Sunt autorul unei lucrari intitulate „Psihiatria sub dictatura;O carte alba a psihiatriei comuniste in Romania”. Are in jur de 138 pagini dactilo pe foaie A4 As dori sa o tiparesc dar nu am mijloace,fiind pensionar(am lucrat peste 40 ani in psihiatrie,cadru didactic universitar). in tara nu am avut sanse de publicare chiar la Humanitas,fundatia Soros,referentii fiind chiar fosti tortionari. Ar fi un document important pentru tara noastra. Multumesc!
Adresa: bd.decebal 2,sc.A,ap.4, Piatra Neamt,
130013, jud.neamt, ROMANIA
Contact: cucu ioan ; Telefon: 0722780176 ; Email: drcucu_ioan@yahoo.com
…………………………………………………………………………………………………..
Psihiatria sub dictatura; O carte alba a psihiatriei comuniste in Romania
INTRODUCERE
Fara unii ca noi si poate si fara marturii de felul pe care noi le prezentam in aceasta carte, in psihiatria romaneasca ar fi liniste caci, asa cum sublinia un apologet, “profesorii comunisti din psihiatrie erau si sunt generosi si de un profesionalism indiscutabil”, iar in psihiatria noastra nu s-a schimbat nimic si nici nu trebuie sa se schimbe.
Desi pare un paradox, lucrarea noastra este un adevarat samizdat, caci ea apare intr-o lume psihiatrica nu numai conservatoare, dar care nici nu s-a desprins de dogmele comunist-materialiste, iar cei care pazeau “puritatea” ideologica in trecut o pazesc si astazi, manuind cu mare abilitate tactica aceea comunista a formelor fara fond (utilizeaza de exemplu DSM-ul, dar fara a face referire la bazele ideologice ale psihiatriei americane).
Lucrarea noastra este ca si un samizdat si pentru ca un grup de psihiatri nonconformisti, aflati ca si in trecut pe aceleasi pozitii (si nu ma refer doar la ierarhie) si intr-o atmosfera de adversitate si de monopol al puterii, incearca sa alcatuiasca o “CARTE ALBa” a psihiatriei comuniste romanesti si fac acest lucru sfidand conducerea post-comunista a “profesorilor”, cat si a “celor care pretind ca apartin noii democratii, dar care “au muscat” deja din ciolanul puterii, dupa care atata au jinduit.
De fapt, psihiatria romaneasca, inapoiata stiintific si institutional, este nevoita inca pentru multi ani sa poarte cangrena vechii nomenclaturi, facand sa mai functioneze acel “minister al adevarului” si organizand o adevarata institutie a coruptiei intelectuale, la care s-au aliat nu numai “profesorii”, dar si toti profitorii, fostii tortionari din vechea organizare psihiatrica.
Dar sa lamurim mai intai pe colegii din alte specilitati medicale, care privesc ca pe ceva bizar lupta din sanul psihiatriei, desi se fac a uita ca decenii in sir psihiatria furniza secretarii de partid si alti politruci medicali, ca si cum acest lucru era un domeniu rezervat doar psihiatriei. Nu a venit oare vremea sa ne intrebam de ce?
Foarte frecvent medicii de alte specialitati se intreaba pentru ce in psihiatrie s-a declansat o asemenea disputa, in timp ce in alte specialitati medicale problema se pune de a fi sau a nu fi un bun specialist (desi lucrurile nu stau peste tot asa).
in psihiatrie, insa, practica profesiei presupune nu numai acumularea unor cunostinte biologice sau biochimice, cum este de regula cazul medicinii somatice, dar si a unor temeinice cunostinte de psihologie, sociologie, religie si chiar de filozofie, care se adauga cunostintelor biologice (psihiatria ramanand totusi in centrul medicinii).
Din aceste motive, in psihiatrie, asa cum vom vedea pe parcursul lucrarii, sinonimii maestrilor din specialitatile medicale au format o nomenclatura careia partidul i-a trasat sarcina sa creeze o “psihiatrie socialista”, opusa psihiatriei occidentale, pe care ei o numeau in deriziune “psihiatria burgheza”.
inchipuiti-va o asemenea absurditate intr-una dintre disciplinele medicale, cum ar fi cardiologia sau chirurgia. Din aceste motive, comunistii au considerat psihiatria ca pe un camp de lupta ideologica, in care “emanatiile” filozofice marxiste trebuiau sa lupte si sa castige disputa cu conceptele burgheze: psihologia si sociologia nemarxista, pe care psihiatria din Occident si le adjudecase dupa un lung drum al dezvoltarii multor stiinte umaniste, nu numai de esenta biologica sau biochimica. Vom vedea pe parcursul lucrarii cum pe aceasta baza, psihiatria din tara noastra va fi practic politizata (in sensul ideologiei comuniste), organizata si condusa de oamenii regimului, agreati de catre Securitate, psihiatria fiind nu numai in atentia organelor de partid, dar si a acelora de represiune.
Ce a urmat a fost doar un mic pas, pentru ca regimul comunist sa se foloseasca de psihiatrie in scopurile sale represive, asa cum o facea de fapt in toate domeniile de activitate, toate fiind aservite scopului pastrarii puterii.
Dar aceasta politizare comunista a psihiatriei a dus aproape in mod reflex la aparitia unei permanente rezistente si chiar a unei miscari de dizidenta, caci ce ati fi dorit, iubiti colegi, sa opunem noi “psihiatriei socialiste”, creata cu migala timp de aproape 50 de ani?
A sustine azi ca psihiatria practicata in Romania comunista – in ciuda abuzurilor ideologice si a inapoierii stiintifice – a fost o desfasurare normala, si aceasta doar pentru a pastra o falsa “pace interna” sau in numele unei false colegialitati echivaleaza cu o monstruozitate pe care doar somnul ratiunii o poate tolera.
“Psihiatria socialista” trebuie sa dispara impreuna cu maculatura si nomenclatura care au fundamentat-o si aceasta atat din motive de moralitate, cat si din necesitate. Cerem deci ingaduinta colegilor nostri si chiar opacului Minister al Sanatatii, pentru a putea duce la bun sfarsit aceasta lucrare, incetul cu incetul si cu staruinta.
Dar sa privim putin in jurul nostru. Tinerii si romanticii revolutionari au murit in decembrie 1989 cu ferma convingere ca in Romania comunismul va fi aruncat la lada de gunoi a istoriei. Respingerea comunismului a devenit, pentru acele momente, ratiunea de a se sacrifica a natiunii noastre si mai ales a tineretului nostru.
insa, daca in 1945 comunistii lui Stalin stiau ca nu vor putea schimba un regim politic si nu vor putea comuniza Romania pastrand vechile structuri ale statului democrat burghez, trecand imediat la epurarea administratiei, armatei, politiei, magistraturii si institutiilor academice, revolutionarii din 1989 au avut naivitatea de a crede doar in puterea unei revolutii morale, pe care au stropit-o din plin cu sange, crezand naiv in “convertirea” vechii nomenclaturi. Nu numai ca s-au inselat, dar s-au inselat amarnic, motiv pentru care de atatia ani Romania se zbate inca in bratele unui criptocomunism tot atat de malign ca si comunismul insusi.
Daca in 1945 in tara noastra existau doar vreo 800 de comunisti, in 1989 numarul celor adevarati nu parea sa fie mult mai mare, caci cum altfel s-ar putea explica pulverizarea unui sistem represiv si a unui „partid de 4 milioane de oameni” in doar citeva zile.
Dar, ca si in 1945, cohortele de profitori si de adepti ai unui materialism vulgar si ai coruptiei fara crez moral sau ideologic “s-au adaptat” rapid, preluand spre folosul lor tanara si fragila societate romaneasca post-totalitara. Treptat, a devenit clar ca nu va mai exista un proces al comunismului, punctul 8 de la Timisoara, ca si spiritul Timisoarei au fost respinse si insultate in chiar noul Parlament al Romaniei, iar fostii detinuti politici, ca si fostii dizidenti isi duc mai departe calvarul suferintelor, in timp ce revolutionarii din decembrie 1989 apar mereu ca figuri contestate, punandu-li-se in spinare toate greutatile actuale ale tarii.
Vechea nomenclatura s-a cocotat din nou pe pozitiile anteriore, trecand de la dicteul fanatismului comunist, prin care isi asigura in trecut existenta parazitara, la promovarea unui “capitalism salbatic” si de taraba, pentru a compromite total idealurile revolutiei romane din 1989.
Dar ce face poporul, ce fac cei multi, care ar trebui sa-i inlature pe acesti profitori?
Poporul, purtand in spate acea “psihologie a custii” din care abia a iesit, ca orice masa se teme de schimbare, iar sub comunisti simtul sau politic care il face pe om sa fie o fiinta unica in univers s-a atrofiat, cine stie pentru cata vreme.
Ca si in trecut, poporul este lovit de putere in existenta sa (somaj, subnutritie, salarii de mizerie, permanenta inflatie) si de aceea, ca si in trecut, cedeaza oricarui paternalism ieftin, tiradelor nationaliste, celor mai simple manevre propagandistice ale fostei si actualei nomenclaturi care si astazi, fara nici o jena, lanseaza cu succes lozincile “salvarii poporului de mosieri si capitalisti” pana la diversiuni ridicole, cum ar fi culpabilizarea fostilor detinuti politici, gen Ticu Dumitrescu sau Corneliu Coposu.
Este oare situatia in psihiatrie schimbata? Nicidecum. Trebuie sa recunoastem, si comunistii au confirmat-o cu putere, ca medicina nu a fost niciodata independenta de puterea politica, dintre disciplinele medicale psihiatria fiind cea mai dependenta. Datorita naturii sale particulare, psihiatria are mereu de infruntat probleme etice si de esenta umana, daca ar fi doar sa ne gandim ca ea este singura disciplina medicala autorizata de catre societate sa interneze o persoana uneori chiar impotriva vointei sale.
Pe de alta parte, psihiatria dispune de frontiere foarte vagi, iar psihiatrul, voluntar sau involuntar, isi poate utiliza “puterea” in defavoarea libertatii si autonomiei unei persoane. Psihiatria joaca deci si un rol “politic” activ, daca luam termenul de politic in acceptiunea de viata a „polisului”. Astfel, daca in tarile democratice extremistii de dreapta sau de stanga nu vor avea niciodata de-a face cu psihiatria, in Romania comunista, ca si in fosta U.R.S.S., practica psihiatrica a implicat factori ideologici si chiar politici, o parte a opozitiei fiind etichetata ca tinand de domeniul psihiatriei. Se stie cat de imprecise sunt criteriile de diagnostic in psihiatrie, iar intre simple simptome psihopatologice sau comportamentele neconformiste si un adevarat diagnostic clinic exista o mare deosebire. Astfel, multi dizidenti, supusi persecutiilor si injustitiei, traind intr-un permanent stres, au putut prezenta unele trasaturi psihopatologice reale, dar ei nu puteau deveni prin aceasta adevarati bolnavi psihici si numai ratiuni de natura politica au facut posibil acest lucru.
Ca si in alte tari comuniste, in Romania, trei structuri particulare dictaturii au fortat limetele psihiatriei:
1. Caracterul totalitar al statului;
2. Locul ocupat de catre ideologie in toate domeniile;
3. Teama viscerala a regimului de a nu-si pierde puterea si privilegiile.
Astfel, pe de o parte, individul nu avea drepturi, iar partidul era singurul care decidea, inclusiv in a considera pe un individ nebun, iar pe de alta parte stiinta era supusa – ca sa nu spunem servitoarea – ideologiei. Din aceste motive si psihiatria era “datoare” sa participe prin toate mijloacele specifice la mentinerea puterii regimului. Violenta se exercita impotriva oricarui individ care nu se putea “incadra” in colectivitate, asa cum era aceasta definita de catre partid, iar anormalul, ”bolnavul” era de aceea definit prin caracterul sau “asocial”, atipic, motiv pentru care socialismul condamna pe toti cei “originali”, pe toti cei care gandeau altfel, toate minoritatile (chiar si grupuri religioase sau rock).
Fata de multi dintre acesti indivizi se va exercita o violenta “aseptizata “, o violenta in “halate albe”, motiv pentru care “normalii” vor semana tot mai mult cu o gradina zoologica, indivizii capatand tot mai mult acea “psihologie a custii” pentru care era normal sa voteze 99% pentru partid si conducator.
Dar psihiatrul care interna un opozant politic sub pretext de schizofrenie sau paranoia se implica in mod constient in politica statului totalitar de la care astepta de fapt anumite atitudini care sa-i aduca avantaje. Apologetii “psihiatriei socialiste” explicau aceste “particularitati” ale actelor lor prin aceea a existentei unor deosebiri “esentiale” fata de psihiatria “burgheza”, adica aceea care se practica in Occident. Acest lucru a stat la baza respingerii fara discernamant sau argumente stiintifice a conceptelor psihologice si sociologice din psihiatria romana.
La Honolulu (1977), Adunarea Generala a Asociatiei Mondiale de Psihiatrie a consemnat insa, in mod franc, utilizarea “psihiatriei socialiste” ca arma politica, adoptand urmatoarea rezolutie: ”Asociatia Mondiala de Psihiatrie ia nota de utilizarea abuziva a psihiatriei in scopuri politice si condamna aceste practici in toate tarile unde se practica, invitand organizatiile profesionale psihiatrice de a renunta la aceste practici si de a le suprima. Asociatia dispune de numeroase marturii privind utilizarea sistematica a psihiatriei in scopuri politice in U.R.S.S.”. Delegatul nostru la acest congres a fost ideologul comunist al psihiatriei romanesti V. Predescu, un politruc format la Leningrad (studentie si doctorat), alaturi de colegul lui de studii in U.R.S.S. – Milea ªtefan, care a primit si el sa „haiduceasca” Departamentul psihiatriei infantile. Din acest motiv, reactiile autoritatilor romane au fost identice cu acelea ale U.R.S.S. Astfel, presiunilor externe li s-a raspuns invariabil ca ele reprezinta un “amestec” in problemele interne, iar opozitiei interne i s-a raspuns ca atitudinea de condamnare a “psihiatriei socialiste” nu constituie decat “agitatie anticomunista”. Abuzul in sine a fost negat atat in U.R.S.S., cat si in Romania, iar din pacate, doar oficialii romani mai neaga astazi abuzurile psihiatrice din timpul regimului comunist.
Ce se intampla insa acum, dupa atatia ani de la caderea comunismului, cu cei peste 1.000 de psihiatri romani? Nimic, sau ca sa fim sinceri, psihiatrii sunt la unison cu tara de pana in 1996, votand 99% pentru nomenclatura comunista.
Traind in frica si teroarea din trecut, psihiatrii romani (o colectivitate in mare parte feminizata) traiesc si astazi, in libertate, acelasi sindrom al “custii” sub conducerea fostilor “profesori” comunisti, vazuti de cei ce au fost favorizati chiar ca “generosi si de un profesionalism indiscutabil”, asteaptand ca de obicei sa nu se intample nimic in psihiatrie.
Psihiatria occidentala dispune de lucruri cu care un psihiatru roman format la scoala comunista nu este acomodat (mai ales datorita lipsei de cunostinte psihologice sau sociologice, precum si ca urmare a noilor cuceri biochimice). Exista in Occident un tip nou de institutii de tratament, care ar bulversa complet sistemul azilar in care s-a complicat asistenta psihiatrica in perioada comunista, cea care prezinta acum bufoniada “reformei”, pe care in realitate o resping. Cum sa-si adjudece psihiatrul roman toate acestea? Nu este oare mai bine ca, sustinand pe vechii profesori (vechea nomenclatura), sa mentina vechea organizare si vechile conceptii cu care psihiatrul roman s-a acomodat deja de peste 45 de ani? Se vede doar ce ravagii face reforma in orice domeniu in care este pusa in cauza. ªi ce daca psihiatria romana va ramane inca decenii in sir condamnata. Cat despre tineret, el fiind mai degraba interesat de emigrarea in Vest, implicarea sa este ca si inexistenta.
Scriem aceasta carte pentru ca am simtit ca demersul nostru se afla de aceasta data “in sensul istoriei” si nu doar ca in ultimele cinci decenii, cand ne-am luptat doar cu morile de vant. O facem si astazi chiar daca inca establishmentul psihiatric este acelasi (comunist si potrivnic). Parafrazand un verset biblic, adevarul trebuie strigat de pe acoperisurile caselor, iar daca nu-l vom face noi atunci il vor striga pietrele in locul nostru.
Autorul declara ca intreaga teorie privind competenta nomenclaturii si nivelul “inalt” al psihiatriei romanesti din perioada comunista este o minciuna, iar abuzurile etice din trecut au devenit o tragedie de care actuala psihiatrie trebuie sa se purifice.
Facand din psihiatrie servitoarea sistemului represiv, oficialii psihiatriei de astazi au facut si fac o greseala istorica, nu numai impotriva unei discipline medicale, ci si a unei natiuni, a natiunii romane. Participand ca oficiali la represiunea psihiatrica, ei au fost instrumente docile ale unei “organizatii criminale” create de catre statul comunist, fenomen pe care istoria nu l-a mai cunoscut decat in statul fascist-hitlerist. ªi in loc sa le fie rusine si sa se pocaiasca, fostii tortionari, ataca, acuza, ca si cum istoria s-ar mai putea intoarce la comunism.
Competenta lor? Sa fim seriosi. in ce domeniu a mai promovat comunismul competenta? Dosarele de cadre, zecile de functii pe linie de partid, studiile din U.R.S.S. sau la “ªtefan Gheorghiu”, acestea erau sursele competentei “profesorilor generosi si de un indiscutabil profesionalism”.
Am pornit la alcatuirea acestei lucrari mai multi, la inceput chiar o organizatie intreaga – A.P.L.R. (Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania), dar, sub conducerea unor fosti politruci, organizatia a capotat lamentabil. Pe parcurs, multi au vazut ca din acest tip de activitate nu se pot trage avantaje, pe altii i-a apucat frica speriindu-se de gestul pe care era cat pe ce sa-l faca.
Putem spune totusi ca lucrarea reflecta punctul de vedere al adevarului si cel putin al spiritului in care s-a format Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania.
Supunem fenomenul abuzului psihiatric din Romania unei analize teoretice si in ceea ce priveste modalitatile sale practice. Adversitati de tot felul au fost sau nu rezolvate, dar cel mai greu a fost de trecut peste frica, teama permanenta de persecutii, greaua povara a tradarii liderilor Asociatiei Psihiatrilor Liberi. Sute de cazuri de abuzuri psihiatrice nu au ajuns la noi, ele au fost ascunse cu grija, ca si dosarele Securitatii. Treptat, elanul de a dezvalui cazuri de abuzuri s-a atenuat si o “monstruoasa coalitie” s-a format intre fostii tortionari si chiar conducerea Asociatiei Psihiatrilor Liberi, o elita de acum “realizata”: cu functii de profesori, vizite in strainatate platite de altii (vechea obsesie a romanului comparabila doar cu obsesia pentru salam), acces la putere, „stima si consideratia” elitei comuniste etc. Din cauza acestor adversitati consideram lucrarea ca fiind incompleta, dar si ca o prima bresa in cetatea minciunii si a incompetentei.
Tartorii psihiatriei comuniste sunt inca in forta, detinand si astazi toate atuurile puterii. Ei si cei cativa conducatori corupti despre care am vorbit sunt azi singurii interlocutori ai ministerului, ai strainilor care mai vin pe la noi si in special ai darurilor lor, singurii oaspeti ai reuniunilor internationale, unde pleaca fara nici un ban din propriul buzunar si unde, chipurile, ar reprezenta psihiatria romaneasca.
La fel ca in trecut, Occidentul inghite totul pasiv, din lene sau dezinteres, devenind astfel foarte usor victima ofensivei celor care au luat puterea sau o detin in continuare in psihiatrie. Dar, in fond, cum spune si Paler, de ce ar trebui sa ne miram? Oare Ceausescu nu a primit de la occidentali cele mai inalte titluri si nu s-a plimbat la Londra cu caleasca regala? De unde sa stie el ca acestia nu sunt sinceri („colegii” lui, oamenii de stiinta sau marii sefi de stat ai Occidentului). ªi totusi, noi si altii ca noi vom fi mereu piatra de poticneala a acestor vechi si noi ‘‘profitori” ai psihiatriei, ai acelora care se opun oricarui progres al disciplinei noastre.
Pastraveni – Jud. Neamt – 20 iulie 1993
P.S. Din cauza decalajului de timp de la redactare la editare, o serie de evenimente sunt astazi depasite (de exemplu ocuparea unor anumite finctii), iar o serie de tartori comunisti exemplificati au plecat spre “Campurile Elizee”. Faptele lor si situatiile descrise raman pentru istorie, motiv pentru care aceasta lucrare-document nu le poate eclipsa.
Piatra Neamt, 2005
5 răspunsuri la “O lucrare a dizidentei anticomuniste”
Contactul nimicitor dintre individ si asa zisul stat de drept
Astazi se vorbeste ca in Romania va domni legea.
Doamne ajuta! Eu nu cred.
Daca ma gandesc cate procese sunt doar pe problema proprietatii si pot considera ca domnia legii la noi este o himera.
Introducere:
Initiind aceat aubiect,creed ca am obligatia de a argumenta prezumtia lipsei statului de drept in tara noastra.
Voi face un studiu de caz,a propriului caz,pentru ca nimeni sa nu vorbeasca de rea credinta,argumentele fiind palpabile,simple si prin aceasta cu atat mai mult de convingatoare.
Iata conflictul :
Parlamentul Romaniei elaboreaza o lege(306/2004) pentru a reglementa practica medicala si relatiile in cadrul profesiei,inclusiv cu Colegiul medicilor din Romania.
in acest cadru intra si medicii pensionari care isi deschid pe cheltuiala lor cabinete particulare,uneori in propria casa si in care spera sa-si puna la incercare competenta si experienta bogata profesionala.Accepta sa nu aiba contracte cu casa de Asigurari de Sanatate pentru a nu prejudicia pe medicii tineri,activi,activitatea cabinetelor lor supunandu-se economiei de piata.
Vreau sa pun de la inceput capat unei confuzii intentionate pe care Colegiul medicilor o face amestecand medicii pensionari care isi prelungesc activitatea lucrand in vechiul lor loc de munca(spitale,policlinici) si categoria despre care eu vorbesc care au cabinete proprii,nu ocupa locul nimanui,nu primesc nimic de la stat sau casa de asigurari de sanatate.
Confuzia,amestecand cele 2 categorii este intentionata pentru ca Colegiul medicilor sa pretinda ca apara posturile tinerilor.
Situatia legala este clara.Redau mai jos din legea 306,art.16,paragraful 4 care nu poate da nastere la confuzii:
(4) Medicii care au depasit varstele prevazute la alin. (1) si (2) pot profesa in continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din Romania, numai in sectorul privat, pe baza autorizatiei anuale a Colegiului Medicilor din Romania, eliberat in urma examenului medical.
(Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 578 din 30 iunie 2004 )
Deci,eu medic pensionar,cu cabinet pe propria mea cheltuiala,in propria mea locatie trebuie sa fiu acreditat annual,pe baza starii mele de sanatate,acreditata printr-un certificat medical.
Va inchipuiti ca asa s-a intamplat? Nu. Cinteza sau Dl.Cinteza presedinte al CMR amesteca cu rea credinta cele 2 categorii de medici pensionari si decreteaza conditii daca medicii pensionari vor sa mai lucreze in cabinetele lor.Cu alte cuvinte incalca art.16 al constitutiei(nimeni nu este deasupra legii) si prevederile legii 306 mai sus expuse,pur si simplu aducand amendamente.ori se stie ca o lege nu poate fi nerespectata,amendata,nu se pot crea conditii sau obstacole in aplicarea ei de oricine teritorial locuieste in Romania.
Dar Dl.Cinteza nu este de acord,viata ii zambeste,presedinte,senator PNL,acuma ministru,poate in curand DICTATOR.
Cum Dumnezeu l-a facut pe om demn si I-a dat calitatea de a nu ingenunchia decat in fata Sa,am inceput un demers care mi se parea usor,pentru a restabili dreptatea si a aduce pe Dl.Cinteza pe calea adevarului.
in studiul de caz pe care il prezint voi evidentia doar maniera mea de dialog cu AVOCATUL POPORULUI,dialog care mi se pare cel mai semnificativ.
Iata primul memoriu catre aceasta institutie care ar trebui sa apere drepturile si libertatile omului :
Domnule Avocat al poporului,
Ma numesc dr.Cucu Ioan,sunt din …………. si am adresa de e-mail, drcucu_ioan@yahoo.com.
Subsemnatul am fost cadru didactic UMF Bucuresti (Catedra de psihiatrie) intre 1963-1998 cand am fost pensionat.Am pe cartea de munca 51 ani lucrati din care 38 de ani cadru didactic universitar la Universitatea de Medicina Bucuresti,catedra de psihiatrie.Bine inteles ca sunt medic primar psihiatru,am luat doctoratul si in plus am si a 2-a facultate-cea de psihologie, pentru care am si predat psihologia medicala la stomatologie.Am 7 monografii editate de catre mine si peste 100 lucrari publicate in tara si strainatate.
Venind in judetul Neamt,judetul meu natal,mi-am deschis un cabinet particular.Timp de 5 ani,conform legii 306/2004 am reinoit autorizatia de libera practica,prezentand certificatul de sanatate,asa cum prevede aceasta lege si cele anterioare.
Odata schimbata conducere CMJ mi se spune ca eu pensionar,de 70 ani trebuie sa am 200 puncte.Adica la 70 ani sa fac cursuri,masterat, specializari,titluri(desi le am pe toate luate).Desi am publicat in reviste articole stiintifice dupa anul 2000,am fost prezent la cateva simposioane cu comunicari stiintifice impreuna cu fosti studenti de ai mei,mi se spune ca nimic din ce am facut dupa 2000 nu reprezinta puncte care mi se pot contabiliza.
Eu consider acest lucru un abuz si o discriminare fata de medicii pensionari.
in fond aici este o ilegalitate.Parlamentul Romaniei voteaza legea 306 din 28 VI 2004,unde la art.16,punt 4 se stipuleaza clar ca pensionarii medici se acrediteaza pe baza actului de sanatate.Nimeni nu poate schimba acest lucru decat Parlamentul Romaniei.
Organele diverse pot lua decizii,pot da ordine,hotarari dar niciodata nu pot depasi limita legii votate de parlament si nu pot pune restrictii pe care legea votata de organul legislativ nu le prevede.
De acord ca au dreptul sa ceara medicilor activi o activitate punctata cu 200 puncte pe 5 ani,dar articolul sus citat al legii votate de parlament ii excepteaza pe pensionarii medici cu cabinete particulare.
De alfel legislativul a avut mare inteligenta in acest sens.Cum credeti ca medicii de 70 ani vor face cursuri de specializare,vor da masterate,doctorate,se vor duce la cursuri de perfectionare.De ce si cu ce bani.ªi de altfel,cum sunt si eu,aceste titluri le avem.
in acest sens,prin autoritatea pe care o aveti va rog a dispune ca acest Colegiu al Medicilor din Bucuresti sa dea instructiuni clare privind medicii pensionari cu cabinet medical,daca nu vor sa devina un obiect de discriminare, caci cred ca toate cabinetele pensionarilor vor fi inchise,la fel cei care lucreaza la policlinici cu plata.Este oare aceasta politica Colegiului sau juristul care a pus conditia celor 200 puncte a uitat sa excepteze pe pensionari,pentru a fi in litera legii votate de Parlament?
Astept cu incredere interventia dumnevoastra pentru ca acesti medici deveniti functionari au pierdut orice limita.
Cu respect, Dr.I.Cucu
Raspuns I al Avocatului poporului:
Raspuns avocatul poporului din 1 nov.2004/nr.8452
Dupa ce spune ca se simt onorati ca am apelat la Institutia avocatul poporului si…am examinat cu atentie cererea dv scriu,fara a tine cont de statutul acestei institutii si subiectul cererii.Citez exact :
“Din cele relatate in petitie,nu rezulta ca,Colegiul medicilor din Rominia v-ar fi incalcat vreun drept prevazut sau garantat de constitutie.
Dumnevoastra solicitati institutiei noastre ca sa intervina pe linga Colegiul medicilor pentru ca acesta sa dispuna luarea unei initiative legislative privind medicii pensionari cu cabinete particulare,deoarece nu se fac referiri la ei in legea nr.306/2004 privind exercitarea profesiei de medic ».
Urmeaza apoi un lung exposeu in care ni se demonstreaza ca nici Avocatuil poporului nu are drept la initiativa legislativa si ni se expune mecanismul pentru a demara o lege in parlament.
« Din acest motiv petitia dv.nu poate fi retinuta pentru solutionare »
Comentariu :Gothe spunea ca mai intii sluteste-ti adversarul si apoi trateaza-l ca pe un monstru.
Domnul care a citit petitia mea nu a putut vedea nici o referire ca eu as cere o noua lege-dar el zice ca da.Lege exista dar el nu citeste legea 306/2004 care la art.16,paragraf 4 se refera tocmai la medicii pensionari.Iata-l :
4) Medicii care au depasit varstele prevazute la alin. (1) si (2) pot profesa in continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din Romania, numai in sectorul privat, pe baza autorizatiei anuale a Colegiului Medicilor din Romania, eliberat in urma examenului medical.
Dar domnul care este inalt functionar la Avocatul poporului spune””in legea 306/2004 nu se fac referiri privind exercitarea profesiei de medic”,desi este singura lege care se refera la acest subiect.
Cata competenta,nici nu a citit legea,o scoate ???din burta”
Memoriu II catre Avocatul Poporului
Domnule Ministru,
Sunt CUCU IOAN ………. si ma refer la cererea mea inregistrata la Dv.la nr.8452 din 19 octombrie 2004.
Cererea mea,cu regret va spun a fost interpretata juridic gresit.Eu nu am cerut o initiativa legislativa si din ceea ce am spus nu cred ca reiese acest lucru.poate ca exprimarea mea nu este clara si de aceea revin Redau mai jos din legea 306 din 28 iunie 2004,art.16,pparagraf 4:
(4) Medicii care au depasit varstele prevazute la alin. (1) si (2) pot profesa in continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din Romania, numai in sectorul privat, pe baza autorizatiei anuale a Colegiului Medicilor din Romania, eliberat in urma examenului medical.
Ori in cererea mea am cerut ajutorul dumnevoastra ca aceasta institutie ???Colegiul Medicilor din Romania” sa respecte aveasta lege si sa dea acreditarea persoanelor,medici de 70-80 de ani pe baza actului medical si nu sa le aplice ???Programul de educatie continua” la aceasta virsta,ceea ce devine o caricatura pentru oameni de aceasta virsta si care practic au luat toate titlurile,au avut activitate stiintifica atunci cind a fost vremea lor.
in prezent in acest cadru este o adevarata minicoruptie,cu cumparare de puncte pentru cursuri,specializari inutile si care nu se fac decit formal,pentru a satisface ilegalitatea acestui colegiu.
Revin deci cu cererea de a discuta reclamatia mea in acest sens,Colegiul medicilor nu respecta legea parlamentului si nu ca ar fi nevoie de initiativa legislativa.
Cred ca acest lucru este in competenta ???Avocatului poporului”.Este vorba chiar de o nerespectare a drepturilor omului,a libertatilor sale,asa cum bine spuneti in raspunsul dat,din cauza neintelegerii cererii mele.Legea existenta este foarte buna,ea trebuie respectata.Mi se incalca drepturile si ca cetatean roman apelez la Avocatul Poporului.
Cu speranta ca voi fi ajutat,
I.Cucu
Raspuns Avocatul Poporului II
Primesc adresa nr.9127 din 25 nov.2005.Raspunsul este mai conciliant:
Chipurile as sesiza “o posibila incalcare adreptului la munca si protectie sociala”,deci nu a legii 306 votate de parlament.in continuare se spune:
“Fata de cele expuse…..am considerat oportun sa solicitam relatii de la secretariatul General al ministerului Sanatatii” si ca “Va vom comunica rezultatul demersului nostru imediat ce vom primi raspunsul.
Credeti ca am mai primit raspuns.Nu.Credeti ca mi-a fost incalcat dreptul la munca,cum spune functionarul?Aici este vorba de incalcarea legii 306 votata de parlament,in primul rind.Eu nucer dreptul la munca,muncesc doar pe propria mea proprietate
Primesc un raspuns de la Ministerul Sanatatii:
Prin adresa nr.VIII.d/OB/13197/22.11.2004 raspunde ca:
“A trimis cererea mea Colegiului medicilor”,deci ca pe timpul comunistilor cererea sau reclamatia ajunge la reclamat.Va indoiti oare de ce solutie poate da,pentru ca,Colegiul medicilor nu raspunde la pigmei,adica la medicii pe care pretinde ca ii reprezinta si ii haiduceste.
Avocat poporului,memoriul III
Domnule Ministru,
Sunt ……………………si ma refer la cererea mea inregistrata la Dv.la nr.8452 din 19 octombrie 2004.
Cererea mea,cu regret va spun a fost interpretata juridic gresit atit la dv,cit si ulterior de ministerul Sanatatii unde ati trimis-o.
Redau mai jos din legea 306 din 28 iunie 2004,art.16,pparagraf 4:
(4) Medicii care au depasit varstele prevazute la alin. (1) si (2) pot profesa in continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din Romania, numai in sectorul privat, pe baza autorizatiei anuale a Colegiului Medicilor din Romania, eliberat in urma examenului medical.
Ori in cererea mea am cerut ajutorul dumnevoastra ca aceasta institutie ???Colegiul Medicilor din Romania” sa respecte aveasta lege si sa dea acreditarea persoanelor,medici de 70-80 de ani pe baza actului medical si nu sa le aplice ???Programul de educatie continua” la aceasta virsta,ceea ce devine o caricatura pentru oameni de aceasta virsta si care practic au luat toate titlurile,au avut activitate stiintifica atunci cind a fost vremea lor.
Ori prin raspunsul Dv. Nr.9127/25.11.2004 dumnevoastra inaintati cererea mea Ministerului Sanatatii.
Acestia,urmind acelasi algoritm,cu de la sine putere si in discordanta cu ceea ce cer eu,poate crezindu-ma prost,deturneaza subiectul cererii-dece nu se respecta legea 306-si daca nu o respecta pe ce baza,si spun ca eu as fi cerut de la ei prelungirea activitatii dupa pensionare(nu am cerut si nu este scris asa ceva in memoriu) si nimic mai bun decit sa inainteze cererea mea,venita prin dumnevoastra tocmai la cei reclamati,adica la Colegiul medicilor din Bucuresti.
Eu consider ca aceasta modalitate nu face cinste unei tari civilizate si unoe functionari competnti.Ca si in prima mea cerere la Avocatul poporului mi se deturneaza subiectul cererii (acolo cica as fi cerut initiativa legislativa),de data aceasta ca as fi cerut prelungire de activitate.
Nu inteleg dece intrebarea simpla care am pus-o daca legea 306 a fost sau nu incalcata de Colegiul medicilor nu primeste un raspuns simplu,da si deci reparatie,nu si atunci argumente.
Va rog foarte mult,nu mai vreau sa fiu deturnat de niste birocrati. Raspundeti-mi clar am dreptul la acreditare dupa legea 306 paragraful redat mai sus sau daca nu dece?
Nu am cerut si nu cer altceva.
Un mare filosof a spus ???loveste si desfigureaza-ti adversarul si apoi trateaza-l ca un monstru”.Dece sunt eu adversarul unor institutii ale statului,dece mi se deturneaza ceea ce spun pentru a mi se raspunde apoi cum vor acesti functionari.Eu am o intrebare simpla:iata ce spune legea,iata ce face colegiul medicilor.Este legal sau nu.pot ei incalca legea?Nu deturnati ceea ce cer,cercetati ceea ce cer,doar sunt cetatean roman.
Semnatura,
A ramas alt organ care apara legea in Romania,Procuratura,sau cum isi spune Ministerul public.
Redau memoriul:
Domnule Procuror General,
Ma numesc CUCU IOAN sunt domiciliat in ………
Cunoscand ca dumnevoastra supravegheati aplicarea legilor in Romania si ca in acest sens va sesizati si din oficiu,va rog sa luati in consideratie urmatoarea sesizare a unei incalcari flagrante a legii,de catre un organ central de conducere care provoaca grave daune materiale si morale unei categorii defavorizate de persoane instruite,medicii pensionari,care au reusit cu mare greutati sa-si deschida un cabinet particular si in situatia in care nu se va pune capat abuzului vor trebui sa-si desfiinteze aceste cabinete,fara nici o despagubire.
Subsemnatul fac parte din aceasta categorie,motiv pentru care ma adresez dumnevoastra.
in fapt Colegiul Medicilor din Romania (CMR),o organizatie profesionala a medicilor (cu o competenta ambigua,intre sindicat si o asociatie profesionala), cu sediul in Bucuresti Str.Avram Iancu nr.1,cod.024014,a luat o decizie,asa cum vom vedea contrara legii,prin care medicii pensionari cu cabinete medicale sa li se aplice programul de “Educatie medicala continua” pentru a avea acelasi numar de puncte-credit ca si medicii activi,in ascensiune profesionala (200 puncte in 5 ani sau 40 pe an).
Nerealizarea acestui punctaj este sanctionata cu retragerea dreptului de libera practica,adica o anihilare profesionala,o interdictie de a practica medicina, in ciuda calificarii lor,a studiilor,a vastei experiente,unii,cum este cazul meu, venind din mediul universitar unde am fost formatori de cadre medicale.
in drept situatia este reglementata de o lege votata de parlamentul Romaniei.Este vorba de legea 306 din 28 iunie 2004 care la art.16,paragraful 4 reglementeaza situatia medicilor dupa pensionare atunci cand lucreaza in cabinetul lor particular,in sensul ca pentru a fi acreditati (a avea aviz de libera practica) li se cere o acreditare anuala dar numai pe baza unui certificat de sanatate.
De fapt,de peste 6 ani,de cand am eu cabinet am obtinut acreditarea anuala numai pe baza unui certificat care atesta starea mea de sanatate,asa cum corect a inteles vechea conducere a CMR.
Cerand medicilor pensionari acest lucru Coilegiul medicilor incalca aceasta lege,dreptul lor de a da ordine si decizii,dispozitii fiind subordonat limitelor permise prin legea emisa de organului legislativ care reglementeaza acest lucru.Ori legea sus mentionata reglementeaza clar acordarea acreditarii acestei categorii de medici-pe baza certificatului medical de sanatate-si nimic in plus (legea 306 din 28 iunie,art.16,paragraf 4).
Principii elementare de drept atesta ca o lege a parlamentului tarii nu poate fi conditionata de dispozitii contrare,daca ele nu au girul organului legislativ.
De fapt absurdul si aspectul lucrativ al deciziei CMR este imoral.Medicii pensionari au intre 70-80 ani.Materialul din care se constituie punctajul creditelor (obtinerea de titluri profesionale,activitate stiintifica,educatie medicala prin studii,articole,participari la simposioane) a fost efectuata de acesti medici de mult,ei nu mai au ce titluri sa obtina.De asemenea in cursul activitatii profesionale multi dintre noi,eu fiind printre acestia,avem o prodigioasa activitate stiintifica (eu am 7 monografii publicate si 120 lucrari stiintifice publicate in tara si strainatate).
Cei care iau in serios ilegalitatea la care se preteaza CMR se duc cu bani pe la diferite simposioane si “cumpara”in mod formal,ca chipurile,au participat la aceste simposioane pentru a “obtine” punctele,platesc cursuri de specializare cu banii lor pentru a obtine puncte(fara a fi interesati sau a urma aceste cursuri),o adevarata minicoruptie determinata de cererile ilegale ale CMR.
L-a intrebarea mea,pusa celor de la CMR,cum poate un medic de 70-80 ani sa faca puncte nu mi s-a raspuns,pentru ca de fapt este caricatural sa pui pensionari de 70-80 ani sa aiba activitati asa cum au medicii care sunt in acscensiune profesionala.
De asemenea sa nu uitam ca un medic pensionar are o pensie in jur de 100 euro (si cazul meu) si nu isi pot permite deplasari,taxe de participare,hotel etc.
Parlamentul,in intelepciunea sa a inteles aceste situatii si a decis o exceptare de la “Programul de Educatie Continua” pentru niste oameni de 70-80 de ani, pentru a nu-i transforma in niste caricaturi,asa cum vrea azi CMR,organizatie care declarativ spune ca “apara prestigiul medicilor,respecta pe inaintasii lor”.
Avand in vedere imoralitatea deciziei CMR si incalcarea flagranta a legii,va rugam in cadrul actiunii Dv.de supraveghere a aplicarii legilor sa determinati acest organ sa trateze medicii pensionari conform legii parlamentului Romaniei si nu dupa bunul plac sau ura acestor persoane fata de seniorii medicinii romanesti.
Daca CMR va refuza ilegal acreditarea medicilor pensionari,acestia vor pierde cabinetul medical in care au investit uneori tot ce aveau (pentru sediu,dotare etc)
Cu stima si incredere,
Dr.I.Cucu
Raspuns procuratura
Dar iata si un raspuns al procuraturii generale,care teoretic supravegheaza aplicarea legii,a constitutiei si deci si a legii 306.Raspunsul este desconcertant.iata-l:
Nr.31635/15.11.2004
“Urmare a scrisorii dvs va facem cunoscut ca rezolvarea aspectelor sesizate nu este de competenta organelor parchetului”.
Scurt si concis,nu cu fasoane.Acolo sunt mari juristi.
Vreau sa adaug ca este vorba de un formular tiparit care se trimite probabil la sute de mii de oameni abuzati.
Adica cum?Cineva isi bate joc de constitutie(“toti suntem egali in fata legilor”),legea 306 asa cum am vazut mai sus nu este aplicata medicilor pensionari si parchetul,in loc a se sesiza din oficiu sau la cererea mea spune ca “nu-l priveste”.
Dar cui sa ma adresez in tara asta pentru a mi se respecta un drept prevazut prin legea 306?
Supun acest caz opiniei publice,pentru a vedea la ce grad de degradare s-a ajuns privind statul de drept in Romania.
Nici o institutie nu te apara.Toti fac front comun cu infractorul.
Dece,daca au dreptate nu mi se explica dece legea spune una si practic,un potentat politic ca Cinteza face ce vrea el.
Eu nu doresc favoruri,nu doresc nimic personal ci doar sa se respecte legea.Dar cui sa ma adresez.Am scris la presedinte(fostul),guvern,ambele camere a parlamentului,la toate partidele,la toate ziarele.
Raspunsul? Nici un raspuns sau s-a trimis tot la cel reclamat(Colegiul medicilor) care nu a dat nici un raspuns.Exact asa se intampla si pe timpul lui Ceausescu.Toate reclamatiile erau date la cel reclamat sau daca erau mai agresive la Securitate.
S-a schimbat ceva la noi acum?
Ce sa fac,cui sa ma adresez?
Cum poate un asemenea stat”de drept”,asemenea institutii sa mai ceara cetatenilor sa respecte legea.Doar cu represiunea?
Ce exemplu dau ei cetatenilor.
Sa judece opinia publica
Pentru mine faptul ca mi-a inchis cabinetul nu este o drama.o drama este pentru aceasta tara in care o lege este incalcata de un politruc.ªi daca o face Cinteza cine ii opreste pe ceilalti.
De ce nu i dati in judecata pe cei care v au inchis cabinetul?
I don’t added your topik to bookmarks