De ceva timp incoace imi place sa rasfoiesc ziarele, si in special sa citesc revista „Natura”, care este una dintre cele mai accesibile publicatii ecologice.
Cu un an in urma am cistigat un concurs la aceasta revista, iar drept premiu ni s-a oferit o excursie gratuita la Iasi, pe care (din motive financiare si organizatorice), am facut-o de curind, mai exact pe 21 octombrie.
Locuiesc cu buneii si ma intretin din venitul lor mic, ceea ce nu-mi permite oportunitatea de a calatori din bugetul familiei, si atunci invitatia Liliei Curchi de a vizita fosta capitala a Moldovei mi s-a parut un vis transformat in realitate.
La inceput nu stiam la ce sa ma astept, fiindca erau multe persoane necunoscute, mai apoi mi-am stapinit emotiile dindu-mi seama ca avea sa urmeze o zi nemaipomenita, desprinsa dintr-o carte de aventuri.
Nu a fost o simpla calatorie, caci fiece detaliu a fost pus la punct, avindu-se grija ca nici o latura a vietii sa nu fie neglijata, spirituala, culturala, ecologica. De ce zic asa? Fiindca nu am pierdut nici o clipa in zadar si am vizitat tot ce are mai frumos orasul.: intii am intrat in gradina botanica Afanasie Fatu (cea mai mare din Romania), in care am descoperit o adevarata jungla formata din vegetatia abundenta gazduita de sera dar si de alte specii de cactusi, maslini, curmali etc.

Atentia cu care ascultam discursul ghidului era la maxim, fiindca ma pasioneaza biologia cu tainele ei.

Apoi ne-a iesit in cale Manastirea Trei Ierarhi (ridicata intre 1637-1639), ctitorita de Vasile Lupu, si in care mai sunt ingropati Dimitrie Cantemir si unificatorul Principatelor – Alexandru Ioan Cuza.

Arhitectura acestei biserici, de altfel ca si a tuturor lacaselor sfinte m-au intrigat prin migala pe care intuiesc ca au avut-o constructorii la ornamentarea exterioara a peretilor: foarte multe incrustari simbolice mici, care alcatuiesc o broderie de piatra care ii imbraca fatada, de la temelie pina la turle.

Un simbol al Iasului este Palatul Culturii, care a fost construit intre anii 1906- 1925 pe temeliile vechilor curti domnesti din sec. XV, fiindca dupa ce capitala se mutase la Suceava, acestea ramase fara folos, si atunci s-a decis construirea pe locul acestora a unui palat, cu scop cultural si nu pentru a fi de locuite.

Palatul a fost realizat in stil neogotic, si de aceea atunci cind ii admiri turnurile ai impresia ca nu corespunde perioadei in care s-a inaltat. Oricum, te lasa fara respiratie, fiindca este imens, exista chiar si o legenda ce spune ca palatul ar avea 364 de camere, adica tot atitea cite zile are anul.

Am trecut si pe la alte obiective turistice, dar mi-ar lua prea mult spatiu ca sa vorbesc despre ele. Ceea ce vreau sa zic este ca prezentati fiind ca un grup de studenti de la Chisinau, am fost primiti cu caldura si considerati de frati buni, ceea ce mi-a trezit un puternic sentiment de mindrie.

in final, tin cu tot dinadinsul sa-i multumesc din suflet Liliei Curchi si intregii redactii „Natura”, fiindca doar prin intermediul lor am ajuns sa vizitez locuri frumoase ale pamintului romanesc.

Lilia a fost o adevarata mamica pentru noi, si a avut grija ca totul sa iasa bine. Ea a incercat sa creeze o prietenie intre noi si o atmosfera placuta pe parcursul intregii zile.

Vreau ca din numele tuturor participantilor sa multumesc acestor oameni cu sufletul mare, si sa le marturisesc ca a fost cea mai grozava excursie pe care am avut-o vreodata! Sper ca aceste proiecte se vor continua, fiindca munca depusa nu este in zadar, iar odata vom face si noi lucruri marete: vom schimba lumea! Vom face-o mai buna, mai curata!

Parca ma vad peste multi ani stind in jurul unui rug impreuna cu alti colegi, cu care tocmai salvasem Pamintul de o catastrofa ecologica, si parca imi voi aminti cu zimbetul pe buze ca grija fata de mediu mi-a fost sadita in suflet de catre revista „Natura”, un prieten de incredere al celor care mai spera intr-un viitor curat!

CORINA STAMATI Milesti, Nisporeni.