Ma pregatesc cu mult curaj pentru o eventuala plecare in Transnistria, scopul fiind monitorizarea referendumului, da cel ilegal si recunoscut de …nimeni! Desi sfatuita sa nu ma aventurez, la ora 8,30 cum stabilisem ma si aflu la sediul celor de la comitetul Helsinki, pe care ar fi trebuit sa-i ajut la monitorizare. Pornim mult mai tirziu decit ora stabilita, dar odata ajunsi la „vama” dinspre Tighina, ni se spune dupa jumatate de ora de asteptare, de verificare pe o parte si pe alta a buletinelor, ca… suntem rugati sa ne intoarcem in Republica Moldova. Ma simt obligata sa fac replica ca incolo e tot teritoriul Rep. Moldova, dar mi se reproseaza ca e doar o viziune, „a voastra, a celora de dincolo” (totul rostit in fuga, intr-o rusa perfecta). Dureaza inca un sfert de ora si conflictul cu vamesii, care dupa multe telefoane pe la mai marii, decid totusi ca mai bine ne intoarcem inapoi. insotiti de d-nul Uritu de la CHDOM, care e cu viza de resedinta in Tiraspol, si ar fi avut chiar dreptul la vot, intelegem ca problema e legata de faptul ca suntem impreuna, si de functia pe care o are acesta, de aceea ne cerem permisiunea de a trece doar noi (ceilalti trei) incolo, dar ni se spune ca nu se poate. Poate totusi problema e legata de noi si incearca separat sa treaca „vama” doar ªt. Uritu, nu e posibil nici asa, (acum inteleg ca n-o sa putem trece nici in formula de patru, si nici in cea de trei), ni se repeta, cum spun ei, pentru ultima oara sa parasim teritoriul lor, ca sa nu ajungem la conflicte mai grave. Ma incapatinez sa intreb cu ce-am gresit in fata regimului de acolo, de ce nu mi se permite a trece, raspuns scurt si clar, ca de vames transnistrean, „patamusto”, mai intreb o data „patamusto ce?”, intr-o fractiune vine acelasi raspuns.
La rugamintea noastra de a se prezenta, domnul vames ne spune ca daca ne intereseaza sa memoram numarul sau PMR- 104, il intreb daca pentru asa numitul statul sau el e doar un numar? si pentru ca continui sa vorbesc in romana, reusesc sa smulg si de la el citeva cuvinte „pi maldaveneste – nu-i treaba ta”.
Acum stau sa ma intreb, de ce nu mi sa permis sa trec incolo? Chiar asa de suspecta arat? Sau poate pentru ca insoteam CHDOM –ul? Sau nu aveau nevoie de straini in „zi de sarbatoare” pe teritoriul „lor”. ªi daca cele din urma sa fie raspunsurile, atunci urmareau ei ceva, daca prezenta noastra intr-o zi de referendum, ii deranja asa de tare. Dar prin ce oare?
Sa le fie frica celor mari, din asa numita republica Transnistreana, de observatiile pe care aveau sa le faca patru oameni, (dintre care trei cu virsta intre 18-22 ani), la un referendum pe care l-au declarat democratic, si mai ales avind sprijin moral, dar si economic de la Rusia ? ce fel de stat o mai fi fiind si acesta?
Tatiana Vulpe