7 răspunsuri la “A existat sau nu un referendum privitor la Re-Unificarea Rep.Moldova cu Romania?”

1. Superb articol! Nu am stiut de acest referendum. Imaginea Moldovei cu si fara de Transnistria si Gagauzia aratata la TV demonstreaza ca atunci, la 2 ani de dupa razboi, televiziunea noastra, noi, era(m) la 100% manipulati de Fed. Rusa. La fel si formularea intrebarii pusa la vot… Structura acestei intrebari e foarte comlexa si seamana cu intrebarea formulata la referendumul recent din „rmn”…

2. Referenudumul acesta a fost o farsa organizata de PDAM cu scopul de a taia definitiv din elanul unionistilor si sa puna cruce problemei unirii cu Romania. Intrebarea in sine a fost formulata cinic pentru a scoate un singur raspuns de la oameni. Opozitia nationala de atunci a chemat la boicotarea referendumului, insa doar o mica parte din electorat s-a abtinut de la vot.

3. In loc sa postez aparte ca articol, m’am gandit sa-mi expun o idee care mi-a venit in gand recent drept comentariu la acest articol care mi-a parut extraordinar si care atinge acelasi subiect: unirea-reunirea. Sper ca autorul sa nu se supere cumva, caci cred ca astfel, impreuna cu el, contribuim aceluiasi scop 🙂
   Ideea asta care mi-a venit recent se cheama asa: „Unire fara dus.”

   Deci:
   „Unire fara dus.”
   „… Ca reunirea ne-ar costa pe toti (!) cateva sau mai multe miliarde de euro pe care nimeni din noi nu le are, asta ne este deacum clar… E clar si ca acest ideal nu poate fi masurat in bani sub nici o forma sau valuta…
   Dar! Atentie! S’a gandit cineva candva, cu cat inca ar mai deveni de imposibil Visul Unirii, daca… daca noi, cei care ravnim la idealul unirii, cei care ne luptam cum putem cu ciuma comunista, fiii si ficele neamului dac, odraslele natiunii romane, daca noi toti … nu am avea la dispozitie – elementarul astazi mijloc de igiena – dusul. Ce s’ar intampla atunci? A masurat cineva candva eventualele consecinte care ar fi indubitabil catastrofice pentru noi toti si igiena noastra, dar, mai cu seama, ar face definitiv imposibila Unirea!
   …Potrivit DEXului dusul este: 1. Instalatie sanitara sau tehnica prin care se asigura tasnirea reglabila si concomitenta a mai multor jeturi mici de apa. Pe noi insa ne intereseaza aici cel de-al doilea sens al acestui cuvant: 2.spalare facuta prin acest mijloc…
   INchipuiti-va cum s’ar simti liderii miscarii de reunificare a romanilor fara dus? Iar ceilalti romani care vin regulat la mitinguri si proteste? Ce ar face ei/noi toti, daca, dupa o zi istovitoare de lupta contra comunismului, contra coruptiei si a dobitocismului uman, cand am veni acasa – nu am putea ca de obicei sa ne facem un dus!!!! Un miculets dus de 10 minute macar, un dus care sa ne relaxeze si sa ne readuca la conditia igienica optima???
   Cum ne-am simti noi toti fara de el, fara de dus?
   Eu personal cred ca fara dus, orice efort de reunificare a Patriei si a romanilor ASTAZI este ireal… Oamenii s’au deprins sa fie curati, sa miroase frumos, sa se imbrace frumos. Fara dus oamenii nu s’ar putea simti confortabil, „in apele sale”… De unde atunci sa apara la acesti oameni memoria originii lor, interesul fata de identitatea lor, aspiratii spre refacere a natiunii??? E imposibil asa ceva, dom’le! Sa fim seriosi!!!
   Din aceste cauze, dusul este conditia sine qua non al proiectului Unirii(cuvantul „proiect” este unul contemporan, el desemneaza astazi acelasi lucru ca si termenul de „ideal” invatat din regretatele manuale de Istorie a Romanilor).
   Sa ne dam deci bine seama cu totii de avantajul de care dispunem in mod liber si nelimitat, sa ne simtim confortabil, sa realizam Unirea!
   Toti in dus! Traiasca Natiunea Romana! Toti in dus! „

4. Bravo, Rocco. Esti aproape de ce spun si analistii:

   Referendumul ca instrument de manipulare a opiniei publice

   * Referendumul si ideea ca acesta se poate transforma dintr-un mecanism democratic intr-un instrument antidemocratic constituie subiecte care preocupa pe multa lume in ultimul timp: experti, sociologi, ziaristi, politicieni.

   Argentina Gribincea, pentru FLUX

   Despre faptul ca problema este una de actualitate vorbeste chiar Recomandarea 1704 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei: Referendumul: spre o buna practica in Europa (2005). in presa si in studiile de specialitate se face referire la efectul de “anesteziere a constiintei civice” prin recurgerea la plebiscit. Este un viciu practicat pe larg in statele totalitariste, in special in cele post-sovietice, subliniaza mai multi autori: “in spatiul ex-sovietic sau in cel african, referendumul dominat de puterea executiva a condus, in toate cazurile, la validarea deciziilor deja luate si la slabirea unor democratii deja fragile. Apelul la natiunea fragmentata si inerta politic poate rezulta in extinderea numarului de mandate acordate sefului de stat sau in modificarea legii fundamentale, in baza sugestiilor formulate de seful de stat. Criza statului de drept poate fi agravata de practica referendumurilor nelibere.” (Ioan Stanomir, Referendum si democratie, in: Revista 22, 4 august – 10 august 2006) sau: “Atacul cel mai periculos pentru democratie vine, paradoxal, de la unul dintre mecanismele cele mai democratice: referendumul.” (Pavel Ionescu, Despre democratie, numai de bine, vezi:
   http://www.lumeam.ro/119921.html). Exemplele pot continua.

   Asociatia pentru Democratie participativa din Republica Moldova scria, inca in 2003, cu referire la subminarea procesului electoral din Republica Moldova: “… in RM s-a stabilit deja o traditie ca referendumurile se pot desfasura numai daca acest lucru este favorabil guvernantilor.”(http://www.e-democracy.md/comments/political/20030117/)

   Doua evenimente din istoria recenta a Republicii Moldova vin sa confirme aceste opinii ale diversilor comentatori. Prezentul articol trebuie inteles ca o incercare de a privi dincolo de declaratiile oficiale, incercare inspirata de curiozitatea de a urmari niste tendinte si de presupunerea ca asistam la o confiscare a democratiei prin deturnarea valorilor din trezoreria acesteia.

   Fara indoiala, referendumul este o practica eficienta de sondare a opiniei publice. Cu conditia ca el sa se desfasoare intr-un cadru democratic, ce asigura cetateanului dreptul la informare si la libera exprimare. O alta cerinta, la fel, elementara, este formularea intrebarilor pe baze stiintifice, ceea ce presupune in primul rand claritate in elaborarea textului si evitarea echivocului. Analiza conditiilor de desfasurare a recentului referendum transnistrean conduce in mod inevitabil la concluzia ca rezultatele lui nu pot fi considerate valide. in acest sens s-au pronuntat diversi observatori si analisti politici de la noi (printre care Oazu Nantoi, Igor Botan, ªtefan Uratu si altii). OSCE, Statele Unite, Ucraina, Romania, Franta, Turcia si Uniunea Europeana au refuzat sa recunoasca rezultatele acestui referendum, mentionand deficientele mecanismului referendar, inlcusiv “caracterul sugestiv al intrebarilor propuse” (Karel De Gucht, vezi: http://www.osce.org/item/20620.html; Louis O’Neill, http://azi.md/news?ID=41053 ). Doar reprezentantii Kremlinului au o parere buna despre acest eveniment: potrivit Agentiei INFOTAG, care citeaza presa rusa, Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov considera ca referendumul s-a desfasurat „cu respectarea tuturor procedurilor, in mod democratic, deschis”.”
   ( http://azi.md/news?ID=41011)

   Comentatorul politic Igor Botan face o analiza detaliata a conditiilor in care s-a organizat referendumul transnistrean si a metodelor de manipulare utilizate. De exemplu, vorbind despre felul in care au fost formulate intrebarile, Igor Botan scrie: “cele doua intrebari propuse pentru referendum sunt, de fapt, patru. Referitor la prima intrebare, un elementar exercitiu pune in evidenta faptul ca modalitatea de formulare – „Sustineti mentinerea cursului spre independenta a Republicii Moldovenesti Nistrene cu ulterioara libera alipire a Transnistriei la Federatia Rusa?”, induce in mod automat un extra raspuns – acceptul de aderare ulterioara la Federatia Rusa, care devine in mod automat un imperativ pentru autoritatile separatiste. Deci, in mod deliberat, nu este lasata optiunea referitoare la pledoaria pentru independenta Transnistriei, fara aderarea ei ulterioara la Federatia Rusa.” (vezi: http://www.e-democracy.md/comments/political/200608311/)

   Cine isi aduce aminte de sondajul de opinie “La sfat cu poporul” din 6 martie 1994 trebuie sa fi observat ca si acel “referendum” pacatuia prin acelasi stil neriguros, cu vadita intentie de a “ameti” respondentul, si prin aceleasi conditii nedemocratice in care s-a produs: teama populatiei de prezenta si agresivitatea armatei ruse stationate ilegal pe malul stang al Nistrului, ideologia moldovenista relansata de oficialii de la Chisinau, ideologie care este asociata cu perioada stalinista), lipsa unui cadru institutional eficient de exercitare a libertatilor si drepturilor omului etc.

   Iata textul intrebarii, propuse alegatorilor la 6 martie 1994:“Sunteti pentru ca Republica Moldova sa se dezvolte ca un stat independent si unitar, an frontierele recunoscute in ziua proclamarii suveranitatii Moldovei (23.06.1990), sa promoveze o politica de neutralitate si sa mentina relatii economice reciproc avantajoase cu toate tarile lumii si sa garanteze cetatenilor sai drepturi egale, in conformitate cu normele dreptului international?” (vezi: Raportul Misiunii OSCE in R. Moldova nr. 4/94, 16 martie 1994). Dupa cum se poate vedea, fraza contine, de fapt, sase intrebari, la care se solicita doar un singur raspuns. Metoda folosita este aceeasi ca si in cazul recentului referendum din Transnistria.

   Interesant ca atunci OSCE nu a avut nimic de obiectat in privinta formularii neprofesioniste a intrebarilor si nici impotriva atmosferei nedemocratice in care s-a desfasurat sondajul de opinie. Din raportul Misiunii OSCE mentionat mai sus mai aflam ca prezenta la urne in timpul sondajului din 6 martie privind integritatea si independenta Moldovei a fost putin peste 75%. “Aceasta e mult, zice in continuare raportorul OSCE, tinand cont de faptul ca opozitia a boicotat sondajul, iar participarea din partea Transnistriei a fost neglijabila. Votul afirmativ a fost de 95, 4 la suta. Sondajul a confirmat directia politica impotriva unirii cu Romania, asa cum o relevasera deja rezultatele alegerilor parlamentare”. Nu stiu cine ar fi putut citi printre randurile acelei stufoase intrebari ca ar fi fost vorba de unirea cu Romania. Dimpotriva, textul parea sa faca referire la abia “inghetatul” pe atunci conflict transnistrean si la tendintele separatiste ale regiunii din stanga Nistrului. intrebarile sondajului “La sfat cu poporul” nu puteau avea vreo legatura cu tema unirii cu Romania, nu numai pentru ca nu a existat nicio propunere oficiala de unire a Republicii Moldova (sau a portiunii dintre Prut si Nistru) cu Romania si nicio discutie publica, la nivelul intregii societati, pe tema respectiva, ci si pentru ca sondajul era organizat intr-o perioada in care insusi glotonimul “limba romana” era interzis la televiziunea nationala, presa de limba romana se confrunta cu mari probleme de ordin financiar, birocratic si politic, iar moldovenismul devenise “ideologie statala” a Republicii Moldova. Ca sa ne dam seama cat de periculoasa e aceasta ideologie, e destul sa amintim ca ea a generat o adevarata cruciada in presa de la Chisinau, in care autorii basarabeni care publicau carti in Romania erau taxati pentru gestul lor “nepatriotic” si considerati un fel de “dusmani ai poporului moldovenesc” (vezi, de exemplu: Ion Santu, Viziuni si interese politice, Moldova Suverana, 23 ianuarie 1996), iar si mai tarziu o campanie antiromaneasca, al carei apogeu poate fi considerat, pe drept cuvant, discursul lui Ion Morei pronuntat la CEDO, din 2 octombrie 2001, sau celebra afirmatie a lui Victor Stepaniuc “in tara asta sunt prea multi romani”.

   in concluzie, exista mai multe similitudini intre cele doua „referendumuri”. Cea mai vadita insa este ambiguitatea contextului socio-politic in care s-au desfasurat ambele simulari de sondare a opiniei publice, la care se adauga si confuzia populatiei, pe care au mizat organizatorii, ignorand necesitatea unui cadru institutional pentru dezbateri preparative. Cert e ca un referendum care nu clarifica nimic poate fi de mare ajutor unor politicieni incapabili sa guverneze prin metode democratice. Rezultatele sondajului din 1994, de exemplu, au servit pentru unii politicieni drept pretext pentru a promova o politica antiromaneasca, delacrativ-patriotarda, ca substituent pentru reforma. (Reforma care a ajutat fostele republici baltice, de exemplu, sa intre in NATO si UE). in mod sigur, referendumul din Transinstria va servi conducerii de la Tiraspol drept pretext pentru a-si continua politica secesionsista, antimoldoveaneasca (si implicit antiromaneasca) de pana acum, iar Rusiei pentru a-si urma politica imperialista. Tot pe spinarea populatiei hranite cu lozinci. Daca mai luam in considerare ca aceste “referendumuri” (aici se mai poate cita si preconizatul “referendum” din Osetia de Sud) sunt folosite de Rusia pentru a manipula opinia publica mondiala, cerand ca zonele de conflict pe care le-a creat ea sa fie tratate in mod analog cu situatia din Muntenegru sau Kosovo, atunci tabloul apare in dimensiuni impunatoare, pe masura apetitului rusesc. intrebarea e daca nu cumva ar costa mai putin efortul de a renunta la practicile din perioada sovietica si de a invata, in sfarsit, democratie. ªi aici din nou se preteaza exemplul cu cele trei state baltice.

   http://www.flux.md/news/modb2cal.php?action=show&idu=16504&cat=Cotidian%20National&rub=Politica

5. Atentie!!! La 6 martie 1994 nu a fost referendum ci un „sondaj sociologic republican” numit „La sfat cu poporul”

6. Referendum sau sondaj?

   Referendumul e tot un sondaj, sondaj este un nume generic (adica nu tot sondajul e si referendum). Nu a fost declarat ca referendum (nici nu aveau cum sa-l declare astfel: ca sa fie recunoscut ca referendum, trebuia cuprinsa si Transnistria, or transnistrenii nu au participat, dupa cum nici opozitia din Basarabia n-a participat la aceasta farsa). Intersant, de ce raportul e 75% – prezenta la urne si 95% – votul afirmativ? Se vede cu ochiul liver ca referendumul transnistrian din 2006 parca e tras la xerox dupa sondajul din 1994.

   Inca ceva, in 94 s-a declarat ca sondajul „nu va avea efecte juridice”. Dupa care au uitat tot ce au declarat, l-au rebotezat „referendum”. Si inca ce „efecte juridice” a avut! Tot prostul iti baga, in calitate de argument suprem pentru orice actiune antiromaneasca a puterii, rezultatle „referendumului martie 1994”. Din pacate, „policy-makerii” nostri ne iau de tampiti. Bine ca-i rabdam si ii si realegem, de fiecare data tot mai frumosi si mai destepti! Asa aratam ca au dreptate.

7. Am fost du-si in eroare la acest referendum,mai nimeni
   nu-si dadea sama clar pentru ce voteaza,Snegur impreuna cu agrarii l-au facut la cererea Rusiei ca sa fie folosit ca garantie ca Moldova nu se va uni cu Romania.Acest referendum trebue anulat si acum de facut alt referendum unde sa se scrie clar „doriti sa fiti indepenti ori doriti revenirea la Romania” si precis ca lumea acum are alta gandire si lumea ar vota in favoarea unirei.