Eu cred ca sunt un om de treaba, iar acest articol ma condamna.
alice in tara minunilor si micul print sunt printre cartile mele preferate!
Chiril, primul semn al insanatosirii este sa recunosti ca esti bolnav. Cred ca, totusi, nu este o boala incurabila, asa cum pretinde autorul.
🙂
Dorina, de ce crezi ca a fi „om de treaba” ar fi o boala?
La fel Dorinei : faptul ca m’ai facut „bolna”, l’am luat drept gluma. Sper ca nu am gresit.
La fel Dorinei – 2 : gluma dumitale e de prost gust de altfel.
Nu, Chiril, n-a fost deloc o gluma si mai ales de prost gust. Exista asa boala de care, nu este exclus ca suferi si tu. Dar, repet, nu totul e pierdut, boala nu e incurabila.
Sunt de acord cu Dorina. La intreprinderea unde lucrez sunt inconjurat doar de oameni de treaba. Ei bine, nici nu-ti dau voie sa respiri. Trebuie sa fii in permanenta pe lungimea lor de unda, in caz contrar esti pierdut. Simt ca pierd monopolul si atunci incep isi arata coltii. in acele momente lumea lor nu nu se deosebeste prea mult de lumea puscariasilor. Aceleasi raporturi bazate pe forta (legea junglei), un slang al lor pe care doar ei il inteleg. ªi acestia sunt oameni de treaba, care educa copii sau care i-au casatorit deja. Dar asa-i viata pe pamant, dura. Daca nu te dai cu lumea de treaba, esti pierdut.
Oameni buni, fiti atenti „la cotitura” !
Dorina, acum deabia am inteles ca nu e vorba de o gluma din partea Dvs.
Tot respectul pentru o parere ARGUMENTATA. Atunci cand il faceti pe cineva in public „bolnav”, fie un om de treaba, fie nu, ar fi binevenit sa fiti mai explicita: ce v-a facut sa credeti ca as fi „bolnav”. In caz contrar, intr-un mod iresponsabil imi lezati onoarea si demnitatea.
Valeriu, Dvs fiind de acord cu Dorina, sunteti de acord ca eu as fi „bolnav”. Ar fi binevenit sa fiti mai explicit la adresa mea : ce v-a facut sa credeti ca as fi „bolnav”. In caz contrar, intr-un mod iresponsabil imi lezati onoarea si demnitatea.
In asteptarea explicatiilor Dvs, primiti din parte mea, stimata Dorina si stimate Valeriu, un cald salut fratesc !
PS general si liber : pentru prima data si pe neasteptate, imi este greu sa ma expun pe acest forum. GREU adica trebuind sa infrunt durerea unei ofense nedrepte si neargumentate. Inseamna ca data viitoare o sa fie mai ushor :).
PS fara emotii : cand am spus ca sunt „un om de treaba”, am mai spus si ca acest articol m’ar condamna. Atat.
In general, eu pot sa fiu de acord sau nu cu articolul de mai sus, sa fiu de acord sau nu cu definitiile autorului date „oamenilor de treaba” sau cu concluziile lui.
La concret, pentru mine oamenii de treaba sunt un gen de oameni cu totul aparte si nu „o rasa” cu totul aparte. Pentru mine, acestia sunt gospodarii, tatii si mamele care’si cresc copiii, care MUNCESC in mizeria noastra sau disperati pleaca in zona unde exista bani, in zona euro. Acesti moldoveni care muncesc, profesori, medici sau tarani, pe ei se tine totul la noi. Chiar si atunci cand ei nu sunt acasa, in tara, atunci cand ei sunt „in zona banilor” – chiar si atunci TOTUL (PiBul si copiii lor) se tine pe banii trimis de ei. Asta asa, o leaca de lirica. Dar numai o leaca. Iar ca sa va dau si un exemplu concret si foarte proaspat de un om de treaba (om de stiinta in cazul de fata, o doamna) urmati acest link daca doriti http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=430&idRubric=4616&idArticle=11079
…Si pe mine „se tin” anumite lucruri. La fel ca si pe multi altii. Totusi, ei, oamenii de treaba pentru mine sunt o categorie aparte desigur… O categorie in care eu nu intru bineinteles. Ei pentru mine sunt un exemplu, un exemplu demn de urmat. Cand vad un asa omulets, il absorb cu privirea : de la cum vorbeste pana la ce si cum mananca.
Ei pentru mine sunt un ideal. Iar un ideal e de neatins. Si in acelasi timp, idealul tau este mereu in tine. Iata de ce eu ma consider un om de treaba : pentru ca vreau sa devin un asa om intr-o zi.
Si iata de ce, acest articol, fiind „despre oamenii de treaba” intr-un fel m’ar condamna, dar nu tare, asa lejer. De ce lejer? Pentru ca eu stiu ca autorul si eu personal – vorbim despre lucruri cu totul diferite, despre oameni cu totul diferiti. Numai ca ii numim la fel.
Ei, vad ca aici lumea se cam cearta in loc sa analizeze ce scrie omu..
am sa continui..
Uite ca am recitit acest articol care este unul foarte intresant si nu stiu de ce dar am impresia ca autorul este altul decit Gh. Lupusoru. Dar asta asa o presupunere.
Desigur ca deseori apar conflicte mai mari sau mai mici asa cum putem vedea aici in aceste comentarii de mai sus si asta, asa cum a observat Chiril, apar doar datorita faptului ca oamenii deseori vorbesc despre lucruri diferite dar le numesc la fel.
Am rasfoit o data un dictionar de filosofie si acolo se spune ca in urma unui studiu a fost constat ca pot fi gasite 20 versiuni pentru aceeasi notiune. Si asta pina la urma este bine ca oamenii incearca sa isi explice lucrurile cu propriile cuvinte, dar faptul ca aceste definitii proprii nu intotdeauna cuprind toate aspectele si nuantele care le reprezinta notiunea data duce ca sa apara uneori diferente enorme de sens. Ei dar asta asa pentru Introducere.
De fapt dupa cum am inteles aici autorul vrea sa delimiteze in societate o categorie de oameni pe care ii numeste „oameni de treaba” si care doar incearca sa-si cizeleze imaginea personala in societate prin diferite metode care le aduc ‘dividente’ – asa cum a spus autorul, iar de fapt ele fiind niste persoane care obtin totul cite detin in posesie prin metode necinstite. Ii socoate monopolizatori si se sufoca vazindu-le starea de autosuficienta.
Eu am sa spun ca asta a fost doar o incercare a autorului fiindca de fapt acesta categorie la care se refera el are multe tangente si cu alte categorii si de fapt este o categorie in care pina la urma toti sunt diferiti. Insa ceea ce-i face sa-i deosebeasca este faptul ca ei chiar daca nu direct dar intr-un fel indirect exercita presiuni asupra celorlalti membri ai societatii. Si atunci cine ar fi de acord ca asupra lui sa se exercite presiuni?
Desigur ca este o stare neplacuta, dar asemenea lucruri au existat de foarte demult. Pur si simplu sunt lucruri care sunt foarte greu de combatut. De exemplu primul autor care a scris o carte despre locurile unde actual avem Praga prin secolele 11-12 a fost un negustor arab. El a scris ce fel de oameni sunt acolo, cu ce se ocupa si multe detalii prin care indica ca acolo se puteau cumpara oamenii ceea ce nu gasim nicaeri in inregistrarile si documentele istorice lasate de autori autohtoni. Si acum cind consideram ca avem o societate moderna cu toate la dispozitie oare nu avem aceeasi stare de lucruri in care se cumpara oameni? Este ceva care ne doare tare, fiindca stim ce soarta au fetele care ajung sa fie traficate, dar ce se face ca sa se opreasca acest fenomen? Pai oameni buni acest fenomen are aprope 1000! de ani..si el continue sa existe! si pe cine credeti ca se tine toata treba asta si altele? desigur pe oameni de treaba!
Asa ca nu stiu daca trebuie sa-i condamnam ca doar nu stim niciodata precis care lider este mai important: cel oficial sau cel neoficial.
Solutia poate o cauta multi, si poate multi sau bucurat ca au gasit-o dar cred ca repede sau dezamagit fiindca totdeuna cind au fost facute incercari de a elimina o categorie de oameni din societate asa cum au fost pe vremea razboaielor mondiale si sub anumite regimuri, niciodata nu s-a reusit sa se ajunga la concluzia ca s-a procedat corect.
De asta cel mai bine este ca sa tindem sa construim o societate mai buna prin a ne educa proprii copii dupa principiile cele mai nobile care le va asigura un grad inalt de cultura fiindca ei sunt cei care urmeaza; ce-i care au crescut nu mai pot fi schimbati!
Si nu trebuie sa se creada ca daca in prezent copii au multe surse de documentare atunci asta este de ajuns. Asta nu este decit informatie.
CULTURA SE EDUCA!
Daaa, interesant comentariu (nr. 11). Merci pentru tangentse.
Asa cum probabil ati observat, pentru mine, cele 2 categorii de oameni de treaba coexista. Pentru ca exista asa oameni, carora si Dvs ati putea sa le spuneti fara nici un gand ascuns : „iac’aista’i om de treaba !” Pentru ca cuvantul „de treaba” e un cuvant ca si toate celelalte, si pentru ca in primul rand este o expresie care vine din intelepciune populara.
Eu „insist” asa de mult asupra acestui sens „constructiv”, adica pozitiv al expresiei „oamenii de treaba”, pentru ca acest sens exista si nu vad sensul ca sa-i fie negata existenta. Si vreau deci sa va intreb daca Dvs sunteti de acord ca exista asa oameni de treaba, in sensul dat „de mine”.
Care e interesul meu?
Eu raspund la provocarea din articol pentru a crea o discutie in jurul problemei calitatii oamenilor. Si cred, foarte principial, ca oamenii sunt ceia ce li se spune ca sunt. De unde si refuzul (meu) categoric fata de insulta. Cred ca un „instrument” de baza de educare a oamenilor este incurajarea, dar nu critica (neconstructiva) si insulta.
Pe acest fon, reducerea expresiei „oamenii de treaba” doar la sensul propus de autor, este pe de parte completa.
De unde si intriga : daca admitem ca adevarata, definitia data „oamenilor de treaba” in articolul de mai sus, atunci automat toti cei carora le ziceam sincer si fara nici un gand ascuns ca e un „om de treaba” devin niste necinstiti, profitori, infumurati, autosuficienti etc etc
Pe cand omul de treaba „adevarat” (adica in sensul initial al expresiei) trebuie protejat ! Protejat si incurajat ! INcurajat si pus la icoane ! Sa-l vada si altii* cum este si sa vrea sa devina ca si dansu – MUNCITOR.
* – desigur ca asta nu inseamna ca „toti” trebuie neaparat sa fie muncitori :), dar „cultul” muncii si al smereniei este unicul cult care sunt convins ca trebuie protejat. La fel ca si unica „dictatura” in societate, care e dictatura Legii, adica democratia, care trebuie cultivata, protejata etc etc
Cred ca autorul loveste in alta directie. Oamenii de treaba, desigur, sunt foarte simpatici. Numai ca ei intrunec anumite calitati pozitive pe care alti oameni nu le au de la nastere, motivele fiind foarte variate: codul genetic, prejudecatile sociale, si altele. Ei bine, diferentele respective oamenii de traba, asa draguti si simpatici cum sunt, nu le pot accepta nici in ruptul capului, sau le accepta cu un soi de condescendenta umilitoare pentru cei diferiti. Si tragedia este ca acesti oameni de treaba sunt de multe ori persoane la care tii ca la ochii din cap: parinti, frati, surori, prieteni care nu vor sa te accepte asa cum esti, ci cum au fost invatati ca trebuie sa fie un om de treaba. Putin le pasa ca in felul acesta te sacrifica si-ti fac un rau nemaipomenit, te desfiinteaya de fapt cu aere de binefacator. Poate ca asa trebuie interpretat textul de fata?.
13 răspunsuri la “Despre oamenii de treaba”
Eu cred ca sunt un om de treaba, iar acest articol ma condamna.
alice in tara minunilor si micul print sunt printre cartile mele preferate!
Chiril, primul semn al insanatosirii este sa recunosti ca esti bolnav. Cred ca, totusi, nu este o boala incurabila, asa cum pretinde autorul.
🙂
Dorina, de ce crezi ca a fi „om de treaba” ar fi o boala?
La fel Dorinei : faptul ca m’ai facut „bolna”, l’am luat drept gluma. Sper ca nu am gresit.
La fel Dorinei – 2 : gluma dumitale e de prost gust de altfel.
Nu, Chiril, n-a fost deloc o gluma si mai ales de prost gust. Exista asa boala de care, nu este exclus ca suferi si tu. Dar, repet, nu totul e pierdut, boala nu e incurabila.
Sunt de acord cu Dorina. La intreprinderea unde lucrez sunt inconjurat doar de oameni de treaba. Ei bine, nici nu-ti dau voie sa respiri. Trebuie sa fii in permanenta pe lungimea lor de unda, in caz contrar esti pierdut. Simt ca pierd monopolul si atunci incep isi arata coltii. in acele momente lumea lor nu nu se deosebeste prea mult de lumea puscariasilor. Aceleasi raporturi bazate pe forta (legea junglei), un slang al lor pe care doar ei il inteleg. ªi acestia sunt oameni de treaba, care educa copii sau care i-au casatorit deja. Dar asa-i viata pe pamant, dura. Daca nu te dai cu lumea de treaba, esti pierdut.
Oameni buni, fiti atenti „la cotitura” !
Dorina, acum deabia am inteles ca nu e vorba de o gluma din partea Dvs.
Tot respectul pentru o parere ARGUMENTATA. Atunci cand il faceti pe cineva in public „bolnav”, fie un om de treaba, fie nu, ar fi binevenit sa fiti mai explicita: ce v-a facut sa credeti ca as fi „bolnav”. In caz contrar, intr-un mod iresponsabil imi lezati onoarea si demnitatea.
Valeriu, Dvs fiind de acord cu Dorina, sunteti de acord ca eu as fi „bolnav”. Ar fi binevenit sa fiti mai explicit la adresa mea : ce v-a facut sa credeti ca as fi „bolnav”. In caz contrar, intr-un mod iresponsabil imi lezati onoarea si demnitatea.
In asteptarea explicatiilor Dvs, primiti din parte mea, stimata Dorina si stimate Valeriu, un cald salut fratesc !
PS general si liber : pentru prima data si pe neasteptate, imi este greu sa ma expun pe acest forum. GREU adica trebuind sa infrunt durerea unei ofense nedrepte si neargumentate. Inseamna ca data viitoare o sa fie mai ushor :).
PS fara emotii : cand am spus ca sunt „un om de treaba”, am mai spus si ca acest articol m’ar condamna. Atat.
In general, eu pot sa fiu de acord sau nu cu articolul de mai sus, sa fiu de acord sau nu cu definitiile autorului date „oamenilor de treaba” sau cu concluziile lui.
La concret, pentru mine oamenii de treaba sunt un gen de oameni cu totul aparte si nu „o rasa” cu totul aparte. Pentru mine, acestia sunt gospodarii, tatii si mamele care’si cresc copiii, care MUNCESC in mizeria noastra sau disperati pleaca in zona unde exista bani, in zona euro. Acesti moldoveni care muncesc, profesori, medici sau tarani, pe ei se tine totul la noi. Chiar si atunci cand ei nu sunt acasa, in tara, atunci cand ei sunt „in zona banilor” – chiar si atunci TOTUL (PiBul si copiii lor) se tine pe banii trimis de ei. Asta asa, o leaca de lirica. Dar numai o leaca. Iar ca sa va dau si un exemplu concret si foarte proaspat de un om de treaba (om de stiinta in cazul de fata, o doamna) urmati acest link daca doriti http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=430&idRubric=4616&idArticle=11079
…Si pe mine „se tin” anumite lucruri. La fel ca si pe multi altii. Totusi, ei, oamenii de treaba pentru mine sunt o categorie aparte desigur… O categorie in care eu nu intru bineinteles. Ei pentru mine sunt un exemplu, un exemplu demn de urmat. Cand vad un asa omulets, il absorb cu privirea : de la cum vorbeste pana la ce si cum mananca.
Ei pentru mine sunt un ideal. Iar un ideal e de neatins. Si in acelasi timp, idealul tau este mereu in tine. Iata de ce eu ma consider un om de treaba : pentru ca vreau sa devin un asa om intr-o zi.
Si iata de ce, acest articol, fiind „despre oamenii de treaba” intr-un fel m’ar condamna, dar nu tare, asa lejer. De ce lejer? Pentru ca eu stiu ca autorul si eu personal – vorbim despre lucruri cu totul diferite, despre oameni cu totul diferiti. Numai ca ii numim la fel.
Ei, vad ca aici lumea se cam cearta in loc sa analizeze ce scrie omu..
am sa continui..
Uite ca am recitit acest articol care este unul foarte intresant si nu stiu de ce dar am impresia ca autorul este altul decit Gh. Lupusoru. Dar asta asa o presupunere.
Desigur ca deseori apar conflicte mai mari sau mai mici asa cum putem vedea aici in aceste comentarii de mai sus si asta, asa cum a observat Chiril, apar doar datorita faptului ca oamenii deseori vorbesc despre lucruri diferite dar le numesc la fel.
Am rasfoit o data un dictionar de filosofie si acolo se spune ca in urma unui studiu a fost constat ca pot fi gasite 20 versiuni pentru aceeasi notiune. Si asta pina la urma este bine ca oamenii incearca sa isi explice lucrurile cu propriile cuvinte, dar faptul ca aceste definitii proprii nu intotdeauna cuprind toate aspectele si nuantele care le reprezinta notiunea data duce ca sa apara uneori diferente enorme de sens. Ei dar asta asa pentru Introducere.
De fapt dupa cum am inteles aici autorul vrea sa delimiteze in societate o categorie de oameni pe care ii numeste „oameni de treaba” si care doar incearca sa-si cizeleze imaginea personala in societate prin diferite metode care le aduc ‘dividente’ – asa cum a spus autorul, iar de fapt ele fiind niste persoane care obtin totul cite detin in posesie prin metode necinstite. Ii socoate monopolizatori si se sufoca vazindu-le starea de autosuficienta.
Eu am sa spun ca asta a fost doar o incercare a autorului fiindca de fapt acesta categorie la care se refera el are multe tangente si cu alte categorii si de fapt este o categorie in care pina la urma toti sunt diferiti. Insa ceea ce-i face sa-i deosebeasca este faptul ca ei chiar daca nu direct dar intr-un fel indirect exercita presiuni asupra celorlalti membri ai societatii. Si atunci cine ar fi de acord ca asupra lui sa se exercite presiuni?
Desigur ca este o stare neplacuta, dar asemenea lucruri au existat de foarte demult. Pur si simplu sunt lucruri care sunt foarte greu de combatut. De exemplu primul autor care a scris o carte despre locurile unde actual avem Praga prin secolele 11-12 a fost un negustor arab. El a scris ce fel de oameni sunt acolo, cu ce se ocupa si multe detalii prin care indica ca acolo se puteau cumpara oamenii ceea ce nu gasim nicaeri in inregistrarile si documentele istorice lasate de autori autohtoni. Si acum cind consideram ca avem o societate moderna cu toate la dispozitie oare nu avem aceeasi stare de lucruri in care se cumpara oameni? Este ceva care ne doare tare, fiindca stim ce soarta au fetele care ajung sa fie traficate, dar ce se face ca sa se opreasca acest fenomen? Pai oameni buni acest fenomen are aprope 1000! de ani..si el continue sa existe! si pe cine credeti ca se tine toata treba asta si altele? desigur pe oameni de treaba!
Asa ca nu stiu daca trebuie sa-i condamnam ca doar nu stim niciodata precis care lider este mai important: cel oficial sau cel neoficial.
Solutia poate o cauta multi, si poate multi sau bucurat ca au gasit-o dar cred ca repede sau dezamagit fiindca totdeuna cind au fost facute incercari de a elimina o categorie de oameni din societate asa cum au fost pe vremea razboaielor mondiale si sub anumite regimuri, niciodata nu s-a reusit sa se ajunga la concluzia ca s-a procedat corect.
De asta cel mai bine este ca sa tindem sa construim o societate mai buna prin a ne educa proprii copii dupa principiile cele mai nobile care le va asigura un grad inalt de cultura fiindca ei sunt cei care urmeaza; ce-i care au crescut nu mai pot fi schimbati!
Si nu trebuie sa se creada ca daca in prezent copii au multe surse de documentare atunci asta este de ajuns. Asta nu este decit informatie.
CULTURA SE EDUCA!
Daaa, interesant comentariu (nr. 11). Merci pentru tangentse.
Asa cum probabil ati observat, pentru mine, cele 2 categorii de oameni de treaba coexista. Pentru ca exista asa oameni, carora si Dvs ati putea sa le spuneti fara nici un gand ascuns : „iac’aista’i om de treaba !” Pentru ca cuvantul „de treaba” e un cuvant ca si toate celelalte, si pentru ca in primul rand este o expresie care vine din intelepciune populara.
Eu „insist” asa de mult asupra acestui sens „constructiv”, adica pozitiv al expresiei „oamenii de treaba”, pentru ca acest sens exista si nu vad sensul ca sa-i fie negata existenta. Si vreau deci sa va intreb daca Dvs sunteti de acord ca exista asa oameni de treaba, in sensul dat „de mine”.
Care e interesul meu?
Eu raspund la provocarea din articol pentru a crea o discutie in jurul problemei calitatii oamenilor. Si cred, foarte principial, ca oamenii sunt ceia ce li se spune ca sunt. De unde si refuzul (meu) categoric fata de insulta. Cred ca un „instrument” de baza de educare a oamenilor este incurajarea, dar nu critica (neconstructiva) si insulta.
Pe acest fon, reducerea expresiei „oamenii de treaba” doar la sensul propus de autor, este pe de parte completa.
De unde si intriga : daca admitem ca adevarata, definitia data „oamenilor de treaba” in articolul de mai sus, atunci automat toti cei carora le ziceam sincer si fara nici un gand ascuns ca e un „om de treaba” devin niste necinstiti, profitori, infumurati, autosuficienti etc etc
Pe cand omul de treaba „adevarat” (adica in sensul initial al expresiei) trebuie protejat ! Protejat si incurajat ! INcurajat si pus la icoane ! Sa-l vada si altii* cum este si sa vrea sa devina ca si dansu – MUNCITOR.
* – desigur ca asta nu inseamna ca „toti” trebuie neaparat sa fie muncitori :), dar „cultul” muncii si al smereniei este unicul cult care sunt convins ca trebuie protejat. La fel ca si unica „dictatura” in societate, care e dictatura Legii, adica democratia, care trebuie cultivata, protejata etc etc
Cred ca autorul loveste in alta directie. Oamenii de treaba, desigur, sunt foarte simpatici. Numai ca ei intrunec anumite calitati pozitive pe care alti oameni nu le au de la nastere, motivele fiind foarte variate: codul genetic, prejudecatile sociale, si altele. Ei bine, diferentele respective oamenii de traba, asa draguti si simpatici cum sunt, nu le pot accepta nici in ruptul capului, sau le accepta cu un soi de condescendenta umilitoare pentru cei diferiti. Si tragedia este ca acesti oameni de treaba sunt de multe ori persoane la care tii ca la ochii din cap: parinti, frati, surori, prieteni care nu vor sa te accepte asa cum esti, ci cum au fost invatati ca trebuie sa fie un om de treaba. Putin le pasa ca in felul acesta te sacrifica si-ti fac un rau nemaipomenit, te desfiinteaya de fapt cu aere de binefacator. Poate ca asa trebuie interpretat textul de fata?.