E trist, penibil, dezgustator, dar adevarat: in anul somnului 2006, a vorbi despre Paul Goma e ca si cum ai spune „penicilina” in vremea ciumei lui Caragea. Daca veti obiecta ca aceasta comparatie ar fi fost plauzibila doar pana in 1989, va invit nerespectuos sa observati, bunaoara, cum il cheama pe senatorul care ne delecta cu minunatele spectacole de muzica si poezie dedicate tovarasului Nicolae Ceausescu.
Cum? ªtiti cine e Ceausescu (ala care-a facut multe blocuri), stiti cine e Adrian Paunescu (aveti cartile lui, inteleg…), dar habar n-aveti cine e… asta… Paul Coman? Va cred, nu-i nici o problema, am zis si eu, asa, in gluma… nu va deranjati, petrecere placuta si „Hai aderare!”
Poftim? Daca tot v-am deranjat de la masa, sa va spun totusi cine e Paul Goman asta? Da` scurt, c-aveti treaba… Bine, da` sa stiti ca nu prea merge cu salata boeuf: Paul Goma e un prost care-a luat in serios poporul roman. Un inconstient care s-a jucat de-a Ioan Botezatorul, pe pielea lui si a familiei sale, cu o populatie de aborigeni balcanici din a doua jumatate a secolului 20. Unii ii mai cer si acum capul, in buna traditie general-umana, deranjati de acest mancator de lacuste care predica intr-una, in pustiu, impotriva mancatorilor de rahat. „Din toate tarile, uniti-va!”.
Ca sa inchei scurta descriere: Paul Goma e, astazi, 2 octombrie 2006, o rusine pentru Romania. O mare rusine. La 17 ani de la caderea oficiala a comunismului in Romania, cel mai important oponent al acestui regim traieste in strainatate, fara cetatenie romana, fara ca statul roman sa-i ceara scuze pentru ca a incercat sa-l asasineze, si fara ca vreun dobitoc cu functie oficiala sa fi indreptat aceasta strambatate absolut dezgustatoare si strigatoare la cer. Basescu, Tariceanu, se-aude?
Exista, totusi, si o veste buna: spre deosebire de Avram Iancu, care-a murit ratacind prin munti, cu mintea ravasita, Paul Goma nu le-a facut romanilor bucuria de-ai scuti prea devreme de palmele menite sa-i trezeasca din somnul cel de moarte.
Jidanizat de securisti si de legionari, antisemitizat de comisarii politici ai Holocaustului, ostracizat de „lumea buna” de pe Dambovita, injurat de limacsii de toate calibrele, acest ayatollah nesuferit al pedagogiei morale nu se lasa imbalsamat si, la 71 de ani, isi continua cu obstinatie munca lui de invatator de tara.
Pacat doar ca tara e locuita.
Sursa: Ziua de Iasi