Comunicat de presa
1) Asociatia “15 Noiembrie 1987” organizeaza, la 19 ani de la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987, conferinta cu tema “Crimele comunismului”. Manifestarea se va desfasura in data de 14 Noiembrie a.c., cu incepere de la ora 10ºº, la Consiliul Judetean Brasov, Sala 120.
Manifestarea isi doreste sa surprinda etapele succesive ale evolutiei comunismului, de la primele sale manifestari si pana la demolarea regimului totalitar comunist. Este important de stiut ca in Romania, in timpul regimului comunist, au fost inchisi peste 2.000.000 de detinuti politici, dintre care 500.000 si-au gasit sfarsitul in puscariile comuniste.
Organizarea acestei Conferinte se inscrie in cadrul actiunilor privind condamnarea comunismului si este consecutiva intrunirii Rezistentei Romanesti Anticomuniste din 8 mai a.c., deschiderii expozitiei “Solidaritatea” si dezbaterii despre integrarea europeana, la care au participat Ambasadorii Poloniei, Cehiei, Ungariei si Slovaciei. Prin rezolutia intrunirii Rezistentei s-a hotarat constituirea Centrului Rezistentei Anticomuniste, sub coordonarea reputatului disident Vladimir Bukovski.
Nu este doar o problema de interes local; ea are conotatii si rezonante europene si universale, intrucat comunismul a inrobit vreme de decenii sute de milioane de oameni. Acesta este motivul pentru care am invitat personalitati exemplare ale rezistentei din lagarul comunist. Vor fi prezenti in calitate de invitati reprezentanti ai Solidaritatii poloneze, ai Institutului Memoriei Nationale din Polonia, reprezentanti ai romanilor din Basarabia, posibil Vladimir Bukovski, luptatorii din rezistenta armata anticomunista, cum sunt Gavrila Rusu, Teofil Mija, Nicolae Purcarea, supravietuitorii din grupul Penescu, Zoea Radulescu, presedinta Asociatiei Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, nascuta in inchisoare, unde si-a petrecut primul an si jumatate din viata, Alexandru Lesco, membru al grupului Ilascu, Iulius Filip, un detinut politic putin cunoscut in Romania, dar
care a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Ordinului pentru Merit al Poloniei, Vasile Paraschiv, fondator al SLOMR, numerosi detinuti politici, dintre care amintim pe Nicolae Ionita si Octav Bjoza, istoricii Ionut Dogaru, Ilarion tiu, Nicolae Videnie si Miodrag Milin, sociologii Calin Cotoi si Adriana Mica, jurnalistii Victor Roncea, Lucia Hossu Longin si Claudiu Tarziu.
2) Asociatia “15 Noiembrie 1987” isi exprima protestul ca judecatoarea Florica Bejinariu, fosta informatoare platita a Securitatii, care a dat note informative impotriva celor care ne-am ridicat impotriva comunismului in 15 Noiembrie 1987, este in continuare membra a Consiliului Suprem al Magistraturii. Ne bucura, insa, reactiile asociatiilor profesionale ale magistratilor, care cer indepartarea din acest for a acestei informatoare ordinare.
3) Condamnam actiunile reprezentantilor statului roman care atatia ani au ignorat sau chiar au tratat ostil fostii luptatori cu arma din munti. Nici macar meritele ca veterani de razboi nu le-au fost recunoscute. Reamintim autoritatilor ca un numar de cateva mii de barbati au luptat ani de zile in munti, cu sprijinul a zeci de mii de tarani. Au mai ramas cativa. Dezamagiti, bolnavi, se pregatesc de moarte.
4) Asociatia “15 Noiembrie 1987” crede ca, dupa modelul polonez, CNSAS ar trebui depolitizat si trecut sub coordonarea societatii civile. Nu putem scapa de comunism atata vreme cat reprezentantii fostelor strucuri comuniste detin pozitii de control in societate.
5) Cerem repunerea in drepturi a scriitorului roman anticomunist Paul Goma. Redarea cetateniei romane, care i-a fost retrasa de comunisti, lui si familiei sale, trebuie facuta de urgenta. Nu putem intra in Uniunea Europeana fara a restabili drepturile firesti ale romanilor care au avut de suferit din cuza comunismului.
Presedinte,
Florin Postolachi
4 răspunsuri la “19 ani de la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987”
Poate ca 15 noiembrie vine cam repede, dar ce-ar fi pe 20, cind se implinesc niste ani de la plecarea in exil a lui Paul Goma, sa facem niste actiuni stradale, poate iar in mai multe localitati ale Romaniei, eventual in fata Guvernului, Presedintiei sau a Prtefecturilor judetene, ca sa cerem repunerea in drepturi depline a scriitorului roman si a familiei sale?
O sa propun azi la Iasi, la intruniriea duminicala din Copou, cine mai sustine initiativa?
de obicei actiunile stradale cer o anumita pregatire si o minima baza de oameni, baza de oameni care in multe parti nu exista…
Daca iesi in strada cu 5-10 insi risti sa plictisesti si mai mult sa creezi o imagine negativa evenimentului pe care incerci sa-l vada cat mai multi. cred ca asta e cazul si unei actiuni de genul celei pe care ai zis-o.
DAR ceva trebuie facut pentru Paul Goma….
George, e o prejudecata ca nu se fac proteste cu 5-10 insi. Acestia sunt cetateni sau macar fiinte umane a caror problema trebuie sa fie examinata cu maxima atentie si responsabilitate de autoritati dar si de presa. Chiar cred ca un protest stradal cu 3 oameni in fata Guvernului sau a citorva prefecturi poate schimba mai mult lucrurile decit o petitie semnata de 300 sau chiar 3000 de oameni vehiculata pe Internet…
ªi ce inseamna BAZa MINIMa DE OAMENI? Care cifra magica ce asigura succesul in acest stat? Chiar as vrea sa stiu!
un numar mic de persoane inseamna mai pe limbajul tuturor: „au iesit amaratii aia basarabeni in strada, vor drepturi da’ ei sunt 10 insi”.
Pe cand un numar mare, in acelasi limbaj(care vrem nu vrem conteaza- vrem nu vrem majoritatea conteaza pe lumea asta, nu doar minoritatile):” da dom’ne, au dreptate”.
Numarul conteaza. Multi se asteapta sa vada oameni iesiti in strada din Basarabia(de exemplu) ca pe un semn ca voi ne vreti. Si aici nu ma refer la 5-10 insi nebagati in seama de nimeni ci la o treaba cum am vazut ca au facut cei cu sustinerea initiativei basescu(nu le stiu numele).
vrem nu vrem, actiunile stradale se bazeaza pe MASE. Nu pe 2-3 oameni ci pe MASE DE OAMENI capabile sa schimbe ceva.
de asta nici nu e bine sa repeti aceste actiuni stradale la infinit pentru ca o sa ajungi sa ii plictisesti pe cei care participa(parerea mea). se satura si ei la o adica sa fie mereu in numar mic. au un sentiment de neputinta…
Mai degraba eforturile trebuie depuse pentru a ne gandi cum sa strangem oameni alaturi de noi la actiuni stradale de impact decat sa le repetam si sa avem niste oameni tot mai putini pe care sa ne bazam…(exemplele imi dau dreptate)