Se pare că electoratul moldav este mult mai inteligent decât îl cred politicienii, analiştii politici şi intelectualii autohtoni. Am fost zilele trecute la Ungheni, unde am discutat cu amici şi amice din mediul muncitoresc. Când i-am întrebat cu cine vor vota pe 5 aprilie, au strâns nedumeriţi din umeri. În provincie, după cum şi era de aşteptat, majoritatea covârşitoare a partidelor şi coaliţiilor apărute peste noapte sunt necunoscute cu desăvârşire. Puţini îi cunosc pe Chirtoacă sau Filat, nu mai vorbesc de MAE-ul lui Petrenco, de exemplu.

În schimb m-a surprins, plăcut aş zice, atitudinea lor conştientă, de electori care au nevoie de drepturi specifice, de îmbunătăţire a situaţiei materiale şi morale. Una din amice mi-a spus că ar fi nevoie în RM de un Partid Muncitoresc, care să le apere şi promoveze interesele categoriei lor, pentru că inclusiv comuniştii, care pretind că-i reprezintă, în fapt strigă în gura mare că vor majora doar salariile medicilor şi profesorilor. „Pe aceştia e mai greu să-i manipulezi, să-i convingi, de aceea toţi încearcă să-i câştige, nu ca pe noi, cei de jos…”.

Ca să vezi, nu sunt unicul în ţara asta care gândeşte pornind de la categoria din care face parte. Căci nu m-a convins nimeni să particip la scrutin. Pentru că toţi vor să salveze întreaga ţară, pe toţi cetăţenii, adică să împace capra cu varza şi lupul cu capra. Dar cum să obţii voturile homosexualilor, de exemplu, dacă te pui bine cu capetele rase sau cu habotnicii militanţi? Ori viceversa?

De aceea, cred că vor fi mult mai puţini indecişi în preajma alegerilor, atunci când partidele se vor axa pe categorii sociale, profesionale etc. concrete, mai mult sau mai puţin numeroase, şi nu vor încerca marea cu degetul, adică să-i câştige pe toţi alegătorii promovând nu ştiu ce valori superioare. Partidele ar putea folosi în acest scop o parte a mijloacelor financiare pentru a angaja specialişti care să detecteze adevăratele dorinţe ale electoratului, de multe ori inconştiente şi pentru acesta, prin utilizarea unor metodici de vârf. Astfel, ar putea să-şi adapteze programul politic la cerinţele „subterane” ale unor segemente ale populaţiei, reuşind să le capteze în consecinţă simpatia şi să câştige mai multe voturi în dauna concurenţilor electorali, decât să pretindă că vorbesc în numele tuturor, dar de fapt nimeni să nu se regăsească cu adevărat în discursurile şi pălăvrăgeala lor. Poate atunci vor fi mult mai puţin alegători inconştienţi sau manipulabili. Bineînţeles, cu condiţia că şi partidele vor evolua şi nu se vor mai teme de un electorat cult, instruit, care votează în cunoştinţă de cauză.

enervant.wordpress.com