Domnule Nicolae Manolescu,

Dincolo de orice introducere, care n-ar fi decat fals-politicoasa, fals-diplomatica, intru direct in continut, cu un timbru plin de revolta. Ca sa nu existe dubii. Si ca sa nu se mai spuna ca jumatate dintre romani asteapta pensia iar cealalta jumatate isi vede de interesele-i meschine…
Ca orice scriitor, inginer, medic, inspector, critic si, de ce nu, redactor din aceasta tara am si eu dreptul sa semnez proteste, cand e vorba de aparat principii – cum ar fi libertatea de expresie –, atunci cand acest drept este incalcat dictatorial. Este inadmisibil ca la mai bine de 15 ani de la prabusirea oficiala si sangeroasa a regimului comunist sa mai stea cineva in varful dealului si sa ne imparta in mod discretionar „dreptatea“, sa ne spuna cine e bun sa intre in galeria monstrilor sacrii, cine exista si cine nu.
Si, daca inca mai am acest drept, castigat prin lupta dreapta la demonstratiile si
mitingurile din pietele Bucurestilor; in timpul examenelor date sub bombardamentele lui „IMGB face ordine!“ si fetelor infierbantate de la APACA (poate fi intrebat profesorul Lucian Boia); si sub umilinta si revolta traite sub bastoanele scutierilor; sub umilinta si revolta caldaramului strazii Edgar Quinet patat cu sangele studentilor de la Arhitectura; a codrului de paine gasit pe catedra amfiteatrului „Nicoale Iorga“; si a agramatului blestem scris pe tabla aceluiasi amfiteatru, in zilele negre din iunie 1990: „AICI AU FOST MINIRI!“…; prin redactarea unui manual de istorie amenintat cu arderea in piata publica, de catre unii trepadusi ai istoriei, pentru care am luptat ca-ntr-o cetate asediata de fosilele si sechelele bolsevismului romanesc si am castigat, alaturi de toti cei implicati (autorii
bravi,colaboratorii nostri, colegii etc.), sprijiniti public de nume sonore, adevarate
institutii ale apararii drepturilor romanilor in anii grei ai comunismului, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma si multi, multi altii…
Daca mai am acest drept si sunt nevoita sa-mi amintesc imaginile colegilor si prietenilor batuti, scalpati, inchisi, sa traiesc doar cu amintirea prietenilor nostri care au parasit Romania, ajunsi la capatul rabdarii, cu stigmatul unei tinereti sacrificate fara ca
binele individual si comunitar sa fi izbandit si in Romania altfel decat accidental, atunci am dreptul si sa ma simt lezata de cuvintele pe care ni le-ati adresat noua, semnatarilor Protestului Stoiciu-Goma.
insa, unii dintre noi – din cei ramasi si din cei plecati –, multi fosti „tineri“, dorim sa traim intr-o tara in care indivizii bine plasati, in speta Nicolae Manolescu, sa nu ne mai spuna ca suntem dubiosi, legionari sau mai stiu eu cum. Daca nu stiati, domnule Manolescu, libertatea de expresie este un drept elementar al indivizilor, asadar este un principiu universal valabil. De a carui lipsa noi, romanii am suferit multe decenii si inca mai suferim.
in calitate de redactor (sunt dezolata ca saraca limba romana nu suporta femininul termenului redactor) sunt in aceeasi tabara cu domnul Liviu-Ioan Stoiciu. (Ati comis un act de mare curaj incercand sa lasati pe drumuri un om de finetea si corectitudinea si
profesionalismul domnului Stoiciu!) in calitate de istoric sunt in aceeasi tabara cu domnul Paul Goma, deoarece, in plus fata de scriitura sa excelenta, are si marele merit de a fi un indreptar viu pentru orice locuitor al Romaniei care doreste sa devina un bun roman, cu o atitudine civica sanatoasa si cu o identitate intelectuala bine marcata. De altfel, omponenta civica este obligatorie in orice arie curriculara, noi doi o stim foarte bine. in ultimul manual de limba si literatura romana coordonat de domnia voastra am incercat sa subliniez mai mult acest lucru.
Apoi, cum va permiteti sa afirmati ca Liviu-Ioan Stoiciu a strans semnaturi? Aveti impresia ca suntem babe pe buza santului si ne dam cu parerea despre… OZN-uri? De la inaltimea pozitiei in care ati fost situat asa s-o fi vazand lumea, dar aveti o perspectiva
falsa. Schimbati-o, cereti-va scuze celor pe care i-ati jignit, calomniindu-i. Nu aveti dreptul si nici voie sa puneti etichete, recurgand la expresii „clasice“ din glorioasa epoca a
comunismului romanesc, cum ar fi acuzele de „legionarism“ si bazandu-va pe efectul produs de celebritatea pe care o detineti. Stiti foarte bine, la fel ca orice om care are o cat-de-cata cultura generala a comunismului (nu mai vorbim de memoria de familie, cu doi parinti fosti detinuti politici) ca generalul Nicolae Radescu – ultimul premier democrat al Romaniei aflate in plin proces de comunizare: 6 dec. 1944-5 martie 1945 – , Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si multi altii au fost acuzati de catre noii cotropitori comunisti de fascism. Ultimii doi au putrezit in morminte necunoscute, in „inima“ universului concentrationar romanesc. Asadar, nu aveti cum sa ne „asanati“ moral folosind tehnici lingvistice comuniste, uzand la nesfarsit de limba de lemn. Noi nu suntem legionari si pierde-vara, fara valoare, chiar daca marea majoritate nu suntem persoane publice. Dar suntem ziaristi, profesori, medici, scriitori, matematicieni, ingineri, istorici, economisti, pictori, sculptori, filosofi, filologi, informaticieni, fosti detinuti politici, juristi, arhitecti, sociologi, psihologi, preoti, muzicieni, inspectori, studenti, si chiar elevi de liceu. Si, din cate cunosc eu, legionarii (care, o stim cu totii, au stat la guvernare din septembrie pana-n ianuarie!) urau democratia.
Defectul meu este ca ma tot repet, (de)formatie profesionala!, sunt prea didactica, dar tot degeaba, asadar legionarii, la care faceti apel cu disperarea omului lipsit de argumente, n-ar fi avut cum sa semneze un asemenea protest.
Sa fim seriosi, orice taran (adica proprietar de teren agricol) din Romania are dreptul legal sa stranga cate semnaturi poate pe un protest impotriva oricui ar incerca sa-l dea afara pe vecinul lui de pe tarlaua mostenita de la parintii sai, care a mai si fost tratat,
eventual, de „pasunist“.
Este aproape singurul-mare drept pe care ni l-am castigat, slava Domnului!, dupa 1990 incoace.
in concluzie, va rog sa va cereti scuze pentru ca m-ati bagat intr-un sos lingvistic si ideologic de neconceput in vremurile noastre, la raspantia geo-politica, strategica si istorica in care ne aflam, fara sa va sinchisiti ca produceti in mod vadit si deliberat, uzand de o atitudine dictatoriala, confuzii care genereaza prejudicii unor oameni care au uzat de un drept legal.

Flori Stanescu, redactor