Simpatiile majoritatii alegatorilor nostri pentru comunisti si fenomenul prostituarii moldovencelor au radacini comune: saracia. Aceasta pare atat de evident, incat nici nu se pune in discutie, nu se aduc argumente.
Motto: “Casa fetitelor ce se prostitueaza impinse de foame”
Gabriel Garcia Marquez
E ca o axioma. Sararcia in masa a trezit nostalgia moldovenilor si tot saracia crunta le-a silit pe moldovence sa recurga la una din cele mai vechi profesii pentru a supravietui.
Exista insa tari la fel de sarace sau nu mai putin sarace decat RM, inclusiv printre fostele republici sovietice, in care comunistii cu acte in regula nu au fost admisi la guvernare, si nici prostitutia nu a devenit o ramura a economiei nationale. Ruinati de razboi, in intuneric si inghetand de frig, georgienii si armenii, de exemplu, nu-si lasa copilele in Kosovo. Ca sa nu mai vorbim despre Karghazstan sau Tagikistan, state musulmane din Asia Mijlocie. La vremea ei, Turcia a exportat, ca si noi, masiv, brate de munca, dar nu si prostituate.
Faptul ca suntem singurii in Europa care i-am adus la putere pe comunisti, si faptul ca, avand o populatie din cele mai reduse numeric, izbutim sa concuram cu Romania si Ucraina pe piata europeana a prostitutiei, ar trebui sa ne sugereze ca, dincolo de saracie, mai exista si altceva ce ne marcheaza, ne deosebeste de restul societatilor europene. Saracia nu asigura inevitabil victoria comunistilor in alegeri si nu te plaseaza automat in topul furnizorilor de prostituate. Saracia pare o conditie obligatorie, dar nu suficienta, ca sa ne exprimam in termeni matematici.
“Casa fetitelor ce se prostitueaza impinse de foame” – scria pe firma unei case de toleranta din Columbia lui Gabriel Garcia Marquez, prin anii ’50 (ai secolului trecut), cand steaua scriitorului nobelist abia rasarea pe cerul literaturii latino-americane. E un “detaliu” retinut de memoria fenomenala a faimosului romancier si jurnalist din peisajul cutremurator si exotic in acelasi timp al saraciei si mizeriei urbane din acea perioada (cartea de memorii intitulata “A trai pentru a-ti povesti viata” a fost editata de editura RAO din Bucuresti). “Fetitele” erau nu numai flamande, ci si analfabete, si unii dintre colegii lui Marquez, mai generosi, le frecventau pentru a le invata sa citeasca.
Ceea ce nu e tocmai cazul “fetitelor” noastre. Ele nu mor de foame, ele invata in scoli, licee si universitati. Sa recunoastem: este imposibil sa mori de foame in satele noastre, daca nu esti imobilizat de boala sau batranete. Prostitutia moldoveneasca, mai in toate cazurile, e o sursa de venit suplimentar, de bani “mai multi”. Iata un exemplu tipic: Natalia, 23 de ani:
“Mama lucreaza, insa salariul ei si banii castigati de mine nu ne ajung. Cunoscutul meu recruteaza fete pentru Turcia. Cand mi-a propus sa merg cu dansul am fost de acord, fiindca alta solutie nu aveam. … Lucram intr-un bar dansatoare si mai lucram pentru stapanul barului, care mi-a propus sa raman acolo in calitate de prietena lui, insa eu nu am dorit si m-am intors acasa. A doua oara am plecat in Turcia in calitate de prostituata. De data aceasta a fost mai greu, fiindca trebuia sa deservesc cate zece clienti pe noapte… Am castigat bani, dar si sanatatea mi-am pierdut-o. Sunt istovita fizic si moral, nu stiu daca ma mai hotarasc la asa ceva…” (“Accent provincial, 9 septembrie 2005)
Desi istovita fizic si moral, ea nu stie daca va mai pleca sau nu… intr-un raport recent al Organizatiei Internationale pentru Migratie se spune ca “multe victime trec in prezent granita pe la punctele oficiale de frontiera, cu documente in regula – o formula de trafic mai greu de depistat, tocmai fiindca pastreaza aparentele legalitatii”.
O “Casa a fetitelor ce se prostitueaza impinse de foame” nu vei gasi la noi, dar vei gasi case ale “baietilor” politicieni, ce se prostitueaza pentru bani si cariera. inainte de fetele noastre, s-a prostituat intelectualitatea, mai bine zis a continuat sa se prostitueze ca in perioada sovietica. Saracia nu e atat o cauza, cat un pretext de prostitutie. Ca si influenta comunistilor, ca si prostitutia, saracia e un indiciu al debusolarii, al lipsei de repere sociale, spirituale si morale. E consecinta deceniilor de trai vegetativ, inconstient, in minciuna si duplicitate, in afara bisericii si a altor institutii morale. Dificultatea de a intelege ce s-a intamplat si se intampla cu noi, neincrederea reflexiva, formata de propaganda comunista, in democratie si valorile occidentale, relativismul moral, conformismul i-au impins pe multi moldoveni, inclusiv “intelectuali”, in bratele comunistilor, dupa cum lipsa unor repere morale a facut sa deraieze destinul mai multor moldovence tinere.
Saracia intelectuala si morala, in primul rand, e cauza revenirii comunistilor si a prostituarii fetelor noastre. Suntem cei mai saraci material, pentru ca suntem cei mai saraci din punct de vedere intelectual, nu ne place cartea si, cu acest prilej, ne amintim ca in URSS eram pe penultimul loc printre republicile sovietice, dupa numarul de persoane cu studii superioare la mia de locuitori.
Ne-am obisnuit intr-atat cu falsul nostru chip de oameni harnici si cuminti, purtand rabdator “povara bunatatii”, incat nici dupa 15 ani de libertate nu suntem capabili sa ne vedem fata adevarata. inainte de a spune ca cineva e “bolnav moral”, ar fi bine sa ne uitam in oglinda.
Avand aceeasi origine, pata saraciei si a comunismului nu e mai putin rusinoasa, decat a prostitutiei. Dar, daca petele saraciei si ale prostitutiei se vor sterge, cea a comunismului va ramane pentru totdeauna.
autor: Nicolae Negru [Jurnal de Chisinau]