Recent un grup de intelectuali romani, mai ales din diaspora, au scris si publicat, mai mult pe internet, un apel catre autoritatile romane in care cer ca scriitorul Paul Goma si familia lui sa fie repusi in drepturi. Acest demers, semnat de citeva sute de alti romani, majoritatea plecati si ei – de buna voie, dar, mai ales, de nevoie – a fost expediat si pe adresa celor care reprezinta acum statul roman. Chiar Paul Goma a scris de la Paris o scrisoare deschisa cu acelasi subiect, adresata presedintelui Basescu. Acea scrisoare a trebuit s-o rescrie si republice pe pagina lui http://paulgoma.free.fr ca sa urmeze… apelul.
Am semnat si eu nu doar pentru ca citesc tot ce scrie Goma si cunosc foarte bine situatia familiei lui, lipsita de drepturi de catre regimul lui Ceausescu si ignorata de regimurile care au urmat. M-am solidarizat cu el nu doar pentru ca e basarabean ca si mine (nascut la Mana, Orhei, s-a refugiat prima data de acolo cu parintii in 1944 si apoi, cu sotia si copilul lui, in 1977).
Am pus printre primii numele meu pe lista mai ales pentru ca si eu sunt in situatia lui, vreau – egoist – sa obtin inapoi niste drepturi la care n-am renuntat niciodata si pe care statul roman nu mi le-a retras oficial. La fel ca si Paul Goma, am pasaport romanesc, obtinut in 1997, in baza cetateniei redobindite in timpul studiilor la Bucuresti. Cum in 2003 a expirat valabilitatea singurului meu act de identitate romanesc (nu am buletin pentru ca am domiciliu stabil in al doilea stat romanesc – Republica Moldova), am incercat sa-l innoiesc, dar am descoperit ca nu pot sa fac asta ca orice roman, ci trebuie sa repet toata procedura costisitoare, umilitoare si de durata, si ca, pentru asta, trebuie neaparat sa merg de citeva ori la Bucuresti. ªi toate pentru ca am avut nefericirea sa ma nasc pe un teritoriu ocupat si cedat de buna voie de citeva ori. in plus, pentru ca in anii cind am redobindit eu acte de cetatean roman, respectind rigorile de atunci ale legii, altii au fentat regulile obligatorii si au devenit romani pe nedrept, acum s-a schimbat legea si autoritatile au de gind sa-i deposedeze pe trisori de cetatenie, si pentru asta ne pun iar pe toti sa probam ca nu suntem hoti. Eu trebuie sa aduc iarasi in fata instantelor de la Bucuresti o gramada de acte doveditoare ca am mostenit de la niste cetateni romani aceste drepturi, ca sa obtin o adeverinta despre cetatenie de tip nou, apoi cu ea sa merg la primaria sector 1 Bucuresti sa cer transcrierea certificatului de nastere, conform prevederilor legii noi. ªi de fiecare data sa scriu probabil cereri umilitoare, pe care Paul Goma refuza sa le intocmeasca, precum ca rog sa-mi fie recunoscute niste drepturi furate.
Deci acum nu mai am drept de vot si de munca, dreptul de a intra in Romania ca acasa, dreptul de a pleca din tara ca un cetatean roman. Sunt, sub acest aspect, ca Paul Goma si Paul Goma e ca mine. in aceasta situatie suntem citeva milioane de romani pe care statul roman ii discrimineaza. De fapt, autoritatile, persoanele de raspundere care reprezinta statul, fac acest lucru cu acordul tacit al celor care populeaza Romania si ii aleg periodic pe cei de sus.
in speranta ca mai mult nimeni dintre romani nu va ajunge in situatia noastra, dorind ca eu, in schimb, sa ajung, alaturi de Goma – un caz reprezentativ, sa am aceleasi drepturi ca ceilalti romani, dar si cu hotarirea de a proceda altfel decit ei, majoritarii indiferenti, fricosi, am zis sa ma evidentiez ca prea-putinii, parca minoritarii semnatari ai apelului. Am pus acolo mindru, curajos, ca si pe acest text, semnatura mea, crezind ca astfel pot sa contribui la schimbare.
Oleg Brega