Vacanta din aceasta vara a fost una cu totul si cu totul deosebita, fiindca mi s-a implinit visul din totdeauna – acela de a calatori si a vedea tara in care sunt ingropate moastele domnitorului ªtefan cel Mare – Romania.
Totul a inceput intr-o dimineata calda de iulie, cand impreuna cu verisoarele mele am urcat intr-un microbus si am pornit in aventura, avand in dotare multe emotii si o entuziasmare nebuna.
Aflandu-ne la o distanta de doar cca 40 km de cel mai apropiat punct vamal, peste putin timp ne-am pomenit in tara vecina, unde eram inconjurati de lanuri de grau, floarea-soarelui sau porumb. Nimic neobisnuit, satele la fel ca ale noastre, acelasi port, aceeasi vorba … dar totusi exista o diferenta: drumurile mult mai bune, zicandu-se ca ar fi chiar “europene”.
Tot impartasindu-ne idei si impresii am ajuns si la Iasi, orasul cel mai dezvoltat din toata regiunea. Auzisem de frumusetea si grandoarea lui (care se zice ca ar intrece-o si pe cea a capitalei) inca de mic copil, dar cand l-am vazut pe viu, mi-am dat seama ca sangele care-mi curge prin vene nu poate fi altul decat roman. Cultura oamenilor, linistea, arhitectura, pe care le-am observat in decursul a cateva ore, m-au lasat sa cred ca e un oras in care intr-o alta viata mi-as dori sa traiesc.
Curatenia si amenajarea abundenta a strazilor cu flori, nu poate fi comparata cu dezordinea si poluarea cu deseuri din Chisinau – un oras lipsit de acel popor civilizat, care ar sti sa-l pretuiasca si sa-l transforme intr-o capodopera mondiala.
Teiul sub care Mihai Eminescu si Veronica Micle isi faceau declaratii de dragoste si se lasau pe valurile pasiunii, unul in bratele celuilalt, m-a fascinat prin puterea lui de a rezista timpului si prin maretia cu care-si inalta uriasa coroana.
in apropiere se afla bustul poetului, iar imprejurul lui zeci de puieti care rasar falnic, preluand datoria de a apara dragostea altor genii…
Dupa ce-am facut o plimbare placuta si inmiresmata cu aer proaspat de natura, am fost la manastirea Sfanta Paraschiva pentru a aprinde o lumanare si pentru a ne ruga. Am atins moastele ei, am simtit cum un fior rece mi-a trecut prin maduva spinarii…
Mai tarziu ne-am oprit la un mini-restaurant unde ne-am delectat cu o adevarata bijuterie culinara: ciorba de burta. Aceasta este o mancare nationala romaneasca, care necesita pentru pregatirea ei aproximativ 12 ore, dar credeti-ma: merita! Daca ai fost in Romania si nu ai gustat-o, atunci fii sigur ca ai ratat sansa de a cunoaste una din cele mai bune ciorbe!
Dupa amiaza, trecand prin muntii Carpati, am ajuns la Putna si la grota lui Daniel Sihastru. Sunt niste locuri pitoresti, cu apa lina de izvor, peisaje frumoase de munte si cu un deal mare si verde pe care e scris numele domnitorului. Odata intrata pe acest taram fermecat, te simti implinita, fericita ca ai descoperit un colt ferit de lume, special prin semnificatia lui.
Sunt mandra de faptul ca acum pot spune cu fermitate: am fost la mormantul lui ªtefan cel Mare si am simtit mirosul candelei vesnic aprinse de la capataiul lui. Este un sentiment placut…
Uneori avem nevoie de o pauza care ar avea scopul de a ne vindeca trupul si sufletul. Aceasta pauza are diferite semnificatii pentru oameni.
Calatoria de al Putna si Iasi este o amintire care probabil imi va ramane pentru totdeauna in memorie.
Exista lucruri care-ti dau putere sa mergi mai departe in momentele grele si care te fac ca pana la urma sa-ntelegi ca viata e frumoasa si merita traita asa cum ne dorim noi!
imi place sa calatoresc, sa descopar colturi noi de lume sau … de celula, am facut-o si la sigur o voi mai face.
Am multe impresii, dar cea mai importanta este ca … m-am indragostit de ciorba de burta!
Corina Stamati (16 ani), Milesti, Nisporeni
Eleva a Liceului Republican Real din Chisinau