Pledez activ de ceva vreme împotriva codurilor deontologice, cît timp este încălcată flagrant legislaţia obligatorie, cred că e prematur să se vorbească despre norme etico-morale, facultativ-schimbătoare.
Iată că teza mea s-a confirmat. Mai ieri MAI a difuzat ştirea că s-a găsit ac de cojocul celor trei miliţieni care l-au arestat abuziv pe Mătăsaru. Astfel pentru încălcarea Codului de etică al poliţistului, a Legii despre poliţie, a Legii despre întruniri şi a altor cîteva acte normative nenumite ei au luat cîte o avertizare sau alte pedepse disciplinare uşoare.
Pro Tv şi alte medii facile au luat începutul comunicatului de-a gata rugumat, uşor cam înăcrit, expirat, şi au omis alte legi, pentru că primul era invocat un cogeamite COD.
Iar spectatorii, cititorii puteau să creadă că s-a făcut dreptate. Chiar şi specialiştii ar fi admis că pentru încălcarea unui astfel de cod pedeapsa era potrivită.
Dar sărmanii jurnalişti care redifuzau ştirea scrisă de nişte gazetari angajaţi la MAI au înghiţit o nadă periculoasă şi descalificantă profesional: codul deontologic e un moft, un fleac, în comparaţie cu legile încălcate de miliţieni şi de şefii lor. Chiar nu contează acl cod raportat la Constituţie, la CEDO şi DUDO, pus alături de Codul Penal, al cărui art. 184 l-au încălcat grav acei flăcăi descreieraţi, buni de executat ordine verbale fără acoperire, dar şi buni de tras la răspundere penală pentru infracţiunea gravă de a sista un miting paşnic, de a opri un om liber în plin exerciţiu de libertate a exprimării!
2 răspunsuri la “Codurile deontologice, acum am probă că sunt premature”
Este interesant că poliţaii, aşa neciopliţi cum par la prima vedere, au reuşit să le-o tragă ziariştilor şcoliţi. E clar că „pedeapsa” celor 3 poliţişti-marionete e praf în ochi, totuşi au reuşit cu acest procedeu ieftin să-şi cosmetizeze imaginea.
Nu mai vorbesc de modul în care au fost năuciţi şi traşi pe sfoară cogemitea specialişti de la PRO-TV, care au preluat declaraţiile organelor interne fără a le prelucra cât de cât, fără a lua distanţă, comenta, analiza. E vorba de afirmaţiile unui sus-pus al internelor care declara că unul dintre provocatorii de la manifestaţia din 3 februarie ar fi fost membru al unui partid politic. Şi credeţi că presa s-a distanţat puţin de declaraţii şi a mers pe calea sa proprie, a investigat cazul conform propriilor metodologii? Nicidecum! Reporterii de la PRO-TV s-au interesat dacă atacatorul a fost într-adevăr membru de partid, l-a intervievat pe Diacov, care la rândul lui, s-a dezvinovăţit ca un copil…
În concluzie, toţi, ca nişte viţeluşi (atât presa, cât şi politicienii), au făcut jocul organelor de forţă şi, implicit, al guvernanţilor, mergând pe pista lor, de parcă scenariul acestora ar fi fost unul axiomatic…
Da, avertisment pentru incalcarea legii penale suna ridicol. La fel de ridicola a fost si sanctiunea aplicata judecatorului Domnica Manole pentru consultatia oferita lui E. Musuc – parte in procesul pe care-l judeca.