Pastele celor adormiti este ziua cand aproape toti cei din poporul nostru care au pe cineva din cei dragi plecati din viata se duc la mormantul lor ca sa-i onoreze, sau sa-i venereze si aceasta in dependenta de ce crede fiecare despre cei morti. Mai ales femeile, in perioada pana la aceasta sarbatoare, sunt foarte preocupate de cumpararea lucrurilor care vor fi date de pomana. Ele cumpara lucruri bune si scumpe in nadejdea ca, atunci cand v-or fi date de pomana la mormantul decedatului, v-or trece intr-un chip miraculos la el si in lumea lui. Alte femei o fac doar pentru ca sa nu ramana in urma, ci sa fie in rand cu lumea si altele o fac chiar din fala si ca sa faca de rusine pe cei ce nu au nimic. Oricare nu ar fi motivul lor, toti care se afla la cimitir in ziua aceia isi amintesc mai mult sau mai putin despre cei morti si doresc sa stie ce asteapta mortii de la ei. Noi suntem de o parte si mortii de alta parte. Ei stiu cum gandim si credem noi pentru ca ei au fost aici, dar noi nu stim cum gandesc si care sunt dorintele lor cu privire la noi pentru ca nu am fost inca la ei. Dar, toti noi mergem intr-acolo si aceasta este calea pe care merge fiecare om. Dumnezeu, care stie tot adevarul, nu vrea sa fim in nestiinta si pe paginile Sfintelor Scripturi ne descopera cum este in lumea de dupa mormant, ce se intampla dupa moarte si care sunt dorintele celor morti cu privire la noi.

Domnul Isus a venit sa aduca darul vietii vesnice care se capata prin credinta in El si cel mai mult a vorbit despre viata. Totusi a vorbit mult si despre moarte si ce se intampla cu omul cand moare. El a spus si aceasta intamplare: “Era un om bogat, care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. ªi dorea mult sa se sature cu faramiturile, cari cadeau de la masa bogatului; pana si canii veneau si-i lingeau bubele. Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sinul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat. Pe cand era el in locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui, si a strigat: ,Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimete pe Lazar sa-si moaie varful degetului in apa, si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sint chinuit in vapaia aceasta. ,”Fiule”, i-a raspuns Avraam, „adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. Pe linga toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar avea sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata.` Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimeti pe Lazar in casa tatalui meu; caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.` Avraam a raspuns: ,Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.” „Nu, parinte Avraam”, a zis el; „ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.” ªi Avraam i-a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” (Evanghelia dupa Luca 16:19-31). Din citirea cu atentie a acestei intamplari devin clare urmatoarele adevaruri despre dorinta celor morti cu privire la rudele lor care se afla in viata:

I. Mortii care se afla in Locuinta mortilor doresc apa ca sa le fie usurate chinurile.
Chiar daca va pare straniu ce spun, aceasta spun Sfintele Scripturi. Bogatul nu a cerut nici haine, nici mancare, nici bani ci apa. Pe cand era el in locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui, si a strigat: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimete pe Lazar sa-si moaie varful degetului in apa, si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sint chinuit in vapaia aceasta.” Un pahar de apa ar putea da de pomana fiecare, indiferent ca este sarac sau bogat, daca ar fi sa ajunga la cei morti. Dar, aceasta este imposibil. O picatura de apa nu poate fi transmisa acolo. „Fiule”, i-a raspuns Avraam, ,adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar avea sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata.” Deci, nimeni nu poate trece aceasta prapastie mare. imi amintesc cum in copilarie dupa ce lucram o zi pe deal in zaduf si se termina apa, cat de mare era chinul pana ajungeam la fantana. ªi de mi-as fi uns buzele cu apa, mai rau mi-ar fi fost. Deci, cat de mari sunt chinurile celor ce se afla in Locuinta mortilor, daca si o picatura de apa pentru ei aduce usurare. ªi nu este drept sa credem ca toti cei ce au murit merg in raiul lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi spun: “Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.” (Evanghelia dupa Matei 7:13-14) Deci, este tocmai invers, majoritatea merg la pierzare in Locuinta mortilor dupa care v-a urma judecata, si apoi iazul de foc si de pucioasa.

II. Mortii doresc ca rudele lor sa creada Cuvantul lui Dumnezeu si sa nu vina in locul de chin.
Bogatul din intamplarea de mai sus se afla in locul de chin si a inteles ca nu este cu putinta nicicum sa vina Lazar la el pentru a-i usura chinurile si nu poate sa-i aduca nici macar o picatura de apa. Atunci Bogatul a zis: „Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimeti pe Lazar in casa tatalui meu; caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Avraam a raspuns: ,Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.” Bogatul credea ca daca ar invia Lazar si ar aparea in fata fratilor lui care duceau acelasi mod de viata pe care l-a avut el, poate ca v-or crede in existenta vietii dupa moarte. Avraam insa spune ca daca nu cred pe Moise si Prooroci cu nici un chip nu vor crede chiar daca va invia cineva din morti. Moise si Proorocii era un termen prin care evreii numeau Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament. Aceasta ne face absolut clar ca..

III. Mortii doresc ca rudele lor sa studieze Sfintele Scripturi (Biblia) ca sa nu vina la locul de chin.
Cand bogatul insista la Avraam sa trimita pe Lazar in casa tatalui sau sa le adevereasca fratilor aceste lucruri… . “Avraam a raspuns: ,Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. “,Nu, parinte Avraame”, a zis el; ,ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.`ªi Avraam i-a raspuns: ,Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.`` Mai spun si azi oamenii acelasi argument. De multe ori cand le vorbesc despre viata vesnica, despre rai si iad, unii refuza sa creada si spun ca nu a venit nimeni inca de acolo ca sa ne adevereasca si sa credem. ªi spun aceasta necredinciosii dupa ce de dimineata pana seara se saluta unii pe altii cu “Hristos a inviat!”. Aceasta nu este un simplu salut. Aceasta este cea mai mare realitate pe care primii crestini au inceput sa o proclame in forma de salut in perioada de la Paste pana la sarbatoarea inaltarii Domnului. Deci, daca la oameni nu conteaza aceasta dovada a invierii Fiului lui Dumnezeu din morti, atunci cat pret vor pune pe invierea unuia din rudele lor. Vor cauta sa inventeze explicatii. Dar Biblia detine toate dovezile ca sa credem si sa cunoastem despre viata de dupa mormant si mortii doresc, pana la lacrimi, ca noi sa studiem si sa credem ce este scris in Biblie, pentru ca….

IV. Mortii doresc ca rudele lor sa se pocaiasca si sa nu vina la locul de chin.
Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimeti pe Lazar in casa tatalui meu; caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.” Avraam a raspuns: ,Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.” „Nu, parinte Avraame”, a zis el; „ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.” ªi Avraam i-a raspuns: ,Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” Sfintele Scripturi (Biblia) spun ca “… toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Epistola catre Romani 3:23) si ca “…plata pacatului este moartea…” (Romani 6:23) Cand zice moarte nu se refera doar la moartea fizica. Moartea inseamna despartire si atunci cand omul trece prin moartea fizica se desparte sufletul lui de trup ca trupul sa mearga in mormant si sufletul sa mearga la Dumnezeu care l-a dat. Dar mai este o alta moarte, moartea spirituala, cand sufletul omului ajunge sa fie despartit pentru vesnicie de Dumnezeu si sa petreaca vesnicia in locul de chin. Bogatul din intamplarea citata mai sus a trecut prin moartea fizica si acum se afla in locul de chin. Pentru ca omul sa scape de locul de chin trebuie sa se pocaiasca. Pocainta nu trebuie sa fie confundata cu spovedania. Acestea sunt lucruri absolut diferite. Dictionarul de cuvinte grecesti ale Noului Testament ne da urmatoarea definitie pentru pocainta: Metanoia ( pocainta in greaca) – schimbarea gandirii si a scopului unei persoane. Deci, ca sa eviti locul de chin este nevoie de o schimbare a gandirii si a scopului vietii in urma unei studieri profunde a Bibliei, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Schimbarea gandirii va duce la o viata traita in ascultare de Dumnezeu prin puterea Duhului Sfant pe care Dumnezeu i-L da celor ce cred in Fiul Sau.

Isus a spus odata unui ucenic: ,,Vino dupa Mine!”, ,, Doamne”, I-a raspuns el, ,,lasa-ma sa ma duc intai sa ingrop pe tatal meu.” Dar Isus i-a zis: ,,Lasa mortii sa-si ingroape mortii, si tu du-te de vesteste imparatia lui Dumnezeu.” (Evanghelia dupa Luca 9:59-60) Prin aceasta vorba Isus nu a vrut sa spuna ca este gresit sau pacat sa ne ingropam mortii, ci a vrut sa spuna ca nu era prea mare deosebire intre mortul care era sa fie ingropat si cei ce-l inmormantau si care erau morti in greselile si pacatele lor. Aceasta o explica mai clar apostolul Pavel cand le aduce aminte crestinilor din orasul Efes cum au fost inainte de pocainta lor si ce a facut Dumnezeu pentru ei atunci cand s-au pocait. El zice: “Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre, in cari traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. ªi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Epistola lui Pavel catre Efeseni 2:1-8)

Din Scripturile prezentate mai sus devine absolut clar ca mortii doresc de la rudele lor apa ca sa le fie usurate chinurile, daca nu s-au pocait in timpul vietii pe pamant. Apoi, cu mult mai mult decat rudele lor, mortii doresc ca cei apropiati ai lor ce sunt inca in viata

• sa studieze Scripturile ca in rezultat
• sa se pocaiasca pentru ca
• sa primeasca darul vietii vesnice si
• sa nu vina in locul de chin dupa moarte

Dumnezeu sa ne ajute sa implinim aceasta dorinta a mortilor si a lui Dumnezeu! Amin!

Preot Vasile Filat