Am înţeles o dată în plus: aici lupta mea s-a încheiat. Lovitura de graţie mi-a dat-o Tolea, dar a fost o coordonare cu mai multor instituţii… Care au lucrat profeseonist, la cel mai înalt nivel. Pe 4 februarie 1990 la TV, susnumitul, împreună cu Gherasim Ghidirim— viitorul ministru al sănătăţii, au făcut ceva nemaipomenit în medicină: prin analogie cu schizofrenul Viorel Tutunaru au demonstrat că şi eu sunt. A fost o asociere a mea cu acest individ, care nu s-a şters încă. Repet au lucrat profesionist, nu însă «medicii», alţii… Astfel, mă confunda 2 ani în urmă, făcîndu-mi cel mai bun «compliment», Arcadie Suceveanu — om în toată firea şi dezinteresat. / Măcar dacă aşi semăna la exterior cît de cît cu el… Invers: eu cu barbă, el ras; eu cu plete, el chel./ În mod intenţionat a făcut-o Laie, care a publicat o listă de eroi în care şi eu figuram «la coadă», nu doar în context cu Viorel, dar după el chiar. Este pe obrazul dlui Dumitru Popa, autorul, care a făcut din negligenţă confuzia, dar care nu a fost corect nici în cazul dosarului intentat de mine — a fost de partea aceluiaşi Laie…/ Repet — lui i-au dat drumul de la balamuc anume cu scopul compromiterii în primul rînd a mişcării, dar şi a mea.
Scopul kgb-ului e clar, dar de ce a lucrat astfel Tolea, cu avizul frontului, apropo? Sunt mai multe motive. În primul rînd i-am spus deschis în alegerile din 89 că nu merită el nici să se compare cu Leonida Lari, care este o personalitate totuşi, barem să-i fie concurent. A fost şi atitudinea mea din campania 90, dar mai ales faptul, că eu îi ceream socoteală de banii pe care el îi colecta cu neruşinare în cadrul cenaclului /pentru limbă se zicea, acum se vede — pentru şale/ , după cele mai modeste estimări vreo 50000 rupii sovietice, bani cu care şi-a început pricopseala.
Poate e cazul să răspund la fireasca întrebare: Care-i rostul acestei lupte? Scopul meu a fost, în primul rînd, să demonstrez că şi moldovenii sunt oameni /este clar — nu am reuşit/, în al doilea rînd am vrut să dau u n exemplu cum trebuie de luptat pentru a obţine ceva /no coment/. Mă consider cu conştiinţa înpăcată, datoria împlinită; şi nu sunt eu responsabil de ticăloşia altora, a tuturor în fond, fiindcă, de exemplu Tolea m-a terfelit în public şi nimeni nu a intervenit… Ticăloşi de-avalma — vorba Eminescului despre noi…
Va urma o analiză a anumitor evenimente de după 90, fără mari pretenţii — nu e vorba de studiu. Şi nu mai am interesul pe care l-am avut pentru evenimentele descrise pînă aici.
Cortina cade.
- Iurie Ţurcanu
6 martie 2009
4 răspunsuri la “Epilog”
Iurie Ţurcanu ce te-a împins să scri istoria anului 89 văzută de ochii tăi?
Puteai să întrebi şi tu ceva mai serios. E o întrebare formală, de student la jurnalistică în Kişingtonn. Eu aş fi ales să nu întreb nimic decît orice…
este foarte binevenita acesta stergere la ochi acum in preajma alegerilor, cand avem dovada tradarii fatise a frontului si revenirea in scena a unor astfel de indivizi ca tolea selaru, mihai ghimpu, gadirca, dabija si altii, sa vedeti, toti s-au orientat perfect, urcandu-se in caruta trasa de dorin chirtoaca…iar cel „nebun” va spune adevarul, dar cine sta s-asculte?
tot respectul domnule iu tzu
Ai dreptate durinda. Şalaru şi Hadîrcă au stat o vreme în umbră, şi-au făcut interesele, acum se reîntorc să ne mai fericească odată. Nu-i voi opri eu, nici alţii – e tîrziu.Ei nu prea au nevoie de noi, au bani, massmedia, tehnologii.
iu tsu