Paris , 14 decembrie 2002
Cand ti se pare ca totul e pierdut; cand esti convins : nu mai exista scapare; cand constati ca oricate eforturi ai face, oricata pricepere si energie ai cheltui , nu iesi la mal…
…Atunci cand abatut , descurajat, trist , disperat esti gata sa te declari invins, batut, strivit….iti spui:
”Doar o minune , un miracol mai poate ce n-am putut eu…”
O minune… un miracol… Chiar si cei care nu sunt religiosi cred in miracole.Iata, eu cred in realitatea minunilor din Evanghelii: mersul pe ape, inmultirea painilor, invierea lui Lazar… inca nu am vazut cu ochii mei asemenea impliniri nu, am pipait, ca sa cred (ca Toma), dar pastrez credinta ca astfel de intamplari – miraculoase – se vor intampla azi-maine si prin jurul nostru.
Pana atunci sa credem in minuni… omenesti, facute de oameni.
Romanii din dreapta Prutului – din Moldova (de Apus), din Ardeal, din Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea : vorbesc de ”minunea Revolutiei din 1989” ; acum se bucura de ”minunea… primirii in NATO” – curat-minune in acceptarea unui stat comunist, avind, cvasi-intact, aparatului securist de sorginte bolsevica (dar vorba ceea: cand este vorba de interesele lor, americanii nu se impiedica in morala: il pupa – pe gura – pe Putin, in ciuda masacrarii cecenilor).
Simplificand-rezumind, sa spunem ca cineva, un om intrupeaza miracolul care va scoate (pe sfert?, pe o zecime?) Republica Romania din groapa, din rapa, din haznaua in care se afla si din fundul careia se to-ot tanguia ca nimeni nu-i o da o mana de ajutor – dar doamne-fereste sa se straduiasca sa-si dea singur mana ceea… Oricum: cel care va provoca miracolul carpato-danubian va fi Americanul;
Romanii din stanga Prutului: Bucovinenii, Hertenii, Basarabenii, chiar daca stau tot timpul cu ochii spre Apus ( de asta data nu doar “dincolo de Prut”, ci… “dincolo de Ocean”), chiar de au primit ceva ajutoare materiale (burse, calatorii, subventii individuale), sa nu se astepte la vreun “miracol american”. La ei nu va veni (tot pupatura Bush-Putin fiind “piedica istorica”) – chiar daca, acum, ne-ar prinde tare bine (am subliniat pluralul implicativ: niciodata nu m-am ferit sa-mi asum identitatea, cu toate ca in Republica Populara – apoi Socialista – Romania, a declara ca esti “roman-basarabean” comiteai aproape aceeasi crima ca, in RSS Moldoveneasca: “roman-basarabean”).
Sper insa ca ai mei dintre Prut si Nistru, vor fi de acord ca:
Romanii basarabeni se vor salva fara ajutor din afara; fara “ajutor american”; vor iesi din groapa, din rapa, din Valea Plangerii, se vor ridica in doua picioare pe mal – si vor sta drept, vor privi drept (si, in sfarsit, de sus), vor gandi drept.
Miracolul basarabean: tineretul.
Fetele si baietii care abia se nascusera in Momentul 1988 – cand Basarabia intrase in randul comunitatilor revoltate impotriva Terorismului Sovietic printr-un text: cel despre limba romana; ei, baietii si fetele care nu cunoscusera spaima de KGB (si de NKVD); nu fusesera infometati pana la a se manca intre ei, nici arestati, deportati, chinuiti prin frig, foame, ciomag pentru vina de a fi , nu “moldoveni”, – ci romani basarabeni; pentru crima de a fi vorbit, nu ”limba moldoveneasca” (cea care nu exista, dar rusii i-au batut in cap pe vorbitori, in cap, in cap – pana ce romanul a zis ca rusul), ci limba romana.
“Cusururi biografice” devenite calitati:
Tinerii de azi nu se tem (ca parintii lor, cu experienta ); sa spuna adevarul, sa ceara dreptate, democratie, libertate – prin cuvant.
Rolurile – si locurile – s-au schimbat. Azi nu adultii isi apara progenitura, o sfatuieste, o incurajeaza, o initiaza in “tainele vietii”; ci copiii, ascultand de instinctul care nu inseala, pornesc primii, iar batranii (timoratii, educatii in cultul terorii, al victimei consimtinde), parte din rusine, parte din mandrie – ca ei, becisnicii, ei, robii au zamislit asemenea minuni de fete si de flacai – vin in coada coloanei – dar vin…
Prin varsta, sant un batran (67 de ani aritmetic, basarabenetic: 134, caci multe am trait noi…); prin “necumintenie” si judecand dupa viata pe care o duc si azi: un biet copil.
Avind aceasta dubla-vedere, biet-copilul isi ia de la sine puterea de a sugera (nu sfatui, fiecare poate gresi singur-singurel si inca foarte bine). Asadar:
– Tineretea nu e o calitate castigata, de fiecare ins ci un dar; un talant. Ca in parabola cunoscuta unii isi valorifica talantul, altii si-l ingroapa – si il uita…;
– Tineretea: perioada in care puiul de om este curat, neprefacut, nemincinos, generos, sensibil la idei inalte si la “abstractiuni” ca: patrie-patriotism, ca limba romana (care nu e ca o camasa, schimba-bila – ci ca pielea omului), onoare, demnitate, toleranta. Greu, foarte greu este ca tanarul, maturizandu-se, sa gandeasca si sa trateze “abstractiunile” cu aceeasi inocenta-curata, sa le dea aceeasi acceptie, acelasi sens.
Nu e mare lucru – e totul.
De la tineri este asteptat “miracolul basarabean” – nu de la americani, nu de la sfantul Sisoe, nu din parul malaiet.
Desi am varsta pe care am declarat-o, ma visez tanar-in-Basarabia. La ceva tot as fi bun: as confectiona lozinci – as incepe cu:
NU VREM Sa FIM REFUGIAtI iN PROPRIA tARa!
Cei care nu au patruns semnificatia cerintei sau/si refuzului sa-i intrebe pe parinti; si pe bunici. Batranii vor refuza, pretinzand ca e mult de-atunci; si dureros; ca mai bine sa uitam ce-a fost si sa privim in fata, la viitor. Batranii nostri sa prefac a nu sti (sau chiar nu stiu, intr-atat i-au analfabetizat rusii) ca omul nu poate avea un viitor daca nu-si cunoaste trecutul. Ei refuza amintirea trecutului care nu a fost alcatuita doar din teroare ruseasca, ci si din supusenie, de autoumilire, din acceptarea desidentizarii (incepand cu rusificarea numelui, sfarsind cu acceptarea unor “adevaruri” ca… “limba moldoveneasca”…
Fiindca degeaba esti frumos, curajos, cinstit, generos – daca nu ai memorie. Iar memoria nu este alcatuita doar din ceea ce am adunat noi, in viata noastra, cata a fost – ci din insusirea, asumarea memoriei parintilor, bunicilor, stramosilor – si a cartilor de istorie nemincinoase (deci ne-rusesti, ne-ucrainene).
Suntem ce si cat ne este memoria.

Paul Goma

http://paulgoma.free.fr