Paris, 21 octombrie 2005

La inceputul acestui an, la un post de televiziune bucuresteana a avut loc inca o dezbatere despre Holocaust cu participarea lui R. Ioanid, L. Benjamin, J. Ancel si un istoric de la Chisinau, ne-evreu, al carui nume, din pacate, nu l-am retinut. Tonul era cel consacrat, faptele si ele: “romanii fascisti ai lui Antonescu au organizat Holocaustul in Romania”. Cifrele victimelor erau, cu neinsemnate variatiuni, cele consemnate la Coral: “in jur de 400.000”. Ajungindu-se la situatia de dupa 28 iunie 1940, la intrebarea nevinovata: «Cam cati evrei ne-basarabeni trecusera dupa aceasta data noua frontiera de pe Prut, in teritoriile cedate URSS?», cei trei specialisti au aruncat in sila, agasati, cifre intre cateva sute si cateva mii, apoi s-au pregatit sa treaca la alt subiect…

Istoricul de la Chisinau a aratat niste hartii si a spus ca, dupa documentele NKVD, in jur de 150.000 evrei trecusera Prutul imediat dupa Cedare…

Stupoare printre “specialisti”. insa niciunul nu a contestat cifra – de ce oare: pentru ca era (aproape) adevarata?; pentru ca venea din sursa NKVD?
Adevarat: evreii-normali, majoritatea, sunt tinuti sa taca “in interesul comunitatii”, in numele lor (sic) exprimindu-se (re-sic) agitatii-agitatori holocaustologi colonizatori ai meselor rotunde, ai tribunelor, ai presei (cei de mai sus la care se adauga inevitabilul Oisteanu, istericul Al. Florian, umoristul Shafir); evreii-normali nu se pot face auziti in asemenea imprejurari (si nu doar in Romania); deasemeni din jena intelectualo-morala, de rusine ca sunt congeneri cu acesti ignoranti, nerespectuosi ai cititului si ai citatului, insolenti, mincinosi cu program…

M-am intrebat, ma intreb: unde erau istoricii romani (macar tot atat de istorici cat un R. Ioanid, un J. Ancel)? Nu-si aveau si ei locul pe platou? Sau fiindca primisera de la Wiesel cinstea-de-onoare de a figura in comitetul pentru Studierea Hlocaustului, li se impusese clauza de rezerva, citeste: interdictia de participare la dezbateri fara aprobare de sus de tot, de la Washington, de la Tel Aviv? Ce facea, ce dregea, cu ce se ocupa – in chiar acel moment – un Pippidi, de pilda? Cu – tot de pilda – semnarea cu numele sau a unor lucrari trudite de altii, editate la Politromul Lupesc, spunindu-si ca el, roman autentic, de dincoace de Prut, poate dormi pe toate trei urechile, atata vreme cat exista dincolo de Prut romani-neautentici, “romanofoni”, cum a explicat istoricul-istoric Zoe Petre – , ca alde Mihai Vakulovski, ca “istoricul de la Chisinau” -n-au decat sa sustina ei “dialogul cu evreii”…

insa chiar asa: tolerata, pusa intr-un colt al mesei ocupate de abonatii holocaustologiei pretutindenale, modesta contributie a “istoricului de la Chisinau” a re-trezit speranta in posibilitatea unui dialog romano-evreu pe care de mult il visam. Fiindca in lumea noastra murdara, insangerat”, batjocorita evreii nu au fost totdeauna victime, martiri, nedreptatiti; si ne-evreii, in raport cu evreii au fost victime inocente, mai cu seama in secolul trecut in Imperiul Raului, cum pe drept numea Reagan Blocul Comunist – si continua a fi in Palestina. Iar daca si ei, evreii doresc stabilirea adevarului (sa ramanem modesti: stabilirea unei medii a ceea ce credem cu totii ca ar fi adevarul), atunci sa paraseasca nesuferita atitudine aroganta, totalitara, a eternei victime cerind scoteala (si compensatii materiale) interlocutorului tratat de la bun inceput ca vinovat-de-serviciu («Antisemitule! Fasistule!») si cu care nu discuta, caruia ii dicteaza conditiile capitularii.

Sa se aseze la masa-rotunda a dialogului onest, la care sa participe, nu ca dusman al celuilalt, ci ca partener de discutii -despre viata, despre moarte, despre victima, despre calau, despre neuitare la ei, la evrei, despre iertare la noi, crestini. Singura conditie: sa accepte postulatul:

Crima incepe de la unu: un evreu este egal in moarte cu un roman, cu un tigan, cu un rus, cu un armean;

Vinovatia incepe tot de la unu: o victima evreu are aceeasi valoare (sic) ca o victima roman, tigan, armean, rus. Vinovatia nu poate fi cantarita diferentiat, nu beneficiaza de circumstante-atenuante in functie de ideologie, religie, rasa : un criminal german nazist nu poate fi deculpabilizat pentru ca ucisese pentru “binele Germaniei”, dupa cum un criminal bolsevic evreu sau nu, ramane un criminal, nu un “revolutionar internationalist”.

Dar din fericire dezbaterea de atunci nu a fost un accident – insa doar in comunitatea romanilor de pe Bac, peste o jumatate de veac dublu-martirizati de comunism si de rusism – si nu in randurile “directorilor de constiinta” de pe Dambovita. Cu explicabila satisfactie mi-am adus aminte:

– in 1988, cand la Chisinau V. Mandacanu publica articolul “Ecologia spiritului”, iar la meetingurile cenaclurilor “A. Mateevici” intelectualii cereau demisia inaltilor demnitari de stat si de partid, in cenaclurile de la Bucuresti conduse de N. Manolescu, Crohmalniceanu, M. Martin, I.B. Lefter, se dezbatea de zor chestiunea sexului rezistentului prin cultura;

– cand in 1989 la Chisinau modestii intelectuali basarabeni se luptau cu sovietizatorii pentru limba romana, cu grafie latina, impunind Sovietului Suprem al RSSM o lege – rafinatii scriitori de la Bucuresti, printre ei N. Manolescu, ii ironizau pe bietii-basarabeti “ramasi la Bolintineanu”, pierzind timpul cu, ce tristete, domnilor: “limba romana”, in loc sa treaca urgent la Roland Barthes!;

– in acelasi an 1989, an de revolutie autentica la Chisinau, ce ce text epocal redactau intelectualii romani din dreapta Prutului? O petitie prin care cereau anularea… licentierii de la Romania literara a lui Mircea Dinescu – o jalnica jalba in-genunchi, dar chiar asa, marii-profitori de “dupa Revolutie”, hoitarii Manolescu, Liiceanu, Eugen Simion, Adamesteanu, Blandiana, Buzura, Sorescu – tot nu o semnasera.

Nu voi afirma ca in privinta normalitatii civice basarabenii sunt mai responsabili, mai curajosi, mai drepti pe picioarele lor, doua, decat fratii de peste Prut, voi spune ce am spus: in timp ce intelectualii din stanga Prutului se aflau de multa vreme la unison cu europenii polonezi, cehi, unguri, cei din dreapta Prutului nici nu existau (doar explicase Blandiana in Convorbiri literare ca… in timpul dictaturii solidaritatea nu era posibila, insa dupa “revolutie” a devenit – daca Nicolae Dictatorescu nu-i daduse bilet de voie, prin Gogu Radulescu…).

in chestiunea extrem de importanta: relatiile romano-evreiesti, in timp ce pe malul drept al Prutului sunt lasati sa zburde nestingheriti, nepusi la locul lor istericii propagandisti ai “Holocaustului romanesc” (in care pana deunazi, la diktatul lui Wiesel, erau incluse si victimele ungurilor ocupanti ai Ardealului de Nord), la Chisinau, “bietii basarabeni”, infruntind o mie de
obstacole, reusesc – din cand in cand – sa-si faca auzit glasul.

Voi da largi extrase dintr-un articol aparut pe site-ul http://www.moldovanoastra.md/ istorical sub semnatura lui Gh. Marinescu :

Sublinierile mele vor fi semnalate, iar indreptarile puse intre paranteze drepte : <>

“Afacerea “Holocaustul evreiesc in Moldova”. “Toate episoadele iunie 16 2005 – 12:20 “Moldova Noastra, Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica)

“Despre afaceri in istorie nu se prea discuta. Acestea mereu sint inconjurate de mister, iar deznodamintul ofera senzatia parcurgerii unui roman politist. De la obtinerea independentei pina in prezent, orice scandal public cu implicarea cozilor de topor guvernamentale poate fi catalogat ca o afacere. Sensul acestui termen ar fi urmatorul: “intelegere orala sau scrisa intre doua sau mai multe parti in scopul obtinerii unui profit din efectuarea unei activitati”. (…) A scrie astazi despre holocaustul evreiesc este foarte riscant. Aceasta pentru ca dezvaluirea unor noi informatii cu privire la evrei ar putea fi catalogata ca antisemitism, iar autorul asociat cu Hitler. (subl. mea, P. G.) (…)

“Episodul I

“Holocaustul evreilor este deja o chestiune (…) as zice terfelita. Si asta datorita interventiilor anumitor indivizi care au dorit sa profite pe seama evreilor morti in timpul celui de-al doilea razboi mondial (s.m.). Chestiunea in discutie mai este influentata (…) in primul rind, pentru ca tratarea holocaustului tine de domeniul istoriei, stiinta care deseori sufera de o insuficienta de sinceritate din cauza includerii intereselor politice sau de alta natura (s.m). in al doilea rind, pentru ca amintirile despre evenimentele tragice cu privire la masacrarea evreilor in Transnistria in anii celui de-al doilea razboi mondial mai sint vii. Astfel, aceste amintiri ii determina pe posesorii lor de a dramatiza si extrapola soarta evreilor, ca una speciala, din intregul calvar al vietii si mortii din perioada anilor 1939-1945 (s.m.). in pofida trasaturilor pe care le-am enumerat, unii s-au incumetat sa scrie si chiar sa publice diverse materiale pretins istorice ori analitice despre problema data.

“Autorul unei asemenea lucrari este Sergiu Nazaria, cunoscut mai mult ca autor al cursului integrat de istorie a Moldovei. Monografia sa, intitulata “Holocost v Moldove” (Holocaustul in Moldova) a fost editata in primavara acestui an la initiativa Asociatiei evreilor fosti detinuti in lagarele de concentrare si ghetourile fasciste cu sprijinul Institutului de Stat de Relatii Internationale din Moldova. in cadrul acestui institut, cartea si autorul ei au avut parte de o prezentare grandioasa cu participarea unor reprezentanti ai misiunilor diplomatice.

“Vom remarca si faptul, deloc de ignorat, ca la momentul prezentarii cartii, autorul deja distribuise intreg lotul prin bibliotecile tarii (s.m.). La ce atita graba? (…) “ce aduce nou aceasta carte ?”

“Din ceea ce a urmat dupa aparitia acestui volum am inteles ca, de fapt, lucrarea respectiva nu aduce nimic nou, decit atacuri directe la persoana, xenofobie, falsuri istorice, contestari, (s.m.). (…) a stirnit mare zarva printre istoricii autohtoni. Asociatia Istoricilor din Moldova a manifestat o atitudine negativa fata de maniera individuala de a scrie a lui Sergiu Nazaria si fata de continutul cartii, catalogind-o ca o poveste imbibata cu truncheli de documente si falsuri istorice. (s.m.)

“Cartea invinuieste administratia romana a lui Ion Antonescu ca fiind culpabila de omorirea a zeci de mii de evrei in Transnistria, astfel incit “Hitler a ramas multumit de faptul ca Antonescu a inceput primul prigoana si uciderea evreilor” (sic!). Ideea principala a cartii este ca in Transnistria a avut loc un veritabil holocaust al evreilor comis de catre romanii fascisti. (…) Dar (…) nu numai romanii sint vinovati de tragedia evreilor din Transnistria, ci si unii istorici de la Chisinau care, chipurile, stiu ce s-a intimplat acolo, dar din anumite motive tainuiesc acest lucru (sic!) . (sublinierile mele).

“Culmea acestor atacuri la adresa membrilor Asociatiei Istoricilor din Moldova a fost asocierea istoricului Ion Varta, autor a mai multor colectii de documente istorice, cu liderul Germaniei naziste – Hitler (…). (…) aparitia pe coperta a numelui lui Alexandru Moraru fara acordul acestuia. (…) Alexandru Moraru a declarat ca nu recunoaste veridicitatea informatiei incluse in volumul aparut cu numele sau si ca ceea ce s-a intimplat a fost (…) o sarlatanie fara masura, iar Sergiu Nazaria nu a consultat nici o arhiva (…), utilizind si fabricind documentele prezentate de el (subl. mele).

“(…) Informatia continuta in cartea respectiva a fost aspru criticata de catre Asociatia Istoricilor din Moldova, istoricii exprimindu-si regretul pentru faptul ca o astfel de monografie a fost repartizata cu cea mai mare rapiditate bibliotecilor scolare si publice, astfel promovind in continuare neadevaruri istorice menite sa turmenteze cititorul simplu, iar celor mai tineri, cum ar fi elevii si studentii, sa le formeze o atitudine eronata fata de evenimentele demult trecute. (s.m.)

“Episodul II

“in situatia creata Asociatia Istoricilor din Moldova a hotarit sa organizeze un simpozion care sa puna in discutie problema evreilor in istoria romanilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial si reflectarea acesteia in manualele scolare.
“La acest simpozion, care a avut loc pe data de 3 iunie curent <2005> in incinta bibliotecii publice “Onisifor Ghibu” din Chisinau, au participat istorici si personalitati publice de etnie evreiasca din Republica Moldova, reprezentanti ai presei, precum si alte persoane interesate de problema data.

“Marii absenti (…) au fost Mark Tkaciuk – consilier prezidential, Victor Tvircun ministrul Educatiei si Sportului, Mircea Surdu – (…) si chiar autorul cartii cu pricina – Sergiu Nazaria. Absenta acestora, insa, a fost suplinita de prezenta lui Ion Coja de la Bucuresti, a lui Teodor Magder, Svabs Roif, rabinul sef Zalman Apelski, Ion Varta – istoric, Alexandru Moraru – „autorul buclucas” al cartii lui S. Nazaria, Boris Vizer – istoric, Alexandru Memei – istoric din Transnistria, Vlad Pislaru – istoric, Viorel Cibotaru – reprezentant al societatii civile.

“Discutiile incandescente din cadrul simpozionului s-au axat pe intrebarea «a fost sau nu holocaust in Transnistria ?».
“Amintirile celor care au supravietuit evenimentelor din Trasnnistria din timpul razboiului au transformat discutia intr-o adevarata mascarada stropita cu interventii de prost gust si contre dure la adresa participantilor. in urma unor replici de ambele parti, de cea a evreilor si de cea a istoricilor autohtoni, a iesit la iveala adevarul despre buclucasa carte a lui Nazaria sau, mai bine zis, despre deznodamintul afacerii. Alexandru Moraru, care de ceva vreme scutura arhivele in cautarea documentelor ce ar descrie soarta evreilor in Transnistria, a elaborat un material nepartinitor cu privire la acest subiect pentru a fi publicat. Astfel, Asociatia evreilor fosti detinuti in lagarele de concentrare si ghetourile fasciste, in frunte cu Svabs Roif, aflind despre aceasta, i-a si propus un ajutor financiar pentru editarea unei carti. in acelasi timp, Asociatia a mai conlucrat si cu Sergiu Nazaria, care in baza materialelor adunate de Alexandru Moraru si prezentate lui Svabs Roif, prin trucare de documente a elaborat un cu totul alt continut care a aparut in cartea buclucasa (s.m.).

“in cadrul simpozionului Svabs Roif a declarat intr-un discurs contradictoriu si emotionat, imbibat cu amintiri din timpurile prigoanei evreilor in Transnistria, ca nu are nimic contra romanilor si ca, a fost salvat de la moarte chiar de catre un capitan roman. El a mai declarat ca, de fapt, nu popoarele sint vinovate de genociduri, ci anumiti indivizi care nu au nationalitate. in final, insa, a tinut sa precizeze ca in Transnistria, totusi, a fost holocaust. Totodata, el nu a explicat cum au ajuns materialele lui Moraru la Nazaria si de ce a avut mai multa incredere in ultimul istoric si nu in primul.

Deductiile ies singure la iveala daca luam in considerare faima lui Nazaria cu calitatile lui deosebite de fabricant al istoriei. (s.m.)

“Fiind de acord cu parerile istoricilor ca Antonescu a fost o figura istorica contradictorie si a avut o abordare diferita fata de evrei, spre deosebire de cea a nazistilor germani, si ca, in acest sens, pe seama evreilor din Transnistria au avut de cistigat averi enorme anume evreii din Bucuresti, Svabs Roif a tinut-o mortis ca in Transnistria a fost holocaust pentru ca „l-am vazut cu ochii mei”. Pozitia acestuia a fost sustinuta de inca citiva evrei din preajma, interventiile carora erau determinate mai mult de impresiile si trairile personale fixate in perioada sovietica. (s.m.)

“Epilog
“Desi afacerea „Holocaustul evreilor in Moldova” pare sa fi fost deconspirata in cadrul simpozionului, consecintele acesteia nu fac decit sa alimenteze patologia tranzitiei moldovenesti. Nu cred ca Svabs Roif si-ar fi dorit ca in Transnistria sa fi fost un holocaust al evreilor, caci adevarul istoric nu poate fi masluit pur si simplu prin impresii personale. Noi ne solidarizam cu evreii care au suferit in anii celui de-al doilea razboi mondial pentru ca am avut aceeasi soarta. De fapt, ei au suferit ceea ce am suferit si noi dupa venirea bolsevicilor in Basarabia. in acest sens apare chiar un paradox daca incercam a calcula care era proportia etnicilor evrei in aparatul represiv si de conducere al RSSM (s.m.).

“Chestiunea evreilor in Transnistria este una foarte sensibila. Nimeni nu neaga prigoana evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial la est de Nistru, dar aceste represii nu pot fi nicidecum numite holocaust (…) Acesta presupune o politica rasiala a statului nazist de identificare a evreilor in baza elementul rasist (marimea craniului, culoarea pielii) si nimicirea lor in masa prin camere de gazare sau ardere. Nici in Italia sau Spania fascista si in fine in Romania antionesciana nu a fost dusa o astfel de politica. Din contra. Anume prin aceste tari evreii reuseau sa scape cu viata prin fuga – prin porturile de la Lisabona, Palermo si … Constanta. (s.m.)

“Acest lucru este recunoscut nu doar de istoricii cu renume, dar si de comunitatea evreiasca. Bunul simt si mintea lucida nu ne permite, pur si simplu, sa generalizam si sa extindem asupra Basarabiei amploarea acestui fenomen – holocaust. Faptul ca Svabs Roif a supravietuit alaturi de alti camarazi evrei cu ajutorul unor soldati romani (fie din compasiune, bani sau alte cauze) este un argument in plus ca nu a fost holocaust in sensul clasic al cuvintului in dreapta Nistrului. Nici un evreu nu a fost ars in Basarabia, iar represaliile care au avut loc s-au datorat nu politicii rasiste, ci mai degraba a fost o rafuiala socio-politica, deoarece se cunoaste la fel de bine care era situatia socio-economica a evreilor si relatiile lor de colaborare cu fortele bolsevice (incleierea foilor volante antiromanesti si probolsevice pe teritoriul Basarabiei. Care trebuia sa fie atitudinea autoritatilor romane pe timp de razboi in acest caz ?) .(s. mele).

“ Indiferent care ar fi interesele lui Svabs Roif de a face publice unele informatii despre soarta evreilor decedati in Transnistria, aceasta drama nu poate prevala, in manualele de istorie, asupra cruntei tragedii a romanilor de la est de Prut dupa cel de-al doilea razboi mondial. (s.m.) Si sa vezi ca acest lucru nu se prea gaseste in lucrarile lui Sergiu Nazaria sau ale tovarasului sau de condei Vasile Stati, oricit de lipsiti de nationalitate ar parea.

“Si asta este pacat!
“Gh. Marinescu”

Cum “al doilea razboi mondial” a inceput la 1 septembrie 1939, se poate include in el si Prima Ocupatie a Basarabiei si a Bucovinei de Nord (28 iunie 1940-22 iunie 1941).

Credem insa ca este vorba de sechelele pricinuite de teroarea bolsevism-rusismului in memoria basarabenilor (“mancurti-zarea”?) – fie ca sabloane de tipul “Marele Razboi de Aparare a Patriei”, fie ca omisiuni ale unor evenimente de mare insemnatate – pentru adevar.

Pe cand un colocviu pe aceeasi tema organizat pe malul drept al Prutului?
Sau asteapta ai nostri ca brazii sa devina si ei…basarabeni ? Mai curand au sa intre in Uniunea Europeana – asa cum au intrat (cu lautarii cu ochi albastri dupa ei) in NATO, trasi-impinsi de americani si de israelieni, carora le este nu doar
indiferenta, ci chiar… benefica ne-desfiintarea Securitatii.

Mai au de asteptat dambovitenii pana sa se ridice pe doua picioare.

Paul Goma

…………………..
Aparitii recente : http://paulgoma.free.fr/page1.php
– Jurnal 2005 septembrie , (*nou : 3 octombrie 2005)
– Jurnal 2005 ianuarie-august, (*nou : 31 august 2005)
– Bonifacia , roman, (*nou : 31 august 2005)
– Gherla-Latesti , monolog dialogat, (*nou : 31 august 2005)
– Saptamana Rosie varianta augmentata 31 august 2005- eseu, (*nou : 31 august 2005)
– Texte publicistice 2005, (*nou : 3 octobrie 2005)
– Propunere de infiintare a Institutului de Studiere a Terorii Bolsevice in Romania (*nou : 23 septembrie 2005)
– „Apararea Tesu” (*nou : 11 octombrie 2005)