Situatia actuala la posturile municipale de televiziune si radio a degenerat intr-o isterie toxica pentru utilizatorul neavizat al acestora pentru ca asa a fost regizata. inca de la inceputul reformei in audiovizual, spiritele au fost incet-incet incinse cu abilitate de catre acei care stiau ca reforma va insemna sfarsitul holdingului media manipulat de anumite forte politice, holding intretinut din banii tuturor contribuabililor. A-ti face publicitate electorala fara a plati nimic din propriul buzunar este o placere si un avantaj extraordinar! Pierderea influentei asupra posturilor de radio si TV municipale, concepute ca porta voce a lui Serafim Urechean pe cand acesta detinea functia de primar, iar mai tarziu a tuturor gruparilor politice care s-au unit sub auspiciile „brand”-ului sau falnic pentru a intra in Parlament, este intr-adevar o lovitura grea. De aceea lupta este dura. De aceea trebuie sa delimitam clar lupta pentru libertatea de exprimare si lupta pentru putere. Ma intreb in acest context, de ce jurnalistii de la cele doua posturi (afirmand astazi ca nu au stiut ce inseamna cenzura), au tacut atunci cand domnul Urechean l-a adus de manuta pe Klimenko si i-a pus la dispozitie emisie in direct cat pofteste pentru a-si debita discursul antinational? Sunt sigura ca in mare parte ei, jurnalistii, nici macar nu impartasesc viziunile politice ale ex-primarului. Pur si simplu, s-au facut comozi. Li s-a permis sa critice guvernarea actuala si PPCD-ul, iar ei nici nu au considerat necesar sa le acorde dreptul la replica. ªi asta li s-a parut ca asta inseamna libertate de expresie. Or, toate recomandarile Consiliului Europei ne vorbesc despre echidistanta si impartialitate – stirile nu pot fi partinitoare si nu trebuie confundate cu dezbaterile si comentariile care se fac doar in emisiuni la care sunt prezenti exponenti ai mai multor grupari politice sau tuturor partilor implicate in conflict. Din pacate reprezentantii PPCD, sa zicem, nu au fost invitati la cele doua posturi municipale pentru a participa la dezbateri publice, chiar daca se punea in discutie Codul Audiovizualului, autorii caruia sunt membri ai fractiunii parlamentare PPCD. Astfel, consumatorii de programe audiovizuale erau privati de unul dintre drepturile fundamentale – dreptul la libera formare a opiniei.
Oricum, reorganizarea celor doua posturi nu are nimic in comun cu politica editoriala practicata acolo pana acum sau cu o rafuiala politica invocata gratuit. Chiar daca cele doua posturi ar fi avut o politica editoriala absolut impecabila, reorganizarea lor, schimbarea regimului de proprietate, ar fi fost iminenta. ªi asta pentru ca, iarasi, conform recomandarilor expertilor europeni, mijloacele de informare in masa, adica posturile de radio, televiziune si presa nu pot fi finantate de catre stat, adica de administratia publica, fie ea locala sau centrala.

Mass-media trebuie sa fie INDEPENDENTa!

Altfel, nici nu putem vorbi despre o concurenta loiala in acest domeniu. Daca un post de televiziune este platit din buget, acesta pune imediat in conditii inechitabile alt post de televiziune privat. Audiovizualul este o afacere profitabila doar in conditiile unei concurente sanatoase. Crearea acestora din urma este si un scop pe care il urmareste implementarea Codului Audiovizualului, de altfel apreciat pozitiv de catre expertii europeni, care se pronunta clar asupra faptului ca in conditiile deficitului de unde radioelectrice terestre (situatie valabila pentru Chisinau, Balti etc.) acestea trebuie acordate radiodifuzorilor privati. in consecinta cele doua posturi municipale isi vor schimba regimul de proprietate, transformandu-se in radiodifuzori privati. Ele nu vor fi in nici un caz lichidate. Iar cei care nu vor sa se supuna deciziilor propriilor fondatori, au posibilitatea sa se adreseze in contenciosul administrativ sau sa-si aleaga o alta forma de protest conforma legislatiei in vigoare. Conflictele de munca nu se consuma ocupand abuziv emisia sau incaperea care nu-ti apartine – o stiu din proprie experienta.