Chiar nu este sfera mea, sunt mai mult decît diletant. Liubiteli, mai corect, adică scriu din mare dragoste pentru Laiie. /nu este deci un studiu, nu am pretenţii/
Numai ce nu a scris el în ziarul său, mai ales de cînd acesta a devenit la propriu al său!?
Că moldovenii sunt mai proşti ca ciukcii, de pildă. O fi fiind aşa, dar cînd faci politică te mai gîndeşti ce publici. Că Eminescu ar fi fost cecen. A încurajat lupta cecenilor contra creştinilor, dar nu a mers ca Byron să lupte, că el nu-i prost. Că ne-a făcut cu semilunatismul său mare deserviciu nu doar în faţa ruşilor, dar şi a evreilor, americanilor e evident.
Dar a făcut în primul rînd şantaj. Săracu Urechian nu putea deschide gura în public de răul lui Laiiie. Pînă cînd întro bună zi a mers la redacţie, de presupus cu daruri. Şi a prins omul la curaj şi Laie la rapăn.
Lui Ciubuc la fel ia pus ciubuc pînă acesta nu a venit la închinare, de presupus nu cu mînile în… sîn. A făcut prietenie şi cu Kirilîci prin el, cum astfel acesta putea căpăta medalii de la statul român? /Dar şi cu tovarăşa acestuia Liuda S./
Deci nu a luptat cu guvernările, precum credea cititorul dresat de el. Pentru cei de la Bucureşti care plătesc mai scrie cîte ceva contra moldovenizmului primitiv. Că L&A nu a fost un organizator ci doar un agitator ineficient este vina sa. Dar el a prosperat…
A dat voie şi altora să publice. În primul rînd celora care i-au făcut plecăciuni adînci. Adevărat şi unor personalităţi, dar tot după criteriu. Dar în primul rînd lui Grigore Vieru ia dat frîu liber. Un caz. Pe 3o sept 1993 în L&A, cu voia dnei Tatiana Corai, fără ştirea şefului, a apărut un articol al meu care stătuse prin sertarele redacţiei 2 ani. Tot în acelaşi număr pe prima pagină era o scăpărare a lu GV, un atac furibund, fără argumente la adresa lui Mircea Snegur, preşedinte pe atunci al RM. Politician diletant şi trădător de profesie cam aşa era numit şeful statului, pentru care, apropo, a votat şi a pledat GV. L-am sunat pe şefu în speranţa să-l conving că nu se face aşa, că nu trebuie să publice chiar tot ce-i vine în cap lui GV peste noapte — se mai gîndeşte/răzgîndeşte omul… GV are dreptul să publice orice — aşa a sunat răspunsul. Aşa s-a şi procedat în continuare şi GV s-a compromis atacînd pe nedrept la sugestia lui Laie diferite personalităţi. Astfel eu am încercat să-i fac bine lui GV, am retrăit că se compromite astfel, iar Dabija l-a folosit. Şi azi el e prietenul /care va profita şi postmortem/ iar eu un duşman ticălos. Aşa-i la noi. Dar povestea nu se termină aici. GV s-a răzgîndit, a mers la împăcare cu Mircea Ivanovici /acum înţeleg — nu pă dejeaba/. El a fost… nu-mi vine la tastatură… care a întocmit împăcarea lui Snegur cu Roşca. A fost spre pierderea sigură a acestuia în 96! Implicarea tov Vieru de peste Prut / A. Păunescu, zis porcu, adică vieru/ este de remarcat. Vierii au fost tovarăşi de partid PSD, nu prieteni. Şi Dabija s-a înfruptat din această tovărăşie!
Destul, zău mi-i scîrbă! Sunt bucuros însă că am scăpat de subiec…
Iurie Ţurcanu