Biserica Ortodoxă Rusă a intervenit în disputele publice din Italia referitoare la eutanasie şi, surprinzător, s-a pronunţat împotriva  menţinerii în viaţă a pacientului în anumite circumstanţe. Declaraţia se  referă la cazul Eluanei Englaro, o italiancă aflată în comă de 17 de ani, care a murit după întreruperea alimentaţiei artificiale. „Există cazuri în care nu este clar dacă sufletul este prezent în corp, în cazul în care timp de mai mulţi ani corpul nu dă semne de viaţă conştientă (…) În aceste cazuri poate că nu ar trebui susţinut corpul artifcial. Concepţia lumii creştine i-a învăţat întotdeauna pe oameni să nu grăbească moartea, dar nici să nu menţină (…) în viaţă o persoană care trece pe lumea cealaltă“, a declarat Vsevolod Ceaplin, unul dintre purtătorii de cuvânt al Bisericii Ortodoxe ruse.

Totuşi, Sfânta Faţă a ţinut să se delimiteze de eutanasie, afirmând că  procedura nu are nimic în comun cu „aşa-numita eutanasie”.

Cu toate delimitările de rigoare, iată că ruşii le-au şters nasul catolicilor aroganţi, care pretind că ţin pasul cu vremea şi că se adaptează la noile realităţi sociale. Indiferent de dezminţirile şi reinterpretărle ulterioare, totuşi ţin să recunosc că declaraţia Bisericii Ruse m-a surprins plăcut, m-a bulversat chiar. Mai ales că, să nu uităm, Cardinalul Javier Lozano Barragan, ministrul sănătăţii de la Vatican, a calificat decizia medicilor drept „un asasinat abominabil”. Adică era mai uman ca pacienta să fie menţinută artificial în viaţă încă 17 ani? Şi după aceasta să nu-i numeşti monştri pe acei oameni în rase, pentru care dogmele sunt infinit mai importante decât o viaţă concretă, decât suferinţele?

Enervant