in virtutea functiei de director-adjunct, munca educationala in ª.P. Nr. 9 se afla sub auspiciile domnul P. Golovatenco. Biroul domniei sale e un centru al unei activitati efervescente sub multe aspecte cu o arie de necuprins, unde zilnic se perinda multime de persoane cu probleme, intrebari, sugestii, percepte, propuneri etc. Accesibil, deschis, cu neprefacuta stima si dragoste fata de oameni, energic si cu inepuizabila forta de munca, domnul Petru Golovatenco e sufletul in sufletul colectivului. Inamic incorigibil al indolentei si al frazelor fara acoperire, om al actiunii si al faptelor concrete, nu suporta bravada si ostentatia.
E chiar inexorabil in cazurile de tergiversari, impatimit al laconismului, explicit, consecvent, serios extrem, dar si plin de duiosie, compasiune fata de cei in durere si necaz, venindu-le in ajutor. Spiritul sau organizat, demnitatea, punctualitatea, scrupulozitatea in toate pana la pedantism il plaseaza pe o treapta superioara, printre oamenii de aleasa cultura interioara. Cei din preajma, impartiali, ii pretuiesc, ii recunosc. Marele lui har al Omului de omenie, har totdeauna «sirag de piatra rara numai si numai in spiritele mari revarsata. Felul lui atent, strain de aerele omului prea ocupat, echidistant ma apropii si-i cer concursul in clipele de incertitudine, cand firele de pe canavaua pedagogica incep a se incalci si incurca. Moralmente s-ar parea sa nu-mi ingadui, caci debutul in cariera mi-a ramas departe in timp si anii de acolo incoace s-au insumat intr-un numar ce nu incepe nici sfarseste cu primele 3 cifre din sirul natural. In preajma domnului P. Golovatenco dispar barierele psihologice si sentimentele de grandomanie, dispar complexele de inferioritate. Energiile sunt canalizate (parca de la sine) spre binele elevilor si a celora care ii dirijeaza. Biroul domnului P. Golovatenco a devenit un forum de unde pleci mai vrednic, mai dornic de activitate, chiar mai demn. Invectivele si tanguielile raman pe seama altora. Cand amfitrionul lipseste, animatia dispare : in sufletul nostru se lasa un gol imens, care devine mai acut, cand dumnealui e in afara scolii.
Schita de portret, sumara, ar putea fi completata cu multe subtilitati de colegi. Iar cele consemnate, sunt sigur, ei le-ar subsemna, adaugandu-li-se un detaliu: demnul P. Golovatenco nicicand, nicicum n-a reactionat la ineptiile suspusului sau, iertandu-i-le. Tacand ironic, a fost tratat cu dusmanie, dar nu i-a afectat seninatatea si inteligenta.
Fara remuscari cobor titlul notitelor drept incheiere fara dubiu – Om bun ca dansul nimeni nu-i.
27.02.2007
Em. Ciocarlan
Pentru «Curaj»