Scriu acest subiect nu atit pentru a raporta despre a treia editie a Maratonului oratoric de la Iasi, cit pentru a oferi spatiu si pretext de discutii pentru acei care ne urmaresc din vechea capitala a Moldovei, stiu despre initiativele noastre din acest sit sau de la alte surse, dar care aleg sa nu se implice, sa nu vina in Parcul Copou duminicile, dar ar putea sa gaseasca oportun sa comenteze aceasta decizie aici, eventual sub protectia anonimatului sau a pseudonimului ales.
Acum despre evenimentul din 25 februarie. Acesta a fost unul inghetat si speriat, pentru ca , era si frig si frica. Am fost trei baieti ca organizatori, de data asta toti basarabeni: eu, Anatol si Sergiu. Imediat a aparut reporterita de la BBC, mereu prezenta, interesata, informata despre cite se intimpla prin Iasi si totusi nedumerita ca n-am anuntat-o personal. Era si un tinar cu miiinile goale si capul descoperit care a inghetat urmarind ce se intimpla prima oara, apoi a venit sa ia un interviu ca sa aflu ca e reporter la agentia studenteasca Cuza Net, deci student la gazetarie. A venit si Teodorina cu megafonul, dar a plecat suparata „ca nu am coordonat cu ele” actiunea, tocmai cind aparuse si o echipa de la N 24. reporterita ne-a rugat insistent sa vorbim inca o data la megafon si pentru camera, din pacate bateriile nou cumparate au inghetat sau erau expirate gata, se auzea abia – abia. Totusi ne-a auzit un domn profesor care era prin preajma si a venit sa-mi reproseze si el ca nu zic bine „samizdat”, mai bine as spune autoeditare, sau tipar din banii nostri, numai sa evit cuvintele rusesti. Evident, e si el basarabean, dar unul refugiat la timp. Cunoaste pe multa lume dincolo de Prut, e si el revoltat ca tinerii basarabeni nu pot obtine permis de munca in patria lor, cica are doi nepoti carora le-a gasit de lucru dar nu-i poate aduce. A semnat demersul pentru repunerea in drepturi a basarabenilor, nu si petitia pentru Goma, adresata primariei. N-am mai apucat sa aflam de ce. A cuvintat la megafon, a dat interviu la televiziune, ne-a invitat pe 11 la centrul cultural polonez unde se lanseaza o carte a lui si a promis ca ne trimite pe email doua piese de teatru ale lui pentru difuzare gratuita pe web in speranta ca va gasi si un teatru care sa i-o monteze. Ne-a spus niste bancuri cu polonezi, probabil de asta aveau un umor specific, care nu prea ajungea la mine, totusi baietii rideau, probabil de complezenta sau erau mai ageri.
Au mai venit citeva liceene basarabene, de data asta colege sau cunoscute ale lui Anatol, au semnat, s-au mai batut cu bulgari de omat, am glumit si, la trei am decis ca ajunge, 3 ore din 5 pe un ger de cel putin 5 grade era prea mult.
intre timp si dupa asta ne-au intrebat in mod surprinzator mai multi jurnalisti despre declaratiile lui Voronin legat de prezenta unei delegatii „a moldovenilor din Romania” in parlamentul de la Chisinau, cei de la BBC vroiau sa afle cine sunt minoritarii provocatori, de parca eu ar trebui sa stiu pe toata lumea, iar fata care a zis ca e de la Evenimentul Zilei, a vrut sa comentez pledoaria lui Voronin pentru declararea moldovenilor din Romania ca minoritate, pentru o mai buna protejare a lor. L-am facut cu ou si cu otet pe bolsevic, am declarat ca R.M. e un stat bastard, nascut prin incest intre Stalin si Hitler, iar moldovenii sunt parte din natiunea romana care nu au nevoie de alt statut decit ca romani cu drepturi egale. Probabil am mai fost sunat si in lipsa, vad ca numarul meu de telefon e mai popular aici in doar citeva luni de aflare in Romania, decit a reusit sa ajunga cel vechi, moldovenesc, in peste trei ani de cind il am si e cunoscut de presa. Ori poate presa de aici inca nu stie ce si cum voi vorbi, sau cea de acolo e mai timorata sa vorbeasca cu mine.
innainte de a pleca s-au apropiat doi tineri, au manifestat un nenatural pentru romani interes pentru ceea ce facem, dar imediat aveam sa constatam ca ea e reporter, probabil netitular, la Gazeta de Nord-Est. Ne-a intrebat detalii, si-a notat intr-un carnet cu pixul nostru, pentru ca al ei inghetase, apoi au semnat ambii pentru amindoua petitiile si au plecat. Un nene cam speriat tercea pe acolo si l-am ademenit cu greu sa-i dau ziarul gratis, apoi l-am convins sa citeasca petitiile, pe cea mai scurta a semnat-o repede indescifrabil, pretinzind ca ii este clara din primele trei rinduri si ca e de acord cu demersul nostru. N-a vrut sa mai cuvinteze nimic si nici sa asculte discursurile noastre ori versuri de Mihnea Blidariu, a plecat precipitat, dar a dat si pentru noi semnalul ca e gata pe azi.
Pina la urma petitia pentru Goma adresata Consiliului Municipal Iasi a fost semnata in total de 12 cetateni liberi, probabil numai doi-trei dintre ei – ieseni, dar cred ca e suficient ca sa sensibilizam autoritatile, merg miine la Primarie sa o inregistrez oficial, cine va dori sa ne sustina – sa trimita petitie proprie cu acelasi subiect, poate chiar la alte primarii, din Romania sau din alte stat unde traiesc romaani la ei acasa.
De la colegii mei din Chisinau aflu iar la telefon ca pe Aleea Clasicilor din Chisinau a fost mai multa lume, participare mai activa a populatiei, dar presa a fost cvazi-absenta. Nici nu e de mirare, intr-un stat semidictatorial-ordodox, sferto anarhic si doar sferto democratic.
Admit ca actiunea si de data asta nu a fost organizat foarte serios cum ni se reproseaza, dar nu inteleg ce se putea face mai bine. inca in ajun a scris despre eveniment Ziarul de Iasi, deci a aflat cel putin de acolo citeva mii de ieseni, in plus s-a scris pe Curaj de citeva saptamini, la ce a folosit?

Mai jos aveti citeva texte dramatice scrise de pro. Alexandru Serban (cel care vorbeste la megafon):