ca ea sa fie pe intelesul sau. taranii intilnesc mai multe dificultati atunci cind vizitind capitala tarii nu gasesc pe cineva cu care sa discute in limba cunoscuta lui, deoarece atit in Chisinau, cit si in Balti, Cahul se vorbeste din abundenta limba rusa, ceea ce nu este o crima in sine, ci faptul ca acesti vorbitori de rusa refuza, de cele mai multe ori, intr-o forma brutala, strict discriminatorie, sa comunice cu moldovenii in limba lor – fie cea romana, fie cea „moldoveneasca”. Or, aceasta este deja o sfidare de competenta Codului penal, este cea mai agresiva forma de „calcare in picioare a limbii de stat”, oricum ar numi-o rusofonii („moldoveneasca”) sau bastinasii (romana).
GM
——————————————————————————–
[i] Bobina Gheorghe, Glotonimul “limba romana” in documentele scrise din Moldova sec. XVI-XVIII in Limba Romana,
Ce s-a intamplat in Piata Universitatii mi-a amintit de Festivalul „Zilele Basarabiei” de la Timisoara pe care l-a promovat generatia mea in 27 martie 2001… Sunt mandra ca de la cateva personaje basarabene, cantand pe o scena a UVT, s-au facut aceste progrese… Ce-am vazut in Piata Universitatii mi-a amintit ca nu ne-am alterat valorile si acestea sunt pastrate de generatiile care urmeaza… M-a impresionat mesajul interpretat de D-l Moldovan cu multa intensitate… Iar melodiile din debutul concertului au reusit sa „trezeasca” publicul…
Cu toata admiratia pentru organizatori si participanti,
V.
Acelasi sange… aceeasi tara … romani cu totii am fost odinioara!!!
Lozinca ce a fost auzita pe tot parcursul concertului.
Ce prostie!
Sa va luati de mina cu Romania Mare si Noua Dreapta!
4 piulp… daca tu consideri ca un om care este mandru de valorile traditionale ale poporului sau si ii face placere sa iasa in strada, indiferent de ora sau vreme, pentru a sarbatori aniversarea limbii romane si pentru a fi, sufleteste, alaturi de romanii din teritoriile, candva romanesti, este o prostie…atunci, pentru mine esti un incompetent mintal… te salut!
Piulp : MORI!!!
Mi-a placut foarte mult concertul (poate mai putin rapperasii de la inceput), cel mai mult m-au impresionat LOST. Asta da death metal romanesc. Mi-ar fi placut sa fie prezente si formatii din Moldova. Ma oftic ca n-am avut bani sa iau tricoul si acum trebuie sa il iau de pe net.
piule eu unul nu am auzit ca ar fi implicata nici o miscare de extrema dreapta precum noua dreapta sau romania mare. nicaieri pe vreun sit nu am vazut asa ceva, nici la romanism nici la curaj nici la vreun site afiliat. si chiar daca au ajuns neonazisti acolo nu vad cu ce as putea eu avea vreo legatura cu ei. si nu cred ca vreunul de aici ar avea. nu am vazut pe nici unul din situri nici apologia lui codreanu nici a lui sima si nici macar a lui antonescu. deci de unde ai scos-o? simpatiile mele se indreapta catre maniu si nicidecum catre vreun extremist. banuiesc ca 99% din cei care sunt pro-unire nu au nici o legatura sau simpatie fata de neonazisti sau neolegionari si e o simpla calomnie si o provocare internationalista.
Dupa cum am zis si eu pe scena, sper ca e evident pentru toata lumea ca nu suntem nici rosii, nici verzi si nici de o alta coloratura politica. Suntem ROMaNI si punctum.
vreau si eu mel care le-a cantat ala in debut 🙂
Am fost la concertul din Piata Revolutiei… Asteptam sa aud macar o piesa de Ion si Doina Aldeateodorovici. N-a fost sa fie. Pacat. Un minus pentru organizatori.
PS As preferat sa cante doar Luna Amara toata seara, daca tot nu aveati de ales la capitolul formatii autohtone care sa promoveze romanismul si limba romana.
A fost si un concert in Piata Revolutiei? Eu credeam ca doar in Piata Universitatii?
;))
15 răspunsuri la “Imagini din Bucuresti – 31 august 2006 – campania „Basarabia – pamant romanesc” continua!!!”
mi-au placut Bucium si Luna amara
Si eu vreau!!!!!:(((
Atat un organizator cat shi membrii Luna Amara au vorbit despre arestarea abuziva a celor 9 persoane pe data de 30.08.2006.
Surprinzator a fost faptul ca nu am auzit nici un moldovean.Toti erau bucuresteni,si ne sustineau cauza… purtau si tricourile campaniei si fluturau steagul tricolor in mod constant.
Limba vorbita de moldoveni este romana ? Da ! Este romana !
septembrie 24 2004 – 14:06 (Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica)
Limba vorbita si scrisa a oricarui popor reprezinta o bogatie inestimabila a acestuia. De cele mai multe ori limba este perceputa ca un criteriu de diferentiere intre popoare, ceea ce nu este intotdeauna asa. Departe de a fi un simplu mijloc de comunicare, de transmitere a cunostintelor acumulate de catre o societate generatiilor viitoare, limba mai reprezinta si un puternic element de solidarizare si identificare nationala. De multe ori limba mai constituie si un pretext pentru punerea in aplicare a unor interese politice sau de alta natura.
La 31 august 1989, sub presiunea miscarii nationale, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenesti a adoptat “Legea cu privire la statutul limbii de stat a R.S.S. Moldovenesti” si “Legea cu privire la revenirea limbii de stat la grafia latina”. Din acel moment, in tara se organizeaza in fiecare an sarbatoarea nationala “Limba noastra”.
intrucit sarbatorile sint proprii caracterului „poporului moldovenesc”, pentru marea majoritate a populatiei mai putin conteaza obiectul sarbatoririi. O mai mare importanta are faptul ca aceasta sarbatoare reprezinta o zi de odihna. Nici chiar denumirea sarbatorii – „Limba noastra” nu ofera un indiciu clar pentru a stabili ce limba sarbatoresc moldovenii.
Conform art. 13 din constitutia tarii “limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca”. insa, populatia nu acorda prea mare importanta denumirii limbii pe care o vorbeste, problema lingvisticii nationale fiind mult politizata de catre o minoritate tributara conceptelor si ideilor propagate inca de ideologia sovietica, patologic anti-moldoveneasca, deci, si romanofoba.
Chiar daca o parte considerabila a populatiei recunoaste ca limba de comunicare este cea moldoveneasca, totusi, cei mai multi nu intilnesc nici un fel de dificultati in dialogarea cu colegii, vecinii, prietenii lor care pretind ca vorbesc limba romana. Pentru unii este chiar o dilema: „Daca inteleg foarte bine ce vorbesc romanii, atunci prin ce limba moldoveneasca este diferita de cea romana?”.
Desigur, pentru o populatie care mai mult de 50 de ani nu a stiut sa gindeasca decit prin ideologia partinica, exprimata printr-un singur model de lucru intelectual – cel impus de birocratia de partid, unicul raspuns corect la intrebarea “ce limba vorbim?” poate veni doar din partea „conducerii” statului.
La intrebarea propusa mai sus, guvernarile care s-au perindat la conducerea tarii au raspuns in mod diferit. Astfel, din 1989 pina in prezent conceptia asupra limbii vorbite de moldoveni a cunoscut modificari substantiale – de la limba romana s-a ajuns la cea moldoveneasca.
Fara a face referire la crunta politica de deznationalizare din RSSM si ratiunile politicii nationale din Uniunea Sovietica, actualul partid de guvernamint (Partidul Comunistilor din Moldova) sustine mortis faptul ca denumirea limbii de stat trebuie sa aiba corespondenta in denumirea tarii. Adica, in limitele Republicii Moldova se vorbeste limba moldoveneasca, iar in limitele Romaniei – limba romana.
Totusi, actuala discutie pe marginea pretinsei probleme lingvistice (problema creata artificial in scopul de a mentine o stare de tensiune in societate), manifestata prin existenta a doua denumiri distincte pentru una si aceeasi limba vorbita de catre populatie – romana sau moldoveneasca, ar fi sterila fara o ancorare in evenimentele care au insotit marile manifestari nationale din 1989-1991, precum si fara o privire istorica asupra perpetuarii denumirii limbii vorbite in acest spatiu.
Pretinsa problema lingvistica isi trage radacinile inca de la inceputurile statalitatii Republicii Moldova. Pentru a evita suspiciunea cercurilor conducatoare de la Cremlin, in 1989, formatorii de opinie moldoveni au evitat sa foloseasca termenul de limba romana, preferind expresii ca limba noastra sau limba materna. in aceste imprejurari, sub presiunea multimii din Piata Marii Adunari Nationale si sub indrumarea intelectualilor si a savantilor de la Institutul de Limba al Academiei de ªtiinte s-a hotarit ca: limba majoritatii populatiei sa devina limba de stat, cu grafie latina, modificari care au fost consfintite in Legea privind functionarea limbilor in R. Moldova.
insa, dupa obtinerea independentei si odata cu relansarea pe piata politica a diferitelor versiuni de moldovenism – toate handicapate moral si/sau intelectual – (in acea perioada clasa politica era divizata in ceea ce priveste acest „concept”) s-a pus in discutie si problema denumirii limbii de stat.
in acelasi timp problemele socio-lingvistice ale societatii noastre erau folosite drept un paravan in dosul caruia se ascundeau interesele hraparete de acaparare a patrimoniului national de catre gruparile pretins democrate (care au impertinenta sa evolueze si astazi pe scena politica a tarii).
Partidul Democrat Agrar din Moldova, alaturi de miscarea pseudo-patriotica “Pro Moldova” (o miscare antinationala extremista), in scopuri electorale, au sustinut existenta unei limbi si identitati proprii, distincte, la populatia de limba si origine romana de la est de Prut, fara a fi negate si “anumite asemanari intre cultura, istoria si limba moldovenilor si romanilor”.
Printre primele izbinzi importante ale promotorilor moldovenismului se numara organizarea, in ajunul alegerilor parlamentare din februarie 1994, a Congresului “Casa noastra – Republica Moldova” si introducerea in Constitutia Republicii Moldova (iulie 1994) a termenului de limba moldoveneasca pentru a „denumi” cumva limba de stat.
Astfel, pentru a atrage simpatia minoritatilor de partea agrarienilor s-a hotarit lichidarea din uzul cotidian a numelui autentic al limbii vorbite de majoritatea populatiei, injosirea ei si ridicarea in slavi, la rang de limba de comunicare nu numai intre minoritati dar si in general in interiorul societatii a limbii ruse, limba de comunicare intre acele minoritati, (in anumite perioade istorice unele dintre ele deveneau chiar „majoritati”) care au exploatat si supt din sevele acestui pamint si popor timp de peste doua secole.
Promotorii acestui curent au fost nomenclaturistii agrarieni in frunte cu Andrei Sangheli, Victor Puscas (fost vicepresedinte al Parlamentului sovietic de dinainte de primele alegeri libere din februarie 1994 si presedinte al Partidului Republican, astazi presedinte al Curtii Constitutionale), Vasile Stati care vedeau in numirea limbii moldovenesti ca limba a populatie de la est de Prut „salvarea natiunii moldovene“ si a „statului moldovenesc”.
Congresul “Casa noastra – Republica Moldova” a constituit inceputul unei puternice campanii de promovare si impunere a unui moldovenism pe cit de primitiv, pe atit de agresiv. Astfel, noul parlament a decis anularea imnului “Desteapta-te, romane!” (nu pentru faptul ca este, ca text, ca mesaj, ca structura, cvazi identic cu cel al Internationalei comuniste, ci pentru ca el contine etnonimul “roman” considerat atentat la identitatea moldovenilor).
in aceeasi ordine de idei, Constitutia adoptata in vara anului 1994 de catre o nomenclatura agro-comunista antimoldoveneasca si antirurala nu a mai retinut “identitatea lingvistica moldo-romana”, guvernul agrarian incercind a inlocui in institutiile de invatamint orele de limba romana si istoria romanilor cu cele de limba moldoveneasca si istoria Moldovei.
Schimbarea propusa nu a avut loc din cauza numeroaselor proteste studentesti si ale intelectualilor care s-au opus modificarilor agrarienilor, proteste care au alimentat si ideologia ultra-demagogica, de facto, anti-statala a gruparilor antinationale care se ascundeau si continua sa se ascunda in dosul Frontului Popular, alias Partidul Popular Crestin Democrat (care nici popular, nici crestin, nici democrat nu este – dovada a ultra-demagogiei sale care paraziteaza pe sentimentele si nevoile reale ale poporului nostru).
Munca inceputa de agrarieni de promovare a moldovenismului sovietic este continuata la etapa actuala nu numai de catre Partidul Comunistilor din Moldova, ci si de anumite forte, mai mult sau mai putin oculte, care plamadesc din umbra, cu toata viclenia bolsevica, ideologia antinationala, profund anti-moldoveneasca a actualei guvernari.
intr-un articol intitulat “Limba noastra-i o comoara”, publicat in ziarul de partid “Comunistul” la 30 iulie 2004, este readusa in discutie problema limbii in tara noastra. Autorul acestui articol, A. Tonitoi (pseudonim ?), propune “organizarea unui referendum pentru ca poporul sa hotarasca in ce limba sa vorbeasca el, pentru a restabili adevarul istoric”. El sustine ca “limba moldoveneasca si cea romana au aceeasi radacina. Diferenta consta in faptul ca limba moldoveneasca a existat intotdeauna, de pe timpurile stramosilor nostri si a statalitatii noastre moldovenesti, si dezvoltindu-se a capatat caracterul sau original, dezvaluit minunat in dictionarul moldo-roman al lui V. Stati”.
A. Tonitoi se plinge ca “in scoli, institutii, la radio, la televiziune se prefera limba romana, promovata de unionisti”. in pofida faptului ca “majoritatea populatiei bastinase considera drept limba sa materna limba moldoveneasca, limba romana, impusa de unionisti, mai triumfa si acum si calca in picioare in mod nerusinat limba moldoveneasca si, cu parere de rau, reiese ca nu are cine restabili adevarul istoric…”.
Probabil, respectivul autor nu este in stare sau nu vrea sa inteleaga ca adevarul istoric poate fi cu greu perceput de populatie in conditiile unei manipulari desantate din partea unor grupari politice tributare realizarii intereselor proprii sau din afara.
Daca, majoritatea populatiei vorbeste limba moldoveneasca, iar cea romana o calca in picioare, atunci de ce la TV, Radio, in magazine, in institutiile publice si in strada se prefera a vorbi doar in limba rusa ?
De ce ziarul “Comunistul” este tradus din limba rusa in cea „moldoveneasca”, de ce minoritatile prefera sa vorbeasca in limba Federatiei Ruse si nu in „limba moldoveneasca”, in limba majoritatii ? Oare aceasta nu este un atentat la statalitatea R. Moldova, PCRM pretinzind ca este unica formatiune politica care apara suveranitatea si statalitatea tarii noastre.
Anume limba rusa, limba unei (unor) minoritati, este cea care calca cu nerusinare in picioare limba majoritatii oricum s-ar numi aceasta – romaneasca, moldoveneasca, basarabeana, transnistreana sau chisinauieana. Iar minoritatea (-atile) care utilizeaza limba rusa si care ar trebuie sa multumeasca pentru dreptul de a locui pe acest plai dumnezeiesc se considera cu aroganta mult superiori autohtonilor, atitudine cultivata din perioada sovietica si sustinuta de superiorii lui I. Tonitoi din PCRM.
insa, in ciuda intereselor de partid ale Partidului Comunistilor din Moldova si ale altor grupari politice limba „moldoveneasca” ramine a fi identica cu cea romana. Nu este de mirare faptul ca la intilnirile la nivel inalt dintre presedintele Romaniei, Ion Iliescu, si presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, nu este nevoie de traducator.
Faptul ca limba vorbita de populatia tarii noastre reprezinta graiul moldovenesc al limbii romane este demonstrat nu doar de lingvistii si istoricii romani sau de cei moldoveni, ci si toti, fara exceptie, savanti lingvisti de oriunde care s-au ocupat de aceasta problema, raminind un adevar incontestabil. Bineinteles, intreaga comunitate a lingvistilor din Rusia, Polonia, Italia, din toate celelalte tari, precum si marturiile tuturor istoricilor si calatorilor care au trecut prin tarile romanesti pe parcursul veacurilor, la fel ca si demnitarii si talmacii poloni, rusi, turci, maghiari au afirmat in toate cazurile identitatea deplina a limbii vorbite de catre bastinasi in toate cele trei tari romane – Moldova, Ardealul si tara Romaneasca. Acelasi lucru l-au afirmat si bastinasii din jurul acestor tari – Ungaria, Serbia, Bulgaria si Ucraina.
De fapt, anume adevarul istoric, la care face referire A. Tonitoi, spune ca moldovenii au vorbit din totdeauna limba romana.
Persistenta problemei de identificare a limbii romane si limbii moldovenesti trebuie privita si prin prisma implicatiilor geopolitice si a intereselor politice ale puterilor vecine precum Rusia tarista, apoi Uniunea Sovietica, iar acum Rusia si, in special, Ucraina. in urma politicii consecvente de izolare, promovata de catre taristi, bolsevici si sovietici, prin care se urmarea ingradirea comunicarii firesti dintre elementele romane din spatiul dat si anihilarea elementului autohton de catre o etnie mult mai numeroasa si agresiva – cea rusa, impreuna cu deznationalizatii din alte etnii, acum facind-o pe „minoritarii” – cu care etnia bastinasa a fost nevoita sa se confrunte, a condus la consolidarea in constiinta colectiva a populatiei de la est de Prut a fostului politonim (nume de apartenenta statala la tara Moldovei) “moldovean”, dar, deja mai mult ca etnonim, in locul etnonimului de “roman”.
La nivelul imaginarului social, orice natiune reprezinta imaginea unui popor, a unei comunitati etno-nationale, imagine ce rezulta din conjunctia a doi factori: imaginea pe care o au despre el celelalte popoare confruntata cu imaginea pe care si-o face el insusi despre sine.
in acest context, atit strainii, cit si localnicii au numit limba vorbita de ei – romana.
inca din epoca medievala locuitorii Moldovei erau numiti de catre straini vlahi, olahi, volohi, vlasi, olaghi, ulughi, blahi, volosini, bolohi, bolohovi etc. denumiri ce semnificau limba de tip latin pe care o vorbea acest popor. Tot din epoca medievala limba vorbita de moldoveni este numita romaneasca atit de localnici, cit si de straini.
Constiinta originii comune, a unitatii etnice si lingvistice a fost mereu prezenta in mentalitatea populatiei autohtone de pe teritoriul locuit de toti romanii. Numindu-se rumani sau romani, bastinasii acestor locuri aveau constiinta comunitatii de neam, de destin, de limba, de credinta.
Constiinta romanitatii a moldovenilor este reflectata in creatia populara: uraturi, basme, colinde, legende etc. insa de la aparitia culturii scrise, ideea romanitatii isi gaseste reflectare in actele domnesti, in cronici si in literatura religioasa. Dupa cum afirma unii cercetatorii[i], aparitia incepind cu sec. al XIV-lea a statelor feudale in teritorii (care depasesc cu mult actualele hotare ale Romaniei si R. Moldova la etapa actuala) n-a condus la pierderea constiintei unitatii de neam si de limba. Pastrarea etnonimului roman si a glotonimului limba romana in documentele scrise din Moldova medievala demonstreaza asertiunea de mai sus. in acest sens, pot fi aduse o sumedenie de exemple.
Astfel, juramintul moldoveanului ªtefan cel Mare si Sfint din 1485 de la Colomeea a fost tradus din romana in latina. La 1562 juramintul lui Despot-Voda fata de Habsburgi este tradus, de asemenea, din limba romana. Un alt exemplu elocvent este faptul ca Luca Stroici, mare logofat al Moldovei, declara ca a primit doua scrisori in limba romaneasca pentru a le traduce in polona. Secolul al XVI-lea prin tipariturile lui Coresi contribuie fundamental la formarea limbii romane literare pe intreg teritoriul locuit de romani.
in secolul al XVII-lea, epoca dominata de combaterea expansiunii Occidentului sub forma romano-catolicismului si „greco-catolicismului” asupra tarilor ortodoxe, in special asupra tarilor romane (tara Romaneasca si tara Moldovei) si a Rusiei de Sud-Vest – actuala „Ucraina de Vest” – Galitia), precum si de ideile provenientei romane a romanilor, apare prima carte tiparita in Moldova – Carte romaneasca de invatatura (1643) a mitropolitului Moldovei Varlaam. Lucrarea respectiva constituie un dar al autorului facut tuturor romanilor care lacuiesc in Moldova, tara Romaneasca si Ardeal.
Cartea romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti (1644) este denumirea primului cod de legi editat in Moldova in limba romana pe timpul domniei lui Vasile Lupu. Iar o parte din textele codicelui lui Gheorghe ªtefan (domn al Moldovei in 1653-1658) au fost traduse din limba sirbeasca pre limba romaneasca, restul textelor fiind alcatuite pre limba noastra romaneasca. Informatii importante despre limba in care vorbeau bastinasii moldoveni ne aduc misionarii catolici care relateaza ca moldovenii vorbesc romaneste (il valacho) si ca in Moldova populatia este romaneasca (della natione wallacha).
in cronica lui Grigore Ureche intilnim cea mai veche afirmatie in limba romana despre unitatea neamului, despre originea comuna a romanilor si latinitatea limbii lor: Rumanii, citi se afla lacuitori la tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sintu cu moldovenii si toti de la Rim se trag.
Inspirat din opera lui Miron Costin De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, domnitorul si omul de cultura moldovean Dimitrie Cantemir afirma: Noi, moldovenii la fel ne spunem romani, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca … ci romaneasca, astfel ca daca vrem sa-l intrebam pe un strain daca stie limba noastra, nu-l intrebam: Scis Moldavice ? (stii moldoveneste ?), ci stii romaneste ? adica Scis Romanice ?
Acestea sint doar citeva exemple care prezinta faptul ca adevarul istoric este unul – moldovenii vorbesc limba romana, iar dictionarul lui Vasile Stati, la care face referire I. Tonitoi nu reprezinta un dictionar bilingv cum a fost interpretat gresit de unii analisti si cercetatori (intentie a autorului, probabil, de a duce in eroare cititorii), ci un simplu dictionar de regionalisme, fapt expus de autor in descrierea oficiala a cartii pe verso-ul copertei.
Discutiile asupra limbii vorbite de catre populatie pot pune in pericol in orice moment statalitatea tarii. insa pentru taranul de rind este mai putin relevanta denumirea limbii pe care o vorbeste, important este ca ea sa fie pe intelesul sau. taranii intilnesc mai multe dificultati atunci cind vizitind capitala tarii nu gasesc pe cineva cu care sa discute in limba cunoscuta lui, deoarece atit in Chisinau, cit si in Balti, Cahul se vorbeste din abundenta limba rusa, ceea ce nu este o crima in sine, ci faptul ca acesti vorbitori de rusa refuza, de cele mai multe ori, intr-o forma brutala, strict discriminatorie, sa comunice cu moldovenii in limba lor – fie cea romana, fie cea „moldoveneasca”. Or, aceasta este deja o sfidare de competenta Codului penal, este cea mai agresiva forma de „calcare in picioare a limbii de stat”, oricum ar numi-o rusofonii („moldoveneasca”) sau bastinasii (romana).
GM
——————————————————————————–
[i] Bobina Gheorghe, Glotonimul “limba romana” in documentele scrise din Moldova sec. XVI-XVIII in Limba Romana,
Ce s-a intamplat in Piata Universitatii mi-a amintit de Festivalul „Zilele Basarabiei” de la Timisoara pe care l-a promovat generatia mea in 27 martie 2001… Sunt mandra ca de la cateva personaje basarabene, cantand pe o scena a UVT, s-au facut aceste progrese… Ce-am vazut in Piata Universitatii mi-a amintit ca nu ne-am alterat valorile si acestea sunt pastrate de generatiile care urmeaza… M-a impresionat mesajul interpretat de D-l Moldovan cu multa intensitate… Iar melodiile din debutul concertului au reusit sa „trezeasca” publicul…
Cu toata admiratia pentru organizatori si participanti,
V.
Acelasi sange… aceeasi tara … romani cu totii am fost odinioara!!!
Lozinca ce a fost auzita pe tot parcursul concertului.
Ce prostie!
Sa va luati de mina cu Romania Mare si Noua Dreapta!
4 piulp… daca tu consideri ca un om care este mandru de valorile traditionale ale poporului sau si ii face placere sa iasa in strada, indiferent de ora sau vreme, pentru a sarbatori aniversarea limbii romane si pentru a fi, sufleteste, alaturi de romanii din teritoriile, candva romanesti, este o prostie…atunci, pentru mine esti un incompetent mintal… te salut!
Piulp : MORI!!!
Mi-a placut foarte mult concertul (poate mai putin rapperasii de la inceput), cel mai mult m-au impresionat LOST. Asta da death metal romanesc. Mi-ar fi placut sa fie prezente si formatii din Moldova. Ma oftic ca n-am avut bani sa iau tricoul si acum trebuie sa il iau de pe net.
piule eu unul nu am auzit ca ar fi implicata nici o miscare de extrema dreapta precum noua dreapta sau romania mare. nicaieri pe vreun sit nu am vazut asa ceva, nici la romanism nici la curaj nici la vreun site afiliat. si chiar daca au ajuns neonazisti acolo nu vad cu ce as putea eu avea vreo legatura cu ei. si nu cred ca vreunul de aici ar avea. nu am vazut pe nici unul din situri nici apologia lui codreanu nici a lui sima si nici macar a lui antonescu. deci de unde ai scos-o? simpatiile mele se indreapta catre maniu si nicidecum catre vreun extremist. banuiesc ca 99% din cei care sunt pro-unire nu au nici o legatura sau simpatie fata de neonazisti sau neolegionari si e o simpla calomnie si o provocare internationalista.
Dupa cum am zis si eu pe scena, sper ca e evident pentru toata lumea ca nu suntem nici rosii, nici verzi si nici de o alta coloratura politica. Suntem ROMaNI si punctum.
vreau si eu mel care le-a cantat ala in debut 🙂
Am fost la concertul din Piata Revolutiei… Asteptam sa aud macar o piesa de Ion si Doina Aldeateodorovici. N-a fost sa fie. Pacat. Un minus pentru organizatori.
PS As preferat sa cante doar Luna Amara toata seara, daca tot nu aveati de ales la capitolul formatii autohtone care sa promoveze romanismul si limba romana.
A fost si un concert in Piata Revolutiei? Eu credeam ca doar in Piata Universitatii?
;))