Scrisoare de sustinere a necesitatii retragerii simbolurilor religioase din institutiile publice de invatamant
Apreciind ca deciziile CNCD reprezinta o contributie deosebita pentru evolutia democratica a Romaniei si considerand ca audierea domnului Emil Moise, in ziua de marti, 14 noiembrie 2006, ora 13.00, in cadrul actualei cauze analizate de Colegiul director al CNCD privind retragerea simbolurilor religioase din institutiile publice de invatamant, vizeaza o problema extrem de importanta, cu implicatii majore la nivel national, de vreme ce se refera la respectarea dreptului fundamental la libertatea de gandire, constiinta si religie, semnatarii acestei scrisori intelegem sa va transmitem urmatoarele observatii:
Neutralitatea confesionala a institutiilor publice de invatamant reprezinta o conditie absolut necesara pentru crearea un mediu scolar nediscriminatoriu si asigurarea unei atmosfere tolerante, cu risc minim de aparitie a tensiunilor ideologice sau religioase. Egalitatea de tratament intre elevii si profesorii care apartin diferitelor confesiuni, asociatii sau grupari religioase, sau care sunt teisti, ateisti, agnostici sau indiferenti, decurge atat din principiul constitutional al egalitatii in drepturi prevazut de Articolul 4 din Constitutie, cat si din garantia absoluta si interdictia imixtiunii statului asupra gandirii, opiniilor si credintelor religioase, prevazute de Articolul 29.
Prezenta simbolurilor religioase pe peretii salilor de curs (cu exceptia orelor de religie al caror caracter facultativ este stabilit prin lege in conditiile Articolului 32 (7) din Constitutie si prin art. 9 din Legea invatamantului), pe holuri si in cancelariile scolilor publice reprezinta o discriminare, cel putin fata de elevii si profesorii care nu impartasesc convingerile religioase semnificate de simbolurile respective. De asemenea, este incompatibila cu un mediu educational pluralist si neutru pe care statul este obligat sa il asigure in scolile publice. Rolul unui stat democratic este acela de a asigura acest cadru de neutralitate si egalitate. Dreptul de a alege si asigura educatia religioasa a copiilor pana la varsta de 16 ani (cu consultarea acestora), revine exclusiv parintilor sau tutorilor, in conformitate cu Articolul 29 (6) din Constitutie, respectiv, Articolul 5 din Declaratia Natiunilor Unite cu privire la Eliminarea Oricarei Forme de Discriminare si Articolul 14 din Conventia privind Drepturile Copilului, la care Romania este parte. incepand cu varsta de 16 ani, conform Legii Drepturilor Copilului nr. 272/2004, art. 25 (3), tinerii au dreptul sa isi aleaga singuri religia.
Pe langa discriminarea reprezentata de simbolurile religioase in institutiile publice de invatamant, consideram ca prezenta acestora afecteaza si principiile neutralitatii statului in raport cu cultele religioase si al egalitatii dintre culte, alterandu-se caracterul secular al statului roman si al invatamintului public. Orice fiinta umana, indiferent de optiunile sale religioase si de constiinta are aceleasi drepturi, iar in institutiile publice nimeni nu poate fi tratat drept cetatean de rang secund si obligat sa accepte afisarea unor simboluri cu care nu se identifica, iar adoptarea unui anumit set de simboluri religioase poate constitui o forma de prozelitism sustinuta de stat.
Libertatea de gandire, constiinta si religie este un drept fundamental al fiintei umane care trebuie respectat si asumat de orice stat democratic. in marea majoritate a tarilor europene si in Statele Unite acest principiu este recunoscut, in institutiile publice nefiind permise astfel de incalcari ale acestui drept prin prezenta simbolurilor religioase sau indoctrinarea elevilor. Mentionam in acest sens jurisprudenta instantelor germane care au declarat neconstitutionala etalarea crucii sau a crucifixului in scolile publice neconfesionale (BverfG din 16.05.1995, numarul: 1 BvR 1087/91 citare: BVerfGE 93,1), respectiv, obligarea unei parti la a pleda impotriva propriei optiuni religioase si ideologii, intr-o sala de judecata in care erau prezente simboluri religioase (BverfG din 17.07.1973, numarul 1 BvR 308/69, citare: BVerfGE 35,366). in acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Buscarini si ceilalti c. San Marino (1999), interpreteaza Articolul 9 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, in sensul sanctionarii ingerintei statului prin fortarea la depunerea unui juramant religios la intrarea in functie, in cazul in care acest juramant contravine optiunilor religioase personale.
Persoanele si organizatiile semnatare ale acestei scrisori respecta autonomia cultelor religioase din Romania asa cum este ea garantata constitutional si totodata subliniaza interdictia din Articolul 29 (1) din Constitutia Romaniei care prevede ca: „Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.” invatamantului public din Romania trebuie sa i se asigure caracterul secular, neutru si echidistant, iar cultelor religioase dreptul de a-si educa credinciosii, in lacasele de cult sau in scoli confesionale, in spiritul cultului respectiv.
Semnatarii acestei scrisori intelegem sa ne solidarizam cu argumentele
principiale, constitutionale si legale prezentate de domnul Emil Moise in petitia adresata CNCD, in calitate de parinte si de cadru didactic, si sa anuntam public ca ii sustinem demersul.
Speram ca decizia Colegiului director al CNCD cu privire la necesitatea retragerii simbolurilor religioase din institutiile publice de invatamant sa devina o garantie pentru exercitarea libertatii de gandire, constiinta si religie in Romania. in acest fel, ea va avea implicatii pozitive de durata privind evolutia democratica a Romaniei spre o societate pluralista si toleranta in care respectarea si afirmarea drepturilor fiintei umane reprezinta temeiul si scopul actiunilor autoritatilor publice.

Bucuresti, 13 noiembrie 2006

Semnatari:
Alexandru Crisan si Monica Dvorski – Centrul Educatia 2000+
Catalin Tenita – Societatea Culturala Noesis
Doina Jela – Asociatia Jurnalistilor Independenti din Romania
Dorina Nastase – Centrul Roman de Studii Globale
Gabriel Andreescu – Centrul de Studii Internationale
Gabriel Penciu – Asociatia Culturala si Amicala Romana de la Strasbourg
Ghenadie Brega – Asociatia Hyde Park
Joanne Richardson – Asociatia D Media, Cluj
Ioana Avadani – Centrul pentru Jurnalism Independent
Ion Bogdan Lefter
Iustina Ionescu – Centrul de Resurse Juridice
Liviu Andreescu
Mihaela Miroiu
Mihai Burcea – Militia Spirituala
Mircea Toma
Razvan Martin – Agentia de Monitorizare a Presei
Remus Cernea – Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
Renate Weber
Romanita Iordache – ACCEPT
Ruxandra Costescu – membra Indymedia Romania
Roxana Tesiu – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Smaranda Enache – Liga Pro Europa

Oleg Brega, membru-fondator Hyde Park

Lista e deschisa

Mai jos aveti petitia omului:

Stimate Domnule Presedinte,
Luand in considerare primordialitatea interesului superior al copilului, in calitate de parinte si de cadru didactic, va rog ca in baza prevederilor art. 16 din Constitutia Romaniei, ale legislatiei privind protectia si promovarea drepturilor copilului si ale legislatiei privind prevenirea si combaterea discriminarii, sa dispuneti anularea situatiei discriminatorii create prin prezenta obstinanta a simbolurilor religioase in holurile, cancelariile si salile de clasa – in afara orei facultative de Religie – ale Liceului de arta „Margareta Sterian” din Buzau, unde invata fetita mea, Teodora Moise, cat si in toate unitatile publice de invatamant din judetul Buzau.
Cele doua calitati enuntate, de parinte si de cadru didactic, ma obliga – in lumina si prin litera prevederilor Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea 18/1990 si ale Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului – la exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului, in calitate de parinte si la sesizarea autoritatilor sau institutiilor abilitate, impotriva abuzului, neglijentei sau relelor tratamente, in calitate de angajat al unei institutii publice care, prin natura profesiei, intra in contact cu copilul.
in ansamblu, imi sustin prezentul demers pe doua directii. Astfel, in randurile ce urmeaza voi argumenta ca afisarea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant:
– constituie o discriminare impotriva persoanelor agnostice sau de alta confesiune decat aceea careia ii apartin simbolurile religioase si astfel genereaza o atmosfera ostila si degradanta, afectand dreptul la demnitatea personala al tuturor copiilor (si implicit dreptul la educatie) si procesul de formare a personalitatii umane autonome si creative (I);
– constituie o incalcare a dreptului fundamental la egalitatea de sanse deoarece prin acceptarea simbolurilor religioase – in cazul nostru apartinand religiei crestin-ortodoxe – unitatile publice isi asuma transmiterea (inclusiv) a valorilor de inferiorizare a femeilor, practicate de religia respectiva (II).

in sustinerea celor doua directii voi incepe prezentarea situatiei de fapt si a contextului, prin prezentarea argumentelor pe directiile anuntate si voi continua cu mentionarea catorva din prevederile legale (fundamentale) care imi sustin demersul. Pe parcursul prezentarii, voi mentiona si alte prevederi legale, dar si aspecte din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Fiintei Umane, utile atat in intarirea propriilor puncte de vedere, cat si in conturarea si clarificarea contextului.
Situatia de fapt
Prezentarea argumentelor pe cele doua directii anuntate

I. Afisarea simbolurilor religioase pe peretii publici ai unitatilor de invatamant: act discriminatoriu ce afecteaza dreptul la egalitatea de sanse in educatie si demnitatea copilului

Autonomia cultelor religioase fata de stat, stipulata prin art 29 din Constitutia Romaniei, este o conditie esentiala a democratiei si actioneaza ca o garantie a libertatii de religie si a egalitatii in fata legii; de asemenea, impiedica statul (institutiile si autoritatile publice) de a manifesta o preferinta pentru o anumita religie sau credinta.
Prin urmare, un stat autonom fata de cultele religioase nu poate recurge, prin institutiile sale, la convingeri religioase atunci cind performeaza functii legislative. Autonomia cultelor religioase fata de stat face ca libertatea de constiinta si de religie sa fie efectiva si este principiul care ofera individului posibilitatea de a-si afirma personalitatea prin intermediul libertatii de gandire.
in unitatile publice de invatamant trebuie sa li se asigure copiilor ca impreuna sa fie educati intr-o atmosfera calma, toleranta si reciproc sustinuta, fara a fi deviata de la acest scop de simboluri ale afiliatiei religioase. Indiferent daca simbolurile religioase – in cazul de fata –, sunt o conditie a religiei crestin-ortodoxe, acordarea unei recunoasteri oficiale acestui tip de simboluri religioase nu este compatibila cu principiul conform caruia educatia publica trebuie sa fie neutra, caci poate genera conflicte intre elevii/elevele cu diferite opinii sau convingeri religioase.
Libertatea religioasa tine in primul rand de constinta individuala, insa implica, de asemenea, printre altele, libertatea fiecaruia de a-si maniifesta religia, singur si in privat, sau in comunitate cu alte persoane, in public si in mijlocul celor care impartasesc aceeasi credinta. Art. 9 al Conventiei enumera diverse forme pe care le poate lua manifestarea religioasa, cum ar fi prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor. insa libertatea de manifestare religioasa nu este un drept absolut, art. 9 al Conventiei nu protejeaza orice act motivat sau inspirat de o religie sau credinta.
Manifestarea religiei, in unitatile publice de invatamant nu este o libertate absoluta. Copiii si cadrele didactice au dreptul sa isi manifeste religia asa cum doresc, cu conditia de a nu intra in conflict cu prevederile legale.
O atitudine care nu respecta principiul autonomiei cultelor religioase fata de stat nu trebuie sa fie in mod necesar acoperita de libertatea de manifestare a religiei. Afisarea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant contravine principiului autonomiei cultelor religioase fata de stat, care impune ca educatia sa fie asigurata fara (indiferent ce forma de) manifestare religioasa.
Dreptul la libertatea de gadire, de constiinta si de religie, asa cum este prevazut in art. 9 al Conventiei Europene a Drepturilor Fiintei Umane si in celelalte acte normative in care apare reglementat, nu protejeaza orice act motivat sau inspirat de religie sau credinta.
in societatile democratice, in care mai multe religii coexista in randurile uneia si aceleiasi populatii, este necesar sa fie impuse anumite restrictii cu referire la libertatea de manifestare a religiei, pentru a (re)concilia interesele diverselor grupuri si a se asigura ca este respectata convingerea fiecaruia/fiecareia. Aceasta rezulta atat din paragraful 2 al art. 9 al Conventiei, cat si din obligatia pozitiva, enuntata in art. 1 al Conventiei, prin care satele parti recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in Conventie.
Statul are rolul de organizator neutru si impartial al exercitiului diverselor religii, credinte si convingeri, rol care duce la realizarea ordinii publice si la toleranta si armonie religioasa intr-o societate democratica.
Obligatia Statului la neutralitate si impartialitate este incompatibila cu orice putere a partilor statului de a impune legitimitatea credintelor religioase sau modurile in care aceste credinte se pot manifesta si pretinde acestuia sa asigure toleranta intre grupurile opuse. Prin urmare, rolul autoritatilor in astfel de circumstante este nu sa elimine cauza tensiunilor prin eliminarea pluralismului ci sa se asigure ca grupurile care se afla in competitie se tolereaza reciproc.
Pluralismul, toleranta si deschiderea sunt insusiri caracteristice ale unei societati democratice. Desi este necesar ca in anumite circumstante interesele individuale sa fie subordonate celor ale unui grup, democratia nu inseamna ca punctele de vedere ale majoritatii trebuie sa prevaleze: trebuie realizata o balanta care sa asigure un tratament adecvat si prielnic celor aflati in minoritate si sa respinga orice abuz al pozitiei dominante.
Pluralismul si democratia trebuie sa se bazeze pe dialog si pe spiritul compromisului, necesare pentru a determina diverse concesii individuale sau de grup justificate pentru mentinerea si promovarea idealurilor si valorilor unei societati democratice.
intr-o societate democratica Statul este abilitat sa puna restrictii in manifestarea religiei daca aceasta este incompatibila cu urmarirea scopului de a proteja drepturile si libertatile celoralti, ordinea si siguranta publica.
Cand aceste drepturi si libertati sunt printre cele garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Fiintei Umane sau Protocoalele aditionale, trebuie acceptat ca protectia lor poate conduce Statul la a restrictiona alte drepturi si libertati, de asemenea prevazute in Conventie. Bazele unei societati democratice constau in cautarea continua a unui echilibru intre drepturile fundamentale ale fiecarui individ.
Unitatile publice de invatamant trebuie sa sustina obiectivele sistemului public de educatie, trasate prin Constitutie si prin legislatia nationala si internationala, obiective printre care este inclusa si obligatia stricta a neutralitatii confesionale.
Prin art. 9, paragraful 2, al Conventiei Europene a Drepturilor Fiintei Umane, libertatea manifestarii religiei sau convingerilor poate face subiectul unor restrictii (a se vedea, de exemplu, in jurisdictia Curtii Europene a Drepturilor Fiintei Umane, cazul Kokkinakis impotriva Greciei, Seria A nr. 260-A, § 33).
Afisarea simbolurilor religioase este greu de conciliat cu principiul non-identificarii institutiilor publice de invatamant cu o credinta particulara.
in fapt, fetita mea, Teodora Moise, in varsta de 11 ani, invata in una dintre scolile publice din Buzau. in calitate de parinte am obligatia morala dar si legala, in baza principiului interesului superior al copilului, sa ii asigur respectarea demnitatii, creindu-i conditii care sa-i permita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, prin intreprinderea tuturor masurilor necesare pentru realizarea drepturilor pe care le are.
Astfel, am obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala.
Prin prezenta unui simbol religios afisat pe unul din pereti, in clasa de scoala in care invata fetita mea nu este asigurat un mediu educativ demn, ceea ce pericliteaza dezvoltarea mentala, spirituala, morala si sociala atat a fetitei mele cat si a colegelor/colegilor de clasa.
Deoarece fiecare copil are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie, afisarea unui simbol religios pe peretii clasei, in afara orei de Religie a carei frecventa este facultativa, este un abuz care pune in pericol chiar dreptul copiilor la educatie, asa cum este definita educatia intr- un stat de drept.
in conformitate cu art. 2 al Legii nr. 84/1995, a invatamantului, in Romania invatamantul constituie prioritate nationala si are ca finalitate, asa cum prevad art. 3 si 4 ale aceleiasi legi, formarea personalitatii umane autonome si creative prin educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale fiintei umane, al demnitatii si tolerantei, al schimbului liber de opinii.
in majoritatea scolilor din Buzau se afla, sau ar putea sa se afle, cel putin un copil ateu sau apartinand altei confesiuni religioase decat aceea ale carei simboluri sunt afisate pe peretii claselor, in cancelarii, sau pe holuri. in clasa in care invata fetita mea se afla mai multi astfel de copii, iar simbolul religios a fost afisat in toate clasele in care a invatat fetita mea, inca din primul an de scoala; de altfel, simboluri religioase sun afisate si pe peretii claselor unitatilor de invatamant publice prescolare.
Prezenta – pe peretii publici – a simbolurilor religioase, la alta disciplina decat Religia, creeaza o atmosfera ostila, ofensatoare si degradanta pentru copiii apartinand altei confesiuni decat celei careia ii apartin simbolurile religioase si astfel le poate provoca o suferinta directa fiindu-le afectata dezvoltarea personalitatii si fiindu-le incalcat dreptul la o educatie echitabila.
Suferinta acestor copii care se afla in minoritate din perspectiva apartenentei confesionale produce si suferinta copiilor majoritari (inclusiv, deci, a fetitei mele), sau, la fel de condamnabil, poate induce acestora (majoritarilor), pe de o parte, o stare de dependenta, iar pe de alta parte, atitudini de respingere fata de copiii de alte confesiuni.
De altfel, am participat la elaborarea unui proiect finantat de Uniunea Europena – partea mea de cercetare, in care am analizat relatia dintre stat si Biserica in privinta educatiei religioase in scolile publice din Romania si in care am demonstrat, pe larg, cele sustinute in prezenta, a fost publicata in nr. 7 al Revistei Journal for Studies of Religions and Ideologies, aflata pe site-ul Universitatii Babes Bolyai http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/sciri, si in nr. 24/ 2004 al revistei Altera editata de Liga Pro Europa –, am participat la cursuri postuniversitare si la nenumarate dezbateri pe aceasta tema, in tara si in occident si sunt coautor al unei carti cu capitole vizand si aceasta problematica, in care am oferit, pe larg, situatii exemplare relevante. Informatii cu care, evident, va sunt la dispozitie.
in calitate de parinte sunt obligat sa ii asigur fetitei mele un mediu de educatie neviciat, in care suferinta – a ei sau a colegelor/colegilor ei – sa fie un accident (ce trebuie condamnat) si nu o regula. incalcarea sistematica a drepturilor unui copil prin manifestarile de intoleranta si discriminare, in clasa in care invata si fetita mea, constituie pentru mine motive de ingrijorare care ma determina la aceasta atitudine.
in calitate de cadru didactic, ma simt obligat, de asemenea, atat moral cat si legal, sa va exprim ingrijorarea mea, in aceeasi privinta, cu referire la toate unitatile publice de invatamant din judetul Buzau, unde prezenta simbolurilor religioase pe peretii claselor (in afara orei de Religie), cancelariilor, sau holurilor constituie o incalcare a drepturilor copiilor, asa cum am incercat sa va explic mai sus.
Din primul an in calitate de cadru didactic, 2001, am luat atitudine – inclusiv in consiliile profesorale – in privinta respectarii drepturilor copiilor si in special a dreptului la libertatea de gandire, constiinta si de religie care, cel putin prin prezenta simbolurilor religioase pe peretii publici (in afara orei de Religie) era (si este) incalcat in mod sistematic. Nedreptatile la care am fost supus, nu de putine ori, ca urmare a demersurilor mele, nu m-au determinat sa renunt, deoarece intotdeauna am considerat ca nu avem voie sa toleram suferinta copiilor abuzati si ca merita depuse toate eforturile pentru eliminarea acesteia. Nu a fost nici o clasa, din cele in care am predat, in care sa nu fi atras atentia asupra acestei grave nedreptati.
Consider ca educarea copiilor si atitudinea de nepasare in astfel de situatii sunt incompatibile (ma simt obligat sa mentionez ca sunt multe cadre didactice care m-au sustinut – chiar si cadre didactice care predau Religia – insa, de teama consecintelor, sustinerea, de fiecare data, a fost doar morala). in cele mai multe cazuri, desi nu am avut suficient timp la dispozitie si nici sustinere (ba din contra), copiii au inteles. insa au fost in continuare abuzati si neglijati. Ani si ani, zi de zi.
in situatia prezentata, chiar daca este de o importanta particulara deosebita si nu reprezinta doar o expresie a unei credinte particulare religioase ci se supune si unei cerinte imperative a acelei credinte, afisarea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant ramane o manifestare exterioara care, ca atare, nu face parte din inviolabila esenta a libertatii de religie.
Principiul autonomiei cultelor religioase fata de stat impune obligatia ca statul, prin institutiile sale, sa ramana neutru, ceea ce inseamna ca in toate atitudinile oficiale acestea trebuie sa se abtina de la orice consideratie confesionala sau religioasa care ar putea primejdui libertatea individuala intr-o societate pluralista. in aceasta privinta, principiul autonomiei cultelor religioase fata de stat urmareste sa prezerve libertatea individuala a religiei si sa mentina armonia religioasa in spiritul tolerantei.
Aceasta neutralitate are o importanta deosebita in scolile publice deoarece educatia este obligatorie pentru toti, fara vreo distinctie facuta pe motive de apartenenta religioasa.
Libertatea de constiinta si religie obliga instututiile publice de invatamant (dar nu numai) sa respecte neutralitatea confesionala si religioasa. Lezarea libertatii de religie se manifesta mai ales cand intitutiile publice tin partea in dipsutele religioase sau metafizice, in particular prin permiterea afisarii simbolurilor religioase. Principiul conform caruia statul nu trebuie sa discrimineze in favoarea sau impotriva cuiva pe motive religioase rezulta direct din prevederile art. 16 al Constitutiei Romaniei.
Fiecare este liber sa-si aleaga simbolurile religioase, asa cum valorile religioase si sociale si traditiile societatii trebuie, de asemenea, sa fie respectate. Totusi, cand un simbol religios este afisat in unitatile publice de invatamant in salile de clasa unde se desfasoara orele disciplinelor obligatorii, religia la care aceste simboluri religioase face referire poate fi perceputa si prezentata ca un set de valori din care unele sunt incompatibile cu acelea ale societatii contemporane. in plus, in judetul Buzau, unde majoritatea populatiei este declarata crestin-ortodoxa, prezentand afisarea, pe peretii institutiilor publice de invatamant, a unui simbol religios crestin-ortodox ca o indatorire religioasa obligatorie, va avea ca efect discriminarea intre copiii care practica religia crestin-ortodoxa, cei care nu practica aceasta religie si cei care nu au o religie. Cei care nu vor accepta simbolul religios respectiv vor fi priviti, fara indoiala, ca opunandu-se religiei respective sau ca nereligiosi.
Restrictia solicitata prin petitiile si demersurile mele este bazata, in particular, pe cele doua principii constitutionale, al autonomiei cultelor religioase fata de stat si al egalitatii. Solicitarea acestei restrictii nu este indreptata impotriva afiliatiei religioase a celor care apartin confesiunii care impune afisarea simbolurilor ci urmareste, alaturi de alte elemente, scopul legitim de a proteja ordinea publica si drepturile si libertatile celorlalti si este in mod manifest intentionata sa pastreze natura neutra confesional a institutiilor publice de educatie.
Retragerea simbolurilor religioase de pe peretii publici ai unitatilor de invatamant este in deplina concordanta cu cu principiul neutralitatii confesionale in scoli, principiu care urmareste atat protejarea credintelor religioase ale parintilor si copiilor cat si sa asigure armonia religioasa care, in multe privinte, este fragila. in legatura cu aceasta, poate fi notat ca scolile pot fi in pericol de a deveni locuri ale conflictelor religioase daca se continua permiterea afisarii simbolurilor religioase. Prin urmare, se poate considera ca exista temeiuri bazate pe interesul public de a decide retragerea simbolurilor religioase de pe peretii unitatilor publice de invatamant.
Libertatea de manifestare a religiei sau convingerii trebuie cumpanita cu interesul public in a asigura neutralitatea confesionala in sistemul educatie. Cu alte cuvinte, interesul celor care doresc sa-si manifeste religia prin afisarea simbolurilor religioase proprii trebuie sa fie comparat cu interesul copiilor si al parintilor de a nu fi influentati sau ofensati in propriile lor convingeri si cu preocuparea de a mentine armonia religioasa in scoli. Atentia trebuie sa fie indreptata catre respectarea si promovarea tolerantei – un element important al neutralitatii confesionale – intre membrii diferitelor credinte religioase.
Afisarea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant, insotita de un intreg context in care, in educatie dar nu numai, se manifesta o presiune religioasa care implica, adesea (ilicit) si institutii si autoritati publice probeaza o miscare politica extremista, care cauta sa impuna in societate, ca intreg, simboluri religioase si conceptia unei societati bazata pe percepte religioase. in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Fiintei Umane se mentioneaza ca fiecare stat contactant trebuie ca – in acord cu prevederile Conventiei – sa ia pozitie impotriva unor asemenea miscari (Refah Partisi si altii impotriva Turciei [GC], nr. 41340/98, 41342/98, 41343/98 si 41344/98, Curtea Europeana a Drepturilor Fiintei Umane, 2003-II, § 124).
Astfel, intr-un judet precum Buzau, unde marea majoritate a populatiei apartine religiei crestin ortodoxe, masurile de a retrage simbolurile religioase (crestin-ortodoxe) de pe peretii unitatilor publice de invatamant previne manifestarile religioase fundamentaliste care exercita presiuni, in special, asupra copiilor care nu practica acea religie sau asupra celor care apartin altei religii; aceste masuri sunt justificate prin prevederile art. 9, alin 2, al Conventiei Europene a Drepturilor Fiintei Umane.

III. Afisarea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant – asumarea si transmiterea valorilor de inferiorizare a femeilor practicate de religia respectiva

in contextul in care valorile pluralismului, respectul fata de drepturile altora si, in particular, egalitatea de sanse a femeilor si barbatilor, sunt dezirabile si aplicate in practica, este de asteptat ca autoritatile si institutiile publice sa doreasca sa prezerve si sa promoveze principiul constitutional al autonomiei cultelor religioase fata de stat si astfel, sa il considere contrar promovarii valorilor religioase, in cazul nostru, a simbolurilor religioase.
Principiul constitutional al egalitatii de sanse intre femei si barbati trebuie luat in considerare si promovat in educatie si cu atat mai mult in unitatile publice de invatamant.
Prin acceptarea simbolurilor religioase – in cazul nostru apartinand religiei crestin-ortodoxe – unitatile publice isi asuma transmiterea (inclusiv) a valorilor de inferiorizare a femeilor, practicate de religia respectiva. Sunt deja cunoscute practicile religioase care inferiorizeaza femeia fata de barbat, incepand de la nastere si botez, pana la casatorie si normele impuse relatiilor de cuplu dar si in privinta functiilor detinute in cadrul bisericii (a se vedea in acest sens, pentru detalii si amanunte, Emil Moise, „Interpretarea Bibliei, sursa a discriminarilopr de gen in practicile religioase crestine din Romania”, in Revista Romana de Drepturile Omului (Comitetul Helsinki), nr. 23, Bucuresti, 2002; lucrarea a fost publicata si in Journal for the Study of Religions and Ideologies, nr 6, Cluj, 2004, http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI).

Situatia de drept
intr-o societate democratica, dreptul la educatie este indispensabil pentru promovarea drepturilor fiintei umane.
Art. 26.2 din Declaratia Universala a Drepturilor Fiintei Umane precizeaza ca
invatamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile fiintei umane si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze intelegerea, toleranta, prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase…

Art. 28 al Conventiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, mentioneaza ca statele parti asigura exercitarea dreptului la educatie pe baza egalitatii de sanse si sunt de acord, in baza art. 29, ca educatia copilului trebuie sa urmareasca cultivarea respectului pentru drepturile fiintei umane si libertatile fundamentale si totodata sa urmareasca pregatirea copilului sa isi asume responsabilitatile vietii intr-o societate libera, intr-un spirit de intelegere, de pace, de toleranta, de egaliate intre sexe si prietenie intre grupurile etnice, nationale si religioase.
Art. 14. al Conventiei impune statelor parti respectarea dreptului copilului la libertatea de gandire, de constiinta si de religie, iar Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, stipuleaza, in articolul 25:
Copilul are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie.

in art. 146 al Legii 272/2004 se precizeaza ca prevederile legii se completeaza cu alte reglementari care se refera la drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse in conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte.

in conformitate cu prevederile art. 9 si 14 ale Conventiei Europene a Drepturilor Fiintei Umane,
9.1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include si libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.
9.2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
14.Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie tebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie…

iar in conformitate cu prevederile art 1 al Protocolului nr. 12 la Conventie,

1.1. Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie… 1.2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate in paragraful 1.

Prin art. 3 lit. d. si a din Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului, adoptata la Paris, la 14.12.1964, ratificata de Romania prin Decretul 149/1964,

pentru a elimina sau preveni orice discriminare, statele participante isi iau angajamentul sa nu admita, in cazul unui ajutor eventual, dat sub orice forma, de catre autoritatile publice institutiilor de invatamant, nici o preferinta sau restrictie bazate exclusiv pe faptul ca elevii/elevele apartin unui grup determinat si totodata sa abroge orice dispozitii legislative si administrative si sa puna capat oricaror practici administrative care ar comporta o discriminare in domeniul invatamantului.

La 18 decembrie 1979 Adunarea Generala a ONU a adoptat Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei pe care Romania a ratificat-o la 7 ianuarie 1982. in afara raportului initial, guvernul Romaniei a prezentat Comitetului Pentru Eliminarea Discriminarilor fata de Femei un al doilea raport combinat cu un al treilea (1992) si al patrulea raport combinat cu al cincilea (2000) cu privire la implementarea Conventiei in Romania.
Discriminarea fata de femei este definita, in art. 1, ca fiind orice diferentiere, excludere sau restrictie bazata pe sex, care are drept efect sau scop restrangerea pentru femei a posibilitatii de a se bucura de drepturile omului si libertatile fundamentale in domeniile politic, economic, social, cultural si civil sau in orice alt domeniu.
in art. 2, sub imperativul condamnarii de catre state a discriminarii fata de femei sub toate formele sale, la litera f., statele se angajeaza in

luarea tuturor masurilor corespunzatoare, inclusiv prin dispozitii legislative, pentru modificarea sau abrogarea oricarei legi, dispozitii, cutume sau practici care constituie o discriminare fata de femei.

De asemenea, in conformitate cu art. 5 lit a.,

statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a modifica schemele si modelele de comportament social si cultural al barbatului si femeii, pentru a se ajunge la eliminarea prejudecatilor si practicilor cutumiare sau de alta natura, care sunt bazate pe ideea de inferioritate sau superioritate a unui sex, sau pe imaginea sablon privind rolul barbatului sau al femeii.

in privinta educatiei, in conformitate cu art. 10 lit c.,

statele parti vor lua masurile corespunzatoare pentru eliminarea oricarei conceptii sablon privind rolul barbatului si al femeii la toate nivelurile si in toate formele de invatamant.

Constitutia Romaniei, precizeaza, in art. 29:

(1) libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma; nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale; (2) libertatea de constiinta este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc; (4) in relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa; (5) cultele religioase sunt autonome fata de stat.

Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta (art. 85 alin (1) DIN Legea 272/2004).
Conform articolului 25, copilul are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie si totodata (conform art. 22) la protejarea imaginii publice, ceea ce inseamna ca este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima si privata (art. 22, alin (2)).
De asemenea, copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale (art. 47). Este interzisa privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol dezvoltarea mentala, spirituala, morala sau sociala, sanatatea psihica, in orice institutie care asigura educarea copiilor (art. 90).
Pe de alta parte, in conformitate cu art. 2, alin (2), si cu art. 4 lit. g), principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, ca reprezentanti legali ai acestuia, iar in baza art. 6, lit. d), g) si k), printre principiile in conformitate cu care se realizeaza respectarea si garantarea drepturilor copilului se numara primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului, respectarea demnitatii copilului si asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului.
Parintii sunt obligati sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului si sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului (art. 32, lit. d) si e)).
Mai mult, orice persoana fizica sau juridica, precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia masurile corespunzatoare pentru a-l proteja impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau neglijenta (art. 85, alin. (2)).
in conformitate cu art. 89, prin abuz asupra copilului se intelege, printre altele, orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata dezvoltarea mentala, spirituala, morala sau sociala, sau sanatatea psihica a copilului, iar prin neglijarea copilului se intelege, printre altele, omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabiitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol dezvoltarea mentala, spirituala, morala sau sociala, sau sanatatea psihica a copilului.
Conform prevederilor art. 1 al Declaratiei pentru eliminarea toturor formelor de intoleranta si discriminare bazate pe religie sau convingere, elaborata de Adunarea Generala a O.N.U. in 1981, nimeni nu trebuie sa fie subiectul vreunei obligatii care ar diminua libertatea de a avea o religie sau o credinta dupa propria alegere. in vederea realizarii obiectivelor Declaratiei expresia “intoleranta si discriminare bazate pe religie sau convingere” este definita ca “orice distinctie, excludere, restrictie sau preferinta bazate pe religie sau convingere si care au ca scop sau efect anularea sau diminuarea recunoasterii, posedarii sau exercitarii, pe baze egale, a drepturilor si libertatilor fiintei umane” (art. 2).
Conform art. 5. alin (3) al Declaratiei, copilul trebuie sa fie protejat de orice forma de discriminare pe baza de religie sau convingere si trebuie sa fie educat in spiritul intelegerii, tolerantei, prieteniei, respectului pentru libertatea de religie si convingere a altora, in deplina constienta a faptului ca energia si talentele sale trebuie sa fie devotate in a sluji semenilor/semenelor sai/sale.
Or, acceptarea unor simboluri religioase pe peretii claselor din scolile publice, cu exceptia orei de Religie, a carei frecventa este facultativa, conduce la inocularea unor comportamente reciproce de respingere.
Dsicriminarea in domeniul invatamantului constituie o violare a drepturilor fiintei umane, iar libertatea de gandire, de constiinta si de religie sunt elemente fundamentale in conceptia fiecaruia/ fiecareia despre viata personala, trebuind astfel sa fie in intregime respectate si garantate.
in acord cu cele mentionate, luand in considerare primordialitatea interesului superior al copilului si faptul ca afisarea obstinanta a simbolurilor religioase pe peretii scolilor publice reprezinta, prin amploare si frecventa, dar mai ales prin efecte, cel mai sever abuz la care sunt supusi copiii in sistemul de educatie, va rog sa dispuneti retragerea de pe peretii publici ai cancelariilor, holurilor si salilor de clasa – atat in scoala unde invata fetita mea, Liceul de Arta Margareta Sterian, cat si in toate celelalte scoli din judetul Buzau – a simbolurilor religioase, cu exceptia orelor in care se desfasoara disciplina – cu caracter facultativ – Religie.

Va rog, Domnule Presedinte, sa primiti distinsele mele consideratii,
Emil Moise 12.08.2006