Despre 23 August s-a scris si se va mai scrie. Au fost opinii, pareri, unele incercand sa dezvaluie adevarul, altele sa dezinformeze cu buna stiinta (ma refer la perioada comunista si la cei care mint cu nerusinare si in zilele noastre). Acest articol nu este decat o simpla opinie (mai aproape de adevar), o scurta analiza a ceea ce s-a intamplat de fapt pe acea data, in urma aparitiei unor noi documente referitoare la evenimentele in discutie.
Anul 1944. Romania trece prin incercari grele, mult prea tragice. Americanii bombardeaza Bucurestiul in 4.04.1944, armata rusa intra pe teritoriul tarii si era imperios necesar un armistitiu, semnat de catre Antonescu. Negocierile s-au dus pe doua fronturi: unul la Cairo, iar al doilea, condus de Fred Nanu, la Stockholm. Acesta obtine la 3 iunie ultimele ameliorari ale conditiilor armistitiului de la rusi, care ofereau mult mai mult decat aliatii. La semnarea acestui armistitiu, maresalul este sprijinit si de opozitia constituita in Blocul Democrat (PNL – Dinu Bratianu, PNT – Iuliu Maniu, PSD – Titel Petrescu si PC – Lucretiu Patrascanu). Sa fie foarte clar! Antonescu dorea un armistitiu, dar nu o capitulare rusinoasa, iar daca nu o putea obtine el insusi, avea sa sprijine un guvern Iuliu Maniu sa o faca.

Actul de la 23 august nu a fost si nu poate fi vazut ca un act de salvare nationala. Adevarul este ca a fost o grava eroare politica, facuta de necoptul rege Mihai, care, drept rasplata, a fost decorat de catre Stalin cu ordinul VICTORIA, cea mai mare distinctie rusa, dar si de catre Truman si regina Angliei. Actul de la 23 august este actul personal al regelui.

Mircea Ioanitiu, fostul secretar particular al regelui, marturiseste in propria brosura: “in dimineata zilei de 23 august am fost trezit din somn de telefonul lui Mihai Antonescu, care cerea ca regele sa-l primeasca pe el si pe maresal in audienta”. Dar iata ca mai avem o informatie importanta de la Aurel Aldea, numit ministru de interne la data de 23 august:

“Lovitura de stat era planuita pentru 26 august, dar, in dimineata zilei de 23 august, am fost informat de rege ca in dupa-amiaza aceleiasi zile el va acorda o audienta maresalului si lui Mihai Antonescu……..dupa ce ne-am sfatuit putin (impreuna cu regele Mihai n.a.) am ajuns la concluzia ca, fara sa mai asteptam ziua de 26 august si cu riscul vietii, trebuia sa-l arestam imediat pe maresal si pe Mihai Antonescu”.

“La ora 9, la locuinta lui Dinu Bratianu din Calea Dorobantilor nr. 16, s-au intalnit Dinu Bratianu, Titel Petrescu si Iuliu Maniu, care il insarcineaza pe Gheorghe Bratianu sa faca un ultim demers la Ion Antonescu pentru scoaterea tarii din razboi.” Din Memoriile lui Gheorghe Bratianu reiese foarte clar ca opozitia era de acord ca maresalul sa semneze armistitiul, asigurandu-i tot sprijinul necesar. Tot din memoriile lui G. Bratianu avem declaratia regelui fata de acesta, cum ca el, regele, va face singur armistitiul: “Daca il lasam pe Ion Antonescu sa faca singur armistitiul, ne va tine sub papuc”

in sprijinul afirmatiei ca 23 august a fost un act personal al regelui, redau un pasaj din brosura aceluiasi domn Mircea Ioanitiu, care confirma relatiile incordate intre rege si maresal: “ingradirile pe care le pusese regelui erau umilitoare. El nu putea sa-si aleaga prietenii sau sa numeasca demnitarii la curtea regala fara asentimentul maresalului. Maresalul il considera pe rege drept un copil, incapabil sa judece…”

Din toate cele de mai sus reiese ca maresalul I. Antonescu a fost arestat nu pentru ca o cereau interesele tarii (ca ar fi refuzat semnarea armistitiului), ci pentru ca regele sa scape de “tutela si papucul” maresalului. Maresalul a fost arestat in absenta reprezentantilor opozitiei: Maniu, Bratianu, Petrescu, care nu se gaseau la palat in ziua de 23 august si nu au fost consultati asupra arestarii si respectiv a capitularii neconditionate. A fost victima unui complot condus de rege si regizat de cei care aveau sa formeze noul guvern.

Dupa 23 august rusii ocupa in intregime Romania declansand “ceasul satanei” asupra poporului roman. Nu am fost straini de violuri, asasinate, jafuri, teroare, de haosul infinit care s-a asternut asupra tarii noastre. Ne este refuzata cobeligeranta, fiind obligati sa luptam cu 19 divizii alaturi de rusi impotriva nemtilor si ungurilor.

Diavolul rosu a luat prizonieri 130.000 de soldati romani, a deportat peste 20.000 de alti romani si ne-a distrus 50% din totalul de 19 divizii aruncate in prima linie de foc.

Ceea ce s-a intamplat la 23 august nu trebuie uitat niciodata!