Buna ziua,
va rog sa publicati textul de mai jos pentru a preveni astfel de abuzuri fata de tineri dar si pentru a discuta subiectul TRAFICUL FIINtELOR UNAME in Moldova care s-a facut si se mai face cu acordul sau chiar complicitatea autoritatilor noastre comuniste. As vrea sa discutam despre situatii similare despre care ati auzit sau v-a fost dat sa traiti. in cazul in care va este frica sa dati nume de persoane pentru acest subiect tabu pentru Moldova, ati putea sa semnati cu alt nume (nu stiu cine ar putea sa va apere in caz de ceva…) sau sa faceti o relatare generala despre caz. Ajutati-ne sa punem capat abuzurilor in Moldova!
Imi cer scuze daca vi se pare neinteresant subiectul…

Mesaj trimis de Victor F.

……………………………………………………………………..

„Eu, un moldovean de 14 ani, am reusit sa fug din mainile traficantilor de organe”

in noiembrie 2001, cotidianul italian de mare tiraj „La Repubblica” a publicat un articol despre un tanar moldovean care a scapat de traficantii de organe umane. Autorul articolului, Filippo Tosatto, povesteste istoria halucinanta a unui adolescent moldovean de 14 ani, care trebuia sa ajunga intr-o clinica ceha
pentru prelevare de organe. in cele din urma, baiatul a reusit sa fuga din mainile insotitorilor sai si a mers la Padova, unde l-a gasit politia italiana.

“Mi-au promis sa-mi dea de lucru, insa, in timp ce dormeam in automobil, i-am auzit vorbind ca vroiau sa ma ucida”, marturiseste tanarul moldovean pe paginile cotidianului “La Repubblica”.

Dupa ce s-a eliberat, baietandrul a reusit sa ajunga in Italia, suferind de foame si facand autostopul. L-au smuls de la parinti, scrie Filippo Tosatto in articolul sau “Eu, un moldovean de 14 ani, am reusit sa fuga din mainile negustorilor de organe”, cu promisiunea unei vieti comode in Italia, departe de mizeria
satucului moldovenesc, unde s-a nascut.

Doi emisari amabili, cu argumente convingatoare – “te asteapta un lucru bun, in vreo doi ani te vei intoarce si vei putea cumpara o casa pentru familia ta” – l-au facut sa-i straluceasca ochii albastri. Dar calatoria care il astepta era numai tur, fara intoarcere. Iar destinatia – masa de operatie dintr-o clinica clandestina, utilata in Republica Ceha, unde baiatului i s-ar fi prelevat organele vitale: rinichi, inima, ficatul – “piesele de
schimb”, pretuite pe o piata infama si infloritoare. insa de data aceasta norocul i-a intins mana victimei predestinate: incarcat intr-un automobil, Nicolae, asa il cheama, s-a prefacut ca doarme, reusind in acest fel sa auda conversatiile infioratoare ale insotitorilor sai. Incredul, terorizat, baiatul a vazut larg deschizandu-se in fata lui portile infernului. Dar nu s-a pierdut cu firea. Ferindu-se la intuneric, a pastrat un comportament linistit, concentrandu-si energia in cautarea unei cai de salvare, care
s-a profilat cu putin timp inainte de a ajunge la “clinica mortii”, cand vehiculul a facut o escala intr-o statie de servicii. O privire calailor distrati, o fuga disperata, o inima care batea innebunita, strigatele urmaritorilor pana a ajuns intr-un refugiu precar, unde si-a petrecut noaptea.

A doua zi a facut autostopul cu un autoturism, apoi cu un camion. Foametea, setea si frica ii atacau sufletul. Nopti petrecute prin gari, printre conationalii imprastiati prin Europa, care il sfatuiau sa traverseze frontiera austriaca si sa ajunga in Italia: “La Padova sunt cativa moldoveni si este usor sa gasesti de lucru”. Dar n-a fost usor pentru Nicolae sa ajunga in orasul bazilicii San Antonio. Singur, disperat, febril, a fost observat de politie in timp ce se afla la periferie. ªi-a povestit istoria agentilor, care l-au condus la sediul Serviciilor Sociale ale Comunitatii. Acum baiatul este cazat intr-un adapost, unde studiaza, executa mici lucrari si este supus unei terapii psihologice de recuperare. Cosmarul pare sa se fi stins, dar in ochii
lui se citeste inca frica. Politia a trimis o sesizare la Interpol, avertizand apoi rudele lui din Moldova. “Este o intamplare halucinanta, comenteaza asesorul Marco Martin, acum trebuie sa-i restituim acestui baiat pofta de viata”, scrie in finalul articolului “La Repubblica”.

Din volumul Omul, mai ales (p.66-67), Ghid de bune practici
in domeniul Jurnalismului pentru dezvoltare umana
Autori : Igor Guzun si Vsevolod Ciornei. Chisinau 2005