1.Fese Rotofeţe
Este prostia mea, maxima mea prostie: ţin minte prima mea întîlnire cu personajul. Publicarea poveştii o văd şi ca o terapie – doresc o asanare a hard-ului meu.
A fost odată ca niciodată… Astfel, scria Lae pe la 1980 şi ceva, pe cînd nu făcea încă articole fundoase, despre prietenul său mare poet de la Moskova Valeriu Matei, care în foamea de la 1947 a pierdut 9 fraţi. Ulterior am aflat că omul nu putea să aibă nicidecum 9 fraţi, părinţii fiindu-i născuţi prin 24. Am simţit însă atunci că e vorba de minciună… Scopul? Piar pentru tovarăşul său, care urma să fie paraşutat. Care sunt faptele sale?
Pe rînd, iată-le / cele publice/
1/ A vorbit foarte frumos despre anul 18, chiar dacă şi banal.
2/ S-a făcut omul deputat şi preşedinte al comisiei massmedia.
3/ A condus (în triunghi cu I. Hadîrcă şi M. Ghimpu) Congresul ii al FPM, punînd temelia mizeriei politice ce a urmat.
4/ A condus mica mare adunare din 16 decembrie 1990; o serie de minciuni gogonate au fost cu acel prilej lansate.
5/ A fost drapelul unionist pînă la 1996.
6/ A fost unul din gentilomii care au îndreptat calea spre putere a tov Lucinschi în 1993.
7/ A anihilat o samă de partide politice prin contopirea lor cu propriul partid, desfiinţat şi el la momentul oportun.
8/Anul de graţie 1996. A fost cea mai importantă piesă în victoria lui Lucinschi. Oameni bine informaţi din tabăra acestuia mi-au spus cu mult timp înainte de alegeri: Vom cîştiga în turul doi. Principalul era să nu cîştige Snegur din primul. Şi aici V Matiiciuc a fost cel care a decis, i-a luat circa 10%. / Iu Roşca a avut de asemeni un rol, dar nu atît de mare şi presupun eu, nu conştient. A fost greşeala consilierilor de paie, fie trădători ai lui Snegur. Repet, a jucat un rol şi Gr. Vieru/. Tov săi de partidă /anume aşa – a fost un joc/ au fost cu mărinimie răsplătiţi de către Lucinschi. Doar un exemplu actuala mare europeană de azi Ana Bejan a devenit prefect de Soroca – pîrcălabă cum s-ar zice.
Închei cu Mate…evici .
Dormi, povestea s-a sfîrşit.
Iurie Ţurcanu
piiiiis. La acest titlu nobil aspiră mulţi /Şalaru, Snegur, Urechian ş.a m.d./ Rămîne însă pentru Matiiciuc, fiindcă el m-a inspirat. El, să nu fiu înţeles pervers, adică nu fesele sale.