Prolog la Vocea Basarabiei
Eu. Se împlinesc 20 de ani de la nişte evenimente, poate le comemorăm.
Enache. Da…
Eu. Sunt unul din protagoniştii acelor evenimente…
En. Şi eu. Toţi am fost protagonişti.
Eu. Ai organizat dumneata mitinguri, ţi-ai asumat vre-un risc?
En. A-a-a, dumneata ai fost cu Ion de la Durleşti /presupun dl Ion Smoleanchin/ şi Dumitru Popa!
Eu. Invers, ei au fost cu mine.
/ Dacă dnii nu sunt de acord-să se pronunţe/
Iată care-i situaţia. Enache, la acel moment om al radioului de stat şi «protagonist» nu prea a înţeles ce s-a petrecut, a mai şi uitat, fiindcă aşa-i memoria moldoveanului – scurtă şi selectivă sub aspectol folosului personal. Ştiu că nu voi putea reproduce succesiunea evenimentelor, nu am o arhivă, nimeni nu-mi va sări în ajutor /din cei bine informaţi/.
Astfel, încep totuşi, în speranţa că adevăraţii protagonişti /cei pomeniţi, alţii/ vor interveni.
La sfîrşitul anului 1988 protofrontul / Mişcarea Democratică în susţinerea restructurării/ devenise deja o structură birocratică, se învăţase a face declaraţii, pe care nimeni nu le lua în seamă şi din cînd în cînd organizau /în înţelegere cu regimul/ mitinguri la Valea Morilor, la Teatrul de Vară. Era bine pentru ambele părţi mai ales pentru guvernanţii, cărora nu li se strica «cea mai bună politică-pupatul de duminică» /de la Gr Vieru cetire/.
Eu am avut îndrăzneala să sparg această cutumă şi pe data de 15 ianuarie 1989 în cadrul mitingului de la Teatru de Vara /fără voia organizatorilor/, apoi la estrada Lumina în cadrul cenaclului «A. Mateevici» /cu permisiunea lui Tolea Şalaru/, am făcut următoarea chemare:
Începînd cu duminica viitoare, ora 12, vom ieşi duminică de duminică în piaţă pînă la victorie – grafie latină, limbă de stat.
Pe 22 ianuarie şefii oraşului au organizat împreună cu Tolea /şedinţă cenaclului nu era prevăzuta, nici cerere sau autorizare nu era/ şi lumea era îndreptată spre rîpă cum se zicea atunci. Totuşi mulţi au ieşit în piaţă, au manifestat, apoi au mărşăluit , în zigzag spre Valea Morilor; după încheierea cenaclului au agitat lumea care a ieşit iarăşi în piaţă, mai apoi deschizînd traseul , devenit tradiţional: la Academie şi înapoi.
În faţa Academiei a rostit un mic discurs Dumitru Popa. Eu am fost sfătuit să nu ies în prima linie, dar nici nu intenţionam, nu aveam scopul de a mă evidenţia, mă consideram, întrun fel, cu misiunea împlinită.
Fiecare duminică eram supuşi terorii din partea miliţiei şi desigur securităţii. Nu ţin minte exact la 12 sau 19 februarie au fost arestaţi brutal mulţi participanţi la manifestaţii, printre care şi dl Mihai Moroşanu. Au început dosarele administrative, dar şi penale.
Vineri, 24 februarie eu manifestam de unul singur în faţa Sovietului Suprem contra violenţei poliţiei şi Judecătoriei, presimţeam că voi fi închis, eram citat pentru a doua zi. Ceream o audienţă, nu mai ţin minte la cine. După ceva timp am fost invitat «în audienţă», am aşteptat vreo oră. A venit o ecipă de gradaţi pe uşa din spate, pe unde m-au scos ulterior. Un moment, esenţial pentru înţelegere. Era un spectacol, neobişnuit atunci şi s-au adunat mulţi gură cască, evident dintre cei din incintă, printre care în drumul spre uşă am fost surprins să-l aflu şi pe Gr Vieru. Doar pebtru o clipă m-am oprit cu gîndul să-i transmit placatele, în speranţa că va interveni.Ce era să zică: tovarişci…etc. Nu am văzut nici o mişcare din parte-i şi m-am lăsat dus. Aşa se lămureşte intoleranţa mea faţă acceptarea de către el a epitetului «omul baricadelor», de rînd cu Hadîrcă şi alţii, care la moment erau oamenii regimului. /Ca şi în alte cazuri e vorba de minciună la 200%, adică inversiune totală a realităţii/
La judecătorie mă aştepta Alexandrov, judele care fără multă discuţie mi-a dat 10 zile de arest. Am reuşit să sun soţiei, care a ieşit cu copiii pe 26 şi ei au fost astfel printre protagoniştii mitingului şi demonstraţiei din acea zi. S-a scandat şi «Libertate lui Ţurcanu!» şi mulţi cred că chiar am fost eliberat. Nu am fost. În sala de judecată am declarat greva foamei şi la KPZ, la a patra zi am cerut asistenţă medicală. Sunt şi eu ticălos, nu am memorat numele medicului evreu, care a îndrăznit să-i convingă pe miliţieni, că trebuiesc dus la spital; acolo am ţinut pînă la capăt greva.
În încheierea acestui fascicol şi o lămurire a acţiunilor mele. Am făcut totul în scopul de a arăta cum trebuie de luptat pentru a obţine ceva, am dorit să fiu un exemplu de luptă şi sacrificiu şi chiar am fost… Am fost pînă la momentul cînd Gheorghe Ghimpu şi alţii au declarat: vremea luptătorilor a trecut, începe perioada noastră, a ghimpilor-mari politicieni.
Iurie Ţurcanu
10 răspunsuri la “Lupta mea”
Iurie Turcanu nu trebuie sa spui minciuni.L-am cunoscut personal pe Gheorghe Ghimpu,acest om de o modestie rara nu putea sa spuna asa ceva…este o aberatie bolnava ! Rusine !
In schimb Mihai Ghimpu,putea sa spuna asemenea cuvinte fara nici o remuscare….
Mihai şi Gheorghe sunt fraţi. Am avut tot respectul pentru Gheorghe, din p[cate nu şi invers. Asta nu se înţelege la noi: toţi suntem oameni şi dacă spun ceva negativ despre cineva nu înseamnă că-l neg. Toţi suntem tărcaţi la o adică.
Nu este interesul meu să mint, altceva-i că mai pot uita; nu e cazul aici. Voi reveni cu detalii la momentul oportun.
iu tsu
pis. Da pe mine ioane mă cunoşti, simplă curiozitate?
cica revolutiile sunt gandite de unii, se fac cu mainile altora iar rezultatele sunt culese de cu totul altcineva
vai de cel ce isi pune viata pe altarul tarii…
cheorghe a fost un martir
mihai e un prost profitor
iurie turcanu e un naiv, se pare ca si dumnealui intelege asta, de fapt naivi am fost cu totii atunci candva…
faptul ca pana acum ne balacim in acelas glod, poate chiar mai urat mirositor nu vorbeste decat ca toti cei care pana acum au fost la posturi de conducere au tradat,toti care au fost in fruntea miscarii de eliberare nationala, au vandut, ne-au vandut pe noi pe toti, ne-au pus in rand cu flagulete sa cantam si sa defilam stanga-dreapta…
iar alegerile care vin…cum de facut sa nu mai fim nevoiti sa alegem pe nimeni, poate sa facem o miscare de colectare a iscaliturilor pentru a cere sa intram sub protectoratul UE fara conducatori localnici…
brega fa ceva cu adevarat, sa te pomeneasca lumea ca tu ai fost eliberatorul
nu se putea ca si aici sa-l nu-l „murdaresti” putin pe Grigore Vieru, da ? S a stii, ui tzu, ca niciodata nu vei reusi ce ti-ai propus si ca multi au fost care au luptat si mai lupta pentru romanism si pentru eliberarea moldovei de sub comunisti , dar nu vor arata ca ei au fost… unicii luptatori sau lor ar trebui sa li se atribuie toate meritele.. eu niciodata nu-ti voi crede cele spuse atata timp cat vei arunca cu petre in ROMANUL SI POETUL NOSTRU DE SUFLET >GRIGORE VIERU
Măi durinda
oricând se aude de un protest automatic se aude de numele Brega
nu crezi că face destul?
numai că sunt puţini care i se alătură la proteste
şi Chirtoacă este în aceaşi postură cu Brega dar cu o mică diferenţă adică Chirtoacă se împlică politic iar Brega pe plan public
E NEVOIE DE SUSŢINERE PENTRU AMÂNDOI
pai tocmai ii ziceam lui breaga sa faca in sfarsit ceva serios, ajunge, sa antrenat pana acum cu politistii fara mustata, acum a venit timpul sa faca ceva de nivel superior..slabo?
brega, chirtoaca, matasaru..astea sunt baietii care trebuie sa se spele de alde ghimpu-gadarca-selaru de toti profitorii si besinosii…sa se uneasca ei pentru a face ceva adevarat
http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/nicolae-manolescu-elogiator-al-lui-marx.html
NEOCOMUNISTII FAC LEGEA IN ROMANIA!
Si eseuri Mircea Eliade: http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/02/mircea-eliade-mioara-nazdravana.html
Apel pentru Cezar Ivanescu: http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/02/masura-unei-drame-apel-pentru-cezar.html
comentariul cu semnătura iu tsu nu a mers. fac probă cu ghe
———————————
o.brega, admin
1. Nu sunt un naiv, sunt un idealist irecuperabil şi cu simţul realităţii concomitent. Nu regret acţiunile mele, nici faptul că nu am profitat de ele.
2. Dacă a spune adevărul despre cineva este echivalent cu a-l murdări această înseamnă că cel în cauză este murdar. Nu am intenţia să profanez idolii cuiva, este timpul care îşi va face lucrarea sa…
3. Ceea ce fac eu este de regulă o experienţă şi amintirile LM sunt o experienţă în plus cu moldoveni. Rezultatul îl ştiu: nu au moldovenii nevoie de istorie, nici de cea a românilor nici de cea integrată. De cea recentă nici vorbă.
Nişte poveşti cu Fese-Rotofeţe, Ala Mîndîcala se poate… Nişte poezioare dulicegi-lacrimogene cu duşmani răi şi noi buni-da. Adevărul care să ne ajute să rezolvăm situaţia-ba. Dacă va fi bine, ce vor face bocitorii?
pis. Dulice -anume aşa în cazul dat.