Moto: „Viata e atit de scurta incit n-ar trebui s-o irosim cu fleacuri”
Se spune ca „cine stie carte, are patru ochi”. Este un proverb adevarat si il cunosc inca din clasa I. Dar totusi are dreptate, fiindca fara hrana spirituala omul nu este altceva decit o leguma din familia Curcubitaceae, un ratat de mamifer ce intr-o viata n-a reusit sa cunoasca decit placerile trupului (si aici ma refer atit la cel e sexuale, cit si la cele necesare intretinerii vietii).
Liceul este un fenomen ce ne macina adolescenta, ne distruge neuronii materiei cenusii si-i transforma in praful cosmic de la astrologi. Temele pentru acasa ne steseaza si 1septembrie devine o motivatie a zilei de 11 septembrie 2001 al americanilor… ªtiu, pare absurd, dar este adevarat.
Am remuscari uneori, sunt prea ginditoare … cred ca medicul mi-ar da diagnosticul OBSEDATa DE LICEU…
De la o vreme incoace …gura nu-mi mai tace, dupa cum se zice in Miorita, iar gindurile mi se impleticesc sub influenta gazului metan (CH4), din chimia organica.
Ma simt de parca as fi inchisa intr-un labirint cu aer greu de carti astfel incit aspir pina si cele mai mici molecule din literele paginilor.
Am devenit un rob al cartii, cu specialitatea ochelarist… Niciodata insa nu am reusit sa ating nivelul de cunostinte pe care mi l-am dorit. invat, insa ca sa-mi ating telurile. Medicina in Romania, rezultate la olimpiade si alte concursuri, carti citite si note maxime.
Timpul ma preseaza, renunt la obiceiurile de vara, distractia e anulata, pentru 9 luni de persidua creatie, din care se va naste dupa o graviditate dificila un nou cuibusor de ginduri – un nou bebelus al sufletului meu. Celelalte 3 luni le pastrez pentru analiza muncii: etalonez pe balanta interioara ce am realizat si ceea ce trebuie sa mai fac pentru a-mi atinge scopul de adolescenta.
As vrea ca o zi sa aiba 24 de ore sa nu existe intuneric, sau cel putin sa-mi pot reduce somnul la doar citeva ore, asa ca Eliade.
Dar asta e! Uneori ma gindesc ca fara liceu m-as plictisi si as avea o sete nebuna de seva cartii intelepte, sau as lucra cu sapa pe cimp, asa cum o fac alti copii.
Ah, viata! …se zice ca liceul iti ofera cei mai frumosi ani ai adolescentei si de aici iti iei zborul in lumea larga.. ªi atunci rascoala din sufletul meu, este doar un moment de slabiciune? Cum l-as putea defini? A, da , am gasit: Liceu – cimitir al tineretii mele!”, dupa cum spunea Bacovia

PS. imi cer iertare de la oamenii carora eseul meu le-a provocat repulsie si dezgust. Condoleantele mele, dar trebuie sa va aduc la cunostinta faptul ca ati devenit cadavru in picioare!
Bun venit in lumea scheletelor fosforescente de stiinta! Parola?….
„Fragmente de Jurnal”
20 septembrie 2006
Stamati Corina (17 ani)
Milesti, Nisporeni
Liceul Republican Real, clasa XI- b.