Cronica subiectiva semnata de Vlad Parau asupra filmului de scurt-metraj
„Cand se stinge lumina”
Scenariul si regia: Igor Cobileanski, producator: Thomas Ciulei
Disponibil pentru vizionare on-line la adresa http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3728

Recent, Europa Libera difuza in cadrul emisiunii „Ora Moldovei” (www.europalibera.org /audio / asculta live – zilnic, de la orele 21) o recenzie a scurtmetrajului „Cand se stinge lumina”, film realizat in Basarabia cu sprijin romanesc si care, de cand a fost publicat pe YouTube pentru a putea fi vizionat la liber, a inregistrat un real succes, in special in randul publicului din Romania.
intr-adevar, filmul porneste de la o idee nastrujnica, dar perfect valabila intr-o lume asemeni celei contemporane, unde fuga dupa bani reprezinta unica ratiune de a fi a indivizilor: un tanar propune contra sumei de 100 de dolari pariul ca nimeni care baga un bec in gura nu va mai reusi sa-l scoata intreg. De aici, totul se declanseaza intr-o explozie de umor si peripetii tragic-comice, experienta savuroasa care, in ciuda superficialitatii aparente, va lasa spectatorului cateva semne de intrebare asupra intelesurilor de adancime pe care le ascunde aceasta pelicula si asupra mesajului ei, in general.
Unii vor spune ca este vorba despre o parodie a situatiei actuale din „Republica” Moldova si chiar din intreaga Romanitate, pentru ca prostia, oportunismul si goana dupa imbogatire sunt vectori ce caracterizeaza indeobste societatea romaneasca si, in general, omenirea per ansamblu. Eu insa propun o abordare mult mai indrazneata: filmul acesta este o parabola si vorbeste in special despre „Republica” Moldova, un taram aflat intr-un spasm continuu al prefacerilor si rasturnarilor, un teritoriu romanesc pus sub semnul permanentei cautari a identitatii (vedeti omul imbracat in halat albastru si cu basca pe cap care intreaba in jurul sau: „N-ati vazut pe-aici un barbat cu halat albastru si basca pe cap?”). „O tara second-hand”, dependenta de laturile aruncate de rusi (becul, energia), aflata la marginea si in afara Romaniei, in santul de frontiera al Europei si balansand constant intre pretul rublei si cel al dolarului. „O tara second-hand”, aflata la picioarele Rusiei si in bratele larg inchise ale Romaniei. „O tara second-hand”, care pluteste in deriva, osciland dupa curentii cursului valutar, leganandu-se intre Vest si Est si ramanand, totusi, ancorata la est de Vest. Din acest punct de vedere, adresa spre care se indreapta protagonistii este mai mult deecat sugestiva – INDEPENDENtEI 13. „Zi cu ghinion”, adauga cu scarba soferul. intr-o astfel de lume bolnava, scaparea este cautata peste Ocean, acolo de unde dolarul decide raportul de forte, si vindecarea mesianica este primita rasunator in persoana Doctorului American, „nobil venit in Moldova”.
Motorul filmului, si anume imaginea becului bagat in gura, are si el semnificatiile sale: este adusa in prim-plan o societate care se zbate sa supravietuiasca unui conflict moral si existential – compromisul dintre chemarea luciditatii si chemarea stomacului, dintre cap (care primeste becul, simbol al iluminarii) si burta (care pofteste dupa suta de dolari), intr-un cuvant, lupta dintre demnitate si pofta profana, nevoia de ascensiune, conflict al trecutului si prezentului tarilor ex-comuniste.
Panorama finala, centrata asupra turmei umane cu becuri in gura, mi-a adus aminte de peisajul oamenilor conectati si exploatati de sistem din filmul „Matrix”. Numai ca, in cazul de fata, la capatul becurilor nu exista niciun fir. Ciudata imagine a independentei, in spatele careia se ascund legaturile „wireless” (fara fir) ale Moscovei!
Morala este excelent conchisa de replica „Nu cu pumnii, bai, cu capu’, poate-ti cade din gura!”. Iar titlul nu este ales deloc intamplator: „Cand se stinge lumina” nu are nicio legatura cu electricitatea, ci cu un alt tip de forta care intretine de aceasta data buna functionare a Omului – Constiinta. Astfel, titlul s-ar traduce natural „Cand se stinge ratiunea”…
Un indemn la meditatie, reiterand etern-valabilul … „DEªTEAPTa-TE, ROMaNE!” .