GRIGORE VIERU – MARE POET BASARABEAN – LA LOCUL ONORABIL CE I SE CUVINE ÎN MUNICIPIUL CHIŞINĂU – CENTRU POLITIC, ECONOMIC ŞI CULTURAL AL BASARABIEI ROMÂNE

Timp de aproape două secole Basarabia a fost ruptă de la sânul Patriei – Mamă cu forţa şi ocupată în mod criminal de către imperiul ţarist, iar apoi de cel sovietic (şi mai este încă ocupată. Până când?!). În perioada menţionată în această străveche provincie românească a fost adusă şi implementată (cu ajutorul baionetelor ţariste, tancurilor şi „catiuşelor” staliniste) ideologia şovinistă velicorusă şi politica de colonizare masivă cu slavi şi cu alte seminţii din imensul imperiu şi de peste hotarele lui – un adevărat „cal troian”, o veritabilă coloană a 5-a rusească, utilizate de către ţarism şi bolşevici drept unelte eficiente pentru anihilarea conştiinţei şi demnităţii naţionale româneşti a populaţiei autohtone, nimicirea şi ostracizarea elitei naţionale de aici prin substituirea banditească a Bisericii şi Şcolii Naţionale Româneşti cu biserica şi şcoala rusească, prin înlocuirea limbii române cu limba rusă, prin interzicerea istoriei, literaturii şi culturii naţionale româneşti şi înlocuirea acestora cu istoria, cultura şi literatura imperială rusească. Iluştrii noştri conducători de ţară din antichitate şi până în prezent BUREBISTA, DECEBAL, slăvitele dinastii româneşti ale MUŞATINILOR şi BASARABILOR: Bogdan I, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Basarab I, Mircea cel Bătrân etc.; marii unificatori de Neam şi Ţară: Mihai Viteazu. Alexandru Ioan Cuza, Regile Ferdinand I, Mareşalul Ion ANTONESCU etc. au fost eliminaţi din istoria naţională, iar în locul lor ni s-au băgat pe gât sângeroşii atamani ai slavilor: Ivan cel GROAZNIC, Bogdan HMELNIŢKI şi progenitura sa – Timuş, ţarii cuceritori Petru I, Ecaterina a II, generalii tirani şi sângeroşi SUVOROV, KUTUZOV, BUDIONÂI, TIMOŞENCO, JUCOV etc.; călăii roşii LENIN, STALIN, DZERJINSKI, BEREIA, renegatul naţional Ivan BODIUL etc.; marii oameni de ştiinţă şi cultură românească B. P. HAŞDEU, N. IORGA, N. LABIŞ, M. ILEADI, M. EMINESCU, I. CREANGĂ, V. ALEXANDRI, Octavian GOGA, A. MATEEVICI etc., operele lor ştiinţifice şi literare au fost şterse din memoria populaţiei autohtone şi înlocuiţi cu destrăbălatul PUŞKIN, căutătorul de DUMNEZEI L. TOLSTOI – scriitori de salon, care au închinat ode la boieri şi la cucoane, cu plagiatorul Şolohov etc. Monumentele ilustrelor noastre personalităţi GH. ASACHI (din Herţa), A.MATEEVICI, S. MURAFA, A. HODOROGEA din Chişinău, ale eroilor noştri naţionali – eliberatorii reali ai Basarabiei şi Nordului Bucovinei de sub jugul ocupaţiei Rusiei comuniste (1941-1944) din preajma Chişinăului, cimitirele ostaşilor eliberatori români au fost profanate şi demolate, iar în locul lor au fost înălţate, pe bani grei (supţi din munca populaţiei autohtone) puzderie de monumente şi plăci comemorative cotropitorilor, ocupanţilor şi colonizatorilor. Ni s-au schimbat şi schimonosit numele de familie şi de botez, ne-a fost schimbată sau schimonosită toponimica strămoşească română. Denumirile a zeci şi sute de mii de sate şi oraşe, străzi, magistrale, fabrici şi uzine, colhozuri şi sovhozuri au fost înlocuite cu denumiri ruseşti sau ucrainene, cu nume ale idolilor păgâni ale acestor etnii, iar acolo unde nu le ajungeau nume de ale lor, ei le-au împrumutau de la conducătorii comunişti din diferite ţări şi de pe diferite continente. Iată unele mostre de acestea: Suvorov, Cutuzov, Rumeanţev, Lenin, Stalin, Dzerjinski, Kotovski, Lazo, Timoşenko, Berzarin, Malinovski, Saharov, Starâi, Puşkin, Gogol, Lomonosov, Salvador Aliende, Hristo Botiev, K. Marx, F. Enghels etc.; cu toponimica imperială rusească: bd. Moscova, bd. Kiev, Novosibirskaia, Ufimskaia Baicalskaia, Omskaia, Minskaia, Leningradskaia etc.
Toţi aceşti idoli străini au fost mari şovini velicoruşi şi renegaţi naţionali incurabili, care au promovat şi au ghidat distrugerea şi nimicirea a tot ce este românesc în Basarabia, asimilarea deplină şi definitivă a seminţiei româneşti şi dispariţia ei de pe acest meleag. Dezrădăcinarea acestei politici imperiale velicoruse şovine şi păguboase este un imperativ al timpului.
Istoria este creată de către popoarele lumii. Fiecare popor are dreptul de a avea şi de a-şi venera eroii şi înaintaşii săi, chiar dacă aceasta nu convine imperiilor hrăpăreţe vecine. Poporul care nu are, nu-şi preţuieşte şi nu-şi eternizează eroii şi înaintaşii săi şi, în detrimentul acestora, el glorifică şi venerează idolii străini, ostili intereselor sale naţionale (precum s-a făcut şi se mai face şi azi pe la noi) este un popor mişel, lipsit de mândrie şi demnitate naţională. Un asemenea popor nu are trecut, nu are prezent şi este lipsit de viitor, fiind sortit pieirii şi dispariţiei sale din istorie.
Contra obiectivelor mârşave imperiale ruseşti s-a ridicat şi a luptat cu întreaga sa fiinţă, cu întregul său talent, prin creaţia sa literară, cultural-artistică şi publicistică Marele Poet Naţional al tuturor românilor Grigore VIERU. Confirmare servesc înaltele decoraţii de stat ale României de care s-a învrednicit poetul: „Ordinul Steaua ROMÂNIEI MARE CRUCE” şi „Ordinul STEAUA ROMÂNIEI COMANDOR”; Ordinul R. Moldova „ORDINUL REPUBLICII”, un şir de premii de stat ale României şi ale R. Moldova, sutele de mii de oameni, sosiţi la Chişinău din toate satele şi oraşele republicii şi din România pentru a-l petrece în ultimul drum cu durere în suflet şi cu lacrimi pe obraz pe Marele VIERU. Aceasta este o dovadă incontestabilă a valorii ne trecătoare a creaţiei Sale pe care Domnia Sa ne-a lăsat-o drept tezaur preţios . Acest tezaur frumos, izvorât din Sufletul şi Zvâcnetul Inimii Sale, ne obligă să-i urmăm idealul sacru de reîntregire teritorială şi naţională a Neamului Românesc şi confirmă cu prisosinţă că locul de eternizare a acestui mare Patriot Român nu poate fi altul decât redenumirea actualei străzi Puşkin în strada Grigore VIERU, care este paralelă cu străzile celorlalţi doi TITANI ai Culturii Naţionale Româneşti: Vasile Alexandri şi Mihai Eminescu, ultimul fiind totodată şi Părintele Spiritual al lui Gr. VIERU – lucru pe care el l-a mărturisit nu o singură dată în creaţia sa şi în special în poezia cutremurător de emoţionanta întitulată semnificativ de către autor „Legământ”.
În ce priveşte legătura lui Puşkin cu Basarabia şi ce a însemnat ea pentru el, menţionăm următoarele. Puşkin este poet şi cetăţean al Rusiei . Acolo îi sunt rădăcinile. Ruşii sunt cei care au datoria de a-l onora ca om şi ca poet în ţara lor şi nimeni nu este în drept să ne impună ca să-l venerăm şi noi. În lume sunt personalităţi mult mai talentate şi cu merite mai mari decât Puşkin, dar compatrioţii acestora nu ni-i impun să-i celebrăm. Cu ce drept ruşii ne impun să facem acest lucru în privinţa lui Puşkin şi a altor personalităţi ruseşti? Cu ce noi îi suntem datori lui Puşkin şi conaţionalilor săi?! Dacă ţinem cont de faptul că în multe din poeziile sale el i-a înjosit şi i-a insultat pe moldoveni şi că el considera că cele mai chipeşe basarabence trebuie să-i stea la dispoziţie – lucru pentru care nobilimea locală de la noi a protestat în mod vehement, apărându-şi demnitatea fiicelor şi nevestelor sale; că despre ţinuta morală necuviincioasă a lui Puşkin a scris şi Vasile Alexandri, rezultă clar că în Basarabia despre venerarea şi glorificarea lui Puşkin, cu atât mai mult – despre eternizarea acestui scriitor rus nu poate fi nici vorbă. În acest context considerăm drept ofensă la adresa demnităţii naţionale a românilor Basarabeni existenţa în continuare a străzii Puşkin chiar în centrul Capitalei Republicii – Chişimău – stradă paralelă cu străzile celor doi scriitori geniali români M. EMINESCU şi V. Alexandri, din care ultimul a dat aprecieri negative creaţiei puşkiniste. La fel nu poate fi tolerată aflarea în continuare a monumentului acestui străin (ucis tot pentru imoralitate chiar de către cumnatul său Dantes) pe Aleiea Scriitorilor Clasici români din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” (sic!). Este prea mare şi inadmisibilă onoare pentru un asemenea ins.
Toate acestea ne dau temei să afirmăm sus şi tare că atât pentru Puşkin, cât şi pentru fanii lui de prin părţile noastre nu este puţin că la Chişinău există „Muzeul Puşkin”, acolo unde el a locuit – în casele generalului-gubernator Inzov de lângă Piaţa Ilinsk. Anume acolo este locul monumentul lui Puşkin aflat azi încă în Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Fanii şi simpatizanţii poetului rus Puşkin trebuie să le fie recunoscători românilor basarabeni pentru acest gest de bună voinţă, alt fel, vorba ceea: „Nemulţămitorului i se ia darul!
În temeiul celor expuse şi în baza adevărului istoric despre aflarea lui Puşkin la Chişinău, Asociaţia Antipact Molotov-Ribbentrop şi simpatizanţii ei din întreaga republică solicită Consiliului municipal Chişinău adoptarea unei decizii prin care actuala stradă Puşkin să fie redenumită strada Grigore VIERU – poet naţional din Basarabia Română, iar monumentul lui Puşkin din Grădina Publică „Ştefan cel Mare si Sfânt” să fie reamplasat acolo unde i se cuvine şi i-ar şedea bine – în faţa Muzeului Puşkin, unde el a locuit şi a creat.

Iacob GOLOVCĂ,
Profesor Universitar,
Doctor în istorie,
Preşedintele ACLCPMR ______________ / I. GOLOVCĂ /

Vladimir MOGA
Consilier ______________ / V. Moga /