Nu sunt acasă, însă îmi imaginez cum se va derula scenariul zilei de azi, 23 februarie, în Moldova. Încă din ajun mama va căuta să-i cumpere ceva tatei, va merge prin toate magazinele din oraş, unde alături de celelate doamne( şi ele în căutare de ceva frumos pentru soţiorii lor care au fost în tinereţe bravi soldaţi sovietici) se va înghesui la vitrinile ticsite cu mărfuri care mai de care pentru această ocazie.
Iar tata (în Tighina această zi este stabilită oficial liberă şi evident va sta acasă, obligat să “sărbătorească”) va improviza că nu ştie nimic, oricum în adîncul sufletului său va aştepta să fie răsplătit pentru că a fost şi el “soldat”. Iată cum această dată este percepută de mulţi basarabeni drept veritabilă “sărbătoare de familie“.
Pentru cei care încă n-au înţeles despre ce este vorba, 23 februarie este Ziua Armateii Roşii, acolo unde şi-au pierdut cel puţin 2 ani taţii şi buneii noştri. Adevărat că de atunci, de pe timpurile sovietice, sărbătoarea şi-a cam pierdut din conotaţiile iniţiale. Lumea sărbătoreşte(mai bine ca moldovenii nimeni nu se pricepe la asta), uneori fără a şti CE. N-are importanţă originile ei, sensurile ce le poartă, lumea ştie că 23 februarie este o zi roşie în calendar…şi cum poţi lăsa să treacă o zi însemnată în calendar fără a o cinsti cum trebuie, cum e în tradiţia moldoveanului nostru ?
În mentalitatea noastră colectivă această zi a căpătat sensul unei “sărbători a bărbatului”, curajului şi virilităţii. Şi, chiar dacă un bărbat n-a avut (ne)nenorocul să fie înrolat în armată, oricum îl poţi jigni dacă nu-i adresezi cîteva cuvinte de felicitare în această zi, a lor. Păi, dacă femeile îşi au ziua lor, zi sărbătorită cu mult fast, de ce n-ar avea-o şi bărbaţii?
S-a inventat o sărbătoare care n-are nici o logică în realităţile de acum, o sărbătoare sovietică care în mod paradoxal îi oferim chiar noi continuitate. Oare n-a fost suficient cît am îndurat de pe urma armatei sovietice? De parcă ar fi o dulce amintire…
Problema e alta. Oamenilor noştri le plac sărbătorile( de parcă am avea şi aşa puţine proclamate “naţionale”) şi vor căuta tot timpul motive pentru sărbătorire ( care se rezumă evident la cîteva păhărele de licoare). În zadar încerci să le explici oamenilor(ştiu perfect şi singuri) despre absurditatea acestei sărbători în zilele noastre. Părinţii, buneii lor au sărbătorit-o şi dacă este motiv, de ce n-ar continua şi ei tradiţia?
12 răspunsuri la “23 februarie (de rîs sau de plîns? )”
Un text la aceeaşi temă vezi aici.
Oxana,
Nu-ti pare oare ca vreti prea multe atunci cand privati barabatii de o zi oficiala al lor? De ce femeile trebuie sa primeasca atentie oficiala intro anumita zi a anului, dar barbatii – nu?
Fii atenta: sunt de acord ca atat barbatii, cat si femeile merita atentie nu numai o singura zi pe an. Dar de ce numai femeile sa merite o zi oficiala a lor, iar barbatii – nu? Si aceasta zi trebuie sa fie a barbatilor indiferent daca x, y sau z motive. Noi nu va punem conditii de 8 martie, deci fiti binevenite sa taceti si sa nu fosaiti prostii la tema!
Eram in clasa a 7-a (23 februarie). Baietii toti erau ca curcanii mandri si in asteptarea unei atentii din partea fetelor. Profesoara intrat in clasa. Peste vre-o 20 minute si-a dat seama, si ne-a spus: „…23 februarie e sarbatoarea sovieticilor, e ziua fondarii armatei bolsevice, celei care ne-a chinuit poporul, ne-a infometat si ne-a deportat; e mai degraba o rusine pentru Moldova ca ai nostri au fost in randurile acestei armate…”. Au trecut multi ani, insa cuvintele doamnei invatatoare asa si ami stau in creer. Tot de atatia ani nu mai sarbatoresc aceasta zi.
Pai hai sa declaram si noi ziua de 8 martie ca zi a femeii sovietice si sa n-o mai sarbatorim nicicand, a?!! Nu-mi spuneti ca e ziua internationala, blah, blah, blah… 8 martie a inceput sa fie sarbatorita oficial in Rep.Moldova doar dupa venirea sovieticilor. Asa dupa cum si 23 februarie. Deci sunt de acord sa facem una din doua:
1. abolim ambele sarbatori si sa-i vad pe toti (barbatii si femeile) la lucru;
2. lasam ambele sarbatori in vigoare (asa dupa cum si in Occident este ziua mamei si ziua tatalui).
Si asa se termina orice molfaileli de chifle pe site-uri ale mama dracului de fuministe!
Ce ziceti?
Mark, defapt 8 martie e tot o sarbatoare sovietica pe care eu NU o inteleg…
Cum adica 1 data pe an femeile sa fie stimate, admirate, exaltate s.a.m.d. ??? – absurd! Un barbat normal isi admira si stimeaza femeia zi de zi, nu? Tot aceeasi poveste cu florile; de ce pentru un buchet de flori trebuie sa fie motiv???
In prezent 23 feb e de fapt ziua barbatilor. Lasati-o mai moale.
witcher, citeste ce-am scris mai sus referitor la dejectiile tale „Cum adica 1 data pe an femeile sa fie stimate, admirate, exaltate s.a.m.d. ???”
Cred ca as pune problema altfel… ii inteleg pe barbati ca ar vrea sa aiba ziua lor…. eu as opta pentru ziua tatilor, care sa fie o zi dedicata tuturor barbailor, care vor, eventual, sa devina tatici. Sa sarbatorim responsabilitatea barbatilor, dragostea lor pentru familie, sotie, copil. De ce nu?!!! O astfel de zi este sarbatorita in intreaga lume pe 19 iunie!
Ascultaţi ce vă zice un nene paţit. 😀
23 feb. cu adevarat este sarbatoarea comuniştilor bolşevici sovietici, mai bine zis a ruşilor, adica a ocupanţilor. E ziua constituirii armatei sovietice. Cum a fost şi ce au păţit străbuneii, buneii şi părinţii – ştiţi din istorie(dacă ştiţi).
Acesta este adevarul amar.
Voi, noi ce treaba avem cu asta?
8 Martie – mişcare revoluţionară de emancipare a femeilor, are un pic o altă istorie si se trage de ceva mai devreme, iar Cominternul bolşevic l-a susţinut şi l-a folosit din plin în promovare idiologiei sale pe plan internaţional.
Cu decenii, treptat se denaturează semnificaţia, se transformă în beţii şi valori false. Din asta se bucură doar comercianţii – e bucuria, e tita lor.
Totodată şi timpurile, situaţia a devenit alta.
Acum ar fi bine fiecare să cunoască norme internaţionale DUDO şi CEDO, Costituţia tării sale şi de zi cu zi să pledeze pentru ele, să impună guvernele sale, pe care, printre altele, le alege conştiincios sau mai puţin conştiincios, să-şi respecte cetăţenii săi.
Iar în ceea ce priveşte motive, sărbători pentru atenţii mai sporite(înţeleg chefuri)… păi, sunt asemenea zile:
Valentin & Valentine – ziua îndragostiţilor(deja internaţională);
Dragobetelor(a românilor uituci);
Zile profesionale;
Ziua Armatei naţionale;
Ziua celor în etate;
Ziua a şomerilor(?);
etc.
Deci, avem zile şi motive pentru chefuri prea suficiente.
Dar şi comercianţii au motive pentru bucurie – sânt deosebit de fericiţi în asemenea zile.
Dar, cîte falsuri şi dezamăgiri aduc aceste zile, a numărat cineva? S-a gândit cineva?
Mă-ntreb şi vă-ntreb, ori pentru asta trebuie să pledăm, să irosim timp, bani, nervi, sănătate?
Personal, din anul 1990 nu mai serbez aceste sărbători false.
Pentru mine, cel puţin.
Witcher sa-i dea dumnezeu sanatate invatatoarei tale ca mare dreptate are,respect ca a avut curajul sa va spuna adevarul.Ca basarabeam sa sarbatoresti aceasta zi inseamna ca consideri armata sovietica armata eliberatoare,mai degraba trebuie pusa zi de doliu decat de sarbatoare.Sa o serbeze rusii cat vor.
Imi vine greu sa cred ca cei din Basarabia mai pot sarbatori inca si in zilele noastre o armata de ocupatie.
Nu conteaza ca este a femeilor ori a barbatilor. Este o sarbatoare adusa celor care au ocupat jumatate din Europa.
Rusine!
Ce fel de sarbatoare mai este si acasta nu pot inteleje o sarbatoare pentru ocupanti si lepadaturi dealde ei mai avem sarbatori asemanatoare alde 9 maia si 7 noembrie si 22 aprilie ziua poponarilor…