De ce condamnam comunismul.
Sechele tardive ale persecutatilor politici din lagare,azile psihiatrice sau deportari

Luni Presedintele Romaniei,dl.Traian Basescu,pe baza unei consistente cercetari stiintifice va condamna comunismul romanesc,ca pe un agent criminal,imprescriptibil.
Dorim sa argumentam,tot pe baze de studii stiintifice ca,persecutiile politice comuniste au provocat suferinte nu numai in trecut ci,stiinta ne dovedeste existenta persistentei suferintelor tardive,dupa mult timp de la disparitia acestui regim dictatorial.
Postarea este inspirata din lucrarea mea monografica PSIHIATRIA SOCIALA VOL.II (dupa care mi s-a retras dreptul la semnatura sau de a mai publica),si vrea sa justifice stiintific dreptul fostilor persecutati la o reabilitare totala si astazi.
Fostii deportati si persecutati prezinta chiar dupa zeci de ani de la caderea comunismului simptome multiple si care poat apare fie sub forma de simptome izolate,fie in unele situatii,asa cum vom vedea sa dea posibilitatea descrierii unor sindroame sau boli inchegate.
Se considera ca 85% din fostii persecutati politici se plang de astenie fizica si psihica permanenta sau in pusee,iar in 78% din cazuri prezinta hiperemotivitate marcata,iritabilitate,explozivitate,isbucniri afective.
Baruk vorbeste de „psihalergie”,caracterizata printr-o hipersensibilitate la sgomot,isbucniri emotionale iar frecvent apar tulburari de memorie (78%), caracterizate prin amintiri dureroase a evenimentelor traite in detentie,in contrast cu hipomnezia datelor recente,distractibilitate.
Se mai descriu la fostii detinuti politici si alte tulburari psihice ca:
-Tulburari de somn cu cosmaruri,insomnii (greutate de a adormi,astenie la sculare);
-O „disforie” cu stare de frica,nelinistea psihomotorie,aparitia brusca a unor sentimente de disperare nedeterminata dar cu convingerea ca viata nu mai are sens.Se subliniaza aparitia unor stari paroxistice de hipermnezie dureroasa,penibila cu retrairea in cadrul unor stari de semivigilenta a vechilor umilinte la care a fost supus.
-Tulburari psihosomatice care la fostii detinuti constituie o adevarata problema .Foarte frecvent simptomele psihosomatice sunt disparate si nespecifice dar destul de frecvente,putand duce uneori la diagnosticarea de adevarate distorsiuni vegetative.
In alte situatii se pot individualiza sindroame pihosomatice bine conturate (astm,colite ,ulcere.diabet etc).
-Encefalopatii organice avand la origine denutritia sau traumatismele repetate din lagar,contractarea unor boli neurotrope ca tifosul,carentele alimentare (mai ales vitaminice).Fenomenul este deosebit de intens la detinutii de lunga durata.La acestia severitatea sindromului este foarte mare si ar fi proportionala,cu gradul de maltratare fizica sau cu severitatea scaderii in greutate.Organicitatea a fost dovedita prin perturbari ale examenlului EEG (in 40% din cazuri) sau modificari PEG.
Se descriu in acest cadru fenomenele de senescenta precoce arteriala,atrofii cerebrale,fenomenele clinice fiind specifice sindromului psihoorganic sau dementei presenile.Totusi realitatea unei encefalopatii organice a fost diferit interpretata si uneori discutabila,motiv pentru care proportiile ei variaza de la un autor la altul (intre 9% si 90%).
In foarte multe cazuri organicitatea este foarte discreta.La 460 de deportati examinati in perioada 1955-60 se remarca,37 epileptici,4 nevralgii faciale,4 parkinsonieni,o scleroza laterala amiotrofica,o siringomielie,o tumora craniana.
-Instabilitatea profesionala,infantilism afectiv,anxietate,lipsa simtului moral,comportamente pitiatice.Asemenea stari apareau la tineri,mai ales in Europa Rasariteana (intre 5-17 ani) care si-au pierdut familia si ei si-au ascuns identitatea,au circulat astfel din loc in loc.Acesti tineri,au ratat posibilitatea de adaptare dupa cadere comunismului.
Sindromul „depresiunii reactive cronice” care ar apare cu o frecventa de 10% (mai ales la persecutatii din Romania).Este vorba de persoane de origine socio-culturala modesta,de varsta matura,care au dus o viata familiala,adesea fiind singurii supravetuitori.La acesti indivizi aparea o depresie apasatoare,cu scaderea tonusului vital,apatie,lipsa de initiativa,idei de inutilitate,numeroase fenomene patologice neuro-vegetative.
–Sindromul deportatilor- care ar fi cel mai frecvent si banal sindrom intalnit la fostii deportati sau persecutati in lagare si inchisori,motiv pentru care a primit diferite denumiri (-sindromul campusurilor de concentrare-,-astenia deportatilor- etc).Sindromul ar fi mai frecvent la tineri si se caracterizeaza prin tulburari mnezice si de concentrare a atentiei,tulburari afective (anxietate, iritabilitate).
Peste 10% dintre subiecti ar prezenta acest sindrom,in timp ce in alte situatii el apare ca fiind caracteristic pentru majoritatea fostilor persecutati. Sindromular apare si la peste 15 ani dupa eliberare si poate lua cel putin 3 forme:
-Astenia marcata cu imposibilitatea efortului intelectual, anxietatea, insomnia;
-Modificari motorii cu fenomene neurastenice cu predominenta mai ales dimineata;
-Tulburari vegetative cu manifestari cardio-vasculare,digestive;

In afara acestor sindroame oarecum specifice s-au mai descris la fostii deportati stari schizofreniforme,PMD,nevroze obsesive, fobice, isterice, frecvente fiind si sindroamele de distonie neurovegetativa.
Sinistroza sau „nevroza de renta” apare rar si este atribuita unei dorinte legitime de rasbunare pe fostii perscutori.

Din cele de mai sus se poate lesne desprinde concluzia ca suferintele persecutatilor politici in lagare si inchisori,a deportatilor nu se termina odata cu eliberarea lor,ci se continua inca decenii la rand,uneori tulburarile fiind ireversibile si desfasurandu-se toata viata.
Acesta este un motiv in plus sa condamnam genocidul comunist si sa consideram crimele comuniste ca inprescriptibile.
Lupulescu