Am înţeles o dată în plus: aici lupta mea s-a încheiat. Lovitura de graţie mi-a dat-o Tolea, dar a fost o coordonare cu mai multor instituţii… Care au lucrat profeseonist, la cel mai înalt nivel. Pe 4 februarie 1990 la TV, susnumitul, împreună cu Gherasim Ghidirim— viitorul ministru al sănătăţii, au făcut ceva nemaipomenit în medicină: prin analogie cu schizofrenul Viorel Tutunaru au demonstrat că şi eu sunt. A fost o asociere a mea cu acest individ, care nu s-a şters încă. Repet au lucrat profesionist, nu însă «medicii», alţii… Astfel, mă confunda 2 ani în urmă, făcîndu-mi cel mai bun «compliment», Arcadie Suceveanu — om în toată firea şi dezinteresat. / Măcar dacă aşi semăna la exterior cît de cît cu el… Invers: eu cu barbă, el ras; eu cu plete, el chel./ În mod intenţionat a făcut-o Laie, care a publicat o listă de eroi în care şi eu figuram «la coadă», nu doar în context cu Viorel, dar după el chiar. Este pe obrazul dlui Dumitru Popa, autorul, care a făcut din negligenţă confuzia, dar care nu a fost corect nici în cazul dosarului intentat de mine — a fost de partea aceluiaşi Laie…/ Repet — lui i-au dat drumul de la balamuc anume cu scopul compromiterii în primul rînd a mişcării, dar şi a mea.

Scopul kgb-ului e clar, dar de ce a lucrat astfel Tolea, cu avizul frontului, apropo? Sunt mai multe motive. În primul rînd i-am spus deschis în alegerile din 89 că nu merită el nici să se compare cu Leonida Lari, care este o personalitate totuşi, barem să-i fie concurent. A fost şi atitudinea mea din campania 90, dar mai ales faptul, că eu îi ceream socoteală de banii pe care el îi colecta cu neruşinare în cadrul cenaclului /pentru limbă se zicea, acum se vede — pentru şale/ , după cele mai modeste estimări vreo 50000 rupii sovietice, bani cu care şi-a început pricopseala.

Poate e cazul să răspund la fireasca întrebare: Care-i rostul acestei lupte? Scopul meu a fost, în primul rînd, să demonstrez că şi moldovenii sunt oameni /este clar — nu am reuşit/, în al doilea rînd am vrut să dau u n exemplu cum trebuie de luptat pentru a obţine ceva /no coment/. Mă consider cu conştiinţa înpăcată, datoria împlinită; şi nu sunt eu responsabil de ticăloşia altora, a tuturor în fond, fiindcă, de exemplu Tolea m-a terfelit în public şi nimeni nu a intervenit… Ticăloşi de-avalma — vorba Eminescului despre noi…
Va urma o analiză a anumitor evenimente de după 90, fără mari pretenţii — nu e vorba de studiu. Şi nu mai am interesul pe care l-am avut pentru evenimentele descrise pînă aici.

Cortina cade.

• Iurie Ţurcanu

6 martie 2009