Dintotdeuna mi-a plăcut să merg la piaţă. E locul cel mai indicat pentru a urmări de după cortină pitorescul unei societăţi în toată splendoarea sa. Dar nu să mergi pur şi simplu, adîncit în nevoile tale cotidiene, ci să urmăreşti fiecare detaliu, mişcare, sunet( ochii mei observatori şi curioşi sunt tocmai buni pentru aşa ceva 🙂 ) Toate atît de relevante!

Şi dacă tot firea românului nu poate face nimic fără muzică, apoi piaţa e locul cel mai potrivit loc, acolo ai (ne)şansa să auzi tot felul de “perle” muzicale. Ori de cîte ori trec prin piaţa din Suceava, mi-aduc aminte fără ca să vreau de Piaţa Centrală din Chişinău : agitaţie(la Suceava mai puţină totuşi), noroi şi tot felul de muzică(multă şi ieftină) ce răsună de-ţi sparge timpanele!

Mai nou zilele acestea trecînd prin piaţa din Suceava urechile mele au avut surpriza să distingă (super, hiper, mega 🙂 ) hitul basarabean “foaie verde, cinci chiperi”. Să mori de rîs nu alta! Nu am nimic cu cîntecul propriu-zis, dar mi se pare de-acum depăşit cu totul. În Moldova peste tot acest refren, în gară, piaţă, discoteci, sonerii de telefon…încotro? Culmea, mergînd pe străzile Sucevei am “prins” acest refren din interiorul unei “Toyota” luxoasă, cu un şofer cu ceafa groasă ce aşteapta la semafor fredonînd şi el “foaie verde, cinci chiperi”. Mă gîndeam atunci că ştie acest cîntec probabil că nu-mi place şi mă urmăreşte dinadins peste tot! 🙂

Iată cum se face dialogul cultural moldo-român : manele în Piaţa Centrală din Chişinău(vînzătorii de acolo ştiu probabil toate versurile din Adrian Copilul Minune şi Nicolae Guţă 🙂 ), iar colegii lor de breaslă din Suceava fredonează din “foaie verde, cinci chiperi”. Schimb de (non) valori! 😉

din JURNALUL unui observator