in TIMPUL de vineri, 28 octombrie, apare un articol semnat Victoria Dragan, nume care apare prima data in ziar si e mai degraba pseudonim. Textul se vrea dezvaluire despre un lider politic controversat, dar care mie mi-a parut o insiruire de birfe, unele vehiculate si pe alte cai. As fi trecut cu vederea textul daca nu aparea sub ‘articol’ un apel catre opinia publica sa vegheze ca cei care au facut ‘dezvaluirile’ sa nu aiba de suferit din cauza politicianului. Mi -a amintit acest apel de ciobanul care se distra pe deal strigind ca vine lupul, ca sa vada cum alearga satenii sa-i pazeasca turma. Distractia a durat pina chiar a venit lupul…
Nu apare nici un nume de sursa, nici un document probator, nici un argument pentru cele afirmate. inteleg de ce se tem autorul si redactia (daca nu cumva sunt aceeasi persoana), pentru afirmatii calomnioase exista pedeapsa. Interesant cum vor reactiona organizatiile nominalizate, vor sari s-o apere de persecutii politice pe Victoria Dragan de la Timpul?

NOTA REDACtIEI. Avand in vedere sensibilitatea subiectului abordat in acest articol, precum si practicile aplicate deseori in spatiul nostru geografic contra celor care au curajul sa gandeasca si sa se exprime liber, solicitam pe aceasta cale Comitetului Helsinki din Moldova si altor organizatii pentru drepturile omului sa monitorizeze cu atentie situatia persoanelor pomenite in textul de mai sus, in vederea protejarii lor de anumite ingerinte nedorite pentru marturiile pe care le-au facut. Totodata, ii indemnam pe toti cei care au ceva de spus pe marginea subiectului discutat sa ne contacteze la redactie.
Dezvaluiri

ªantajul la moldoveni sau

De ce a capitulat liderul crestin-democrat in fata comunistilor

Targul politic din 4 aprilie 2005 va ramane inscris cu litere rosii in calendarul moldovenilor. E adevarat ca aceasta data va fi sarbatoare doar pentru Voronin si ortacii sai: in aceasta zi, el A OBtINUT totul fara A DA ceva in schimb. Cei care s-au targuit cu el AU DAT totul, dar N-AU OBtINUT nimic, lasand perplexa acea parte a societatii care nu se va lasa convinsa niciodata ca Iurie Rosca s-a ingrijit sa-l salveze de mania Kremlinului pe un general de militie sovietica, din care cauza i s-a culcat la picioare cu tot cu partid. Pentru a intelege cum a fost posibil un asemenea targ, ne-am propus sa facem o ancheta, punand cap la cap fapte cunoscute opiniei publice, precum si detalii mai putin cunoscute, dar confirmate de surse credibile. Asadar, cum s-a ajuns la votul din 4 aprilie 2005?

in anumite cercuri, inclusiv in randul membrilor PPCD, sunt avansate trei versiuni: coruperea, manipularea si santajul. Persoanele cu care am discutat nu exclud nici una dintre aceste versiuni, dar inclina mai mult spre cea de-a treia. Ei cred ca Rosca a acumulat atatea pacate incat – daca ar tine cu adevarat la partidul pe care-l conduce si daca ar fi interesat ca acesta sa treaca vreodata bariera psihologica de 10% – ar fi trebuit demult sa-si dea demisia. Dar sa vedem ce spun faptele. Despre Rosca s-a afirmat de multe ori ca ar fi fatarnic. Faptele lui arata ca este chiar un model de fatarnicie, adica, exact contrariul a ceea ce pretinde a fi. Liderul crestin-democratilor s-a declarat, in repetate randuri, drept un adept convins al nonviolentei, iar in momentele critice indemna multimea din Piata sa nu se lase provocata si sa nu raspunda la violenta cu violenta. Un principiu sanatos pe care, insa, Rosca nu l-a respectat, preferand sa dea frau liber pumnilor atunci cand mintea nu-i mai servea la nimic.

CA iN FILMELE HORROR. Un caz de-a dreptul socant s-a produs inainte de alegerile prezidentiale din 1996, in sediul central al PPCD, de pe strada N. Iorga, 5. in acea zi, in Piata Marii Adunari Nationale incepuse o pichetare pentru eliberarea grupului Ilascu. Doi dintre participantii la pichetare – Victor Zugravu, presedinte al organizatiei primare a PPCD de la Uzina de beton armat din Chisinau, si Nicolae ªumleanschi, presedinte al filialei PPCD din Tighina – au venit la sediul partidului. La primul contact cu Rosca, acesta i-a luat la pumni fara a le mai asculta pasul. Dupa ce i-a doborat la podea, a inceput sa-i loveasca cu picioarele. Macelul avea loc sub privirile ingrozite ale angajatilor staffului central. Dupa ce s-a saturat de lovit, Rosca i-a lasat pe cei doi subalterni ai sai la podea, intr-o baltoaca de sange, crezand ca lectia de patriotism s-a terminat. Dar victimele nu prea dadeau semne de viata, ramanand nemiscate. Atunci Rosca a intrat in panica si a cerut sa fie stropiti cu apa. I-a carat apoi pana la WC si le-a spalat ranile. Din fericire pentru liderul crestin si democrat, Zugravu si ªumleanschi isi revenisera, dar din cauza ranilor de pe fata erau aproape de nerecunoscut. Au urmat apoi ore intregi de profilaxie, iar noaptea Zugravu si ªumleanschi au fost urcati intr-o masina si dusi la un apartament din Chisinau, unde Rosca i-a tinut sechestrati mai multe zile, pana li s-au tamaduit ranile. in tot acest rastimp, cei doi nu au putut lua legatura cu familiile lor. Cand au fost eliberati, li s-a pus conditia sa-si tina limba dupa dinti, daca vor sa ramana in viata. Daca acest tablou infiorator ar fi fost fixat de o camera video, Iurie Rosca ar fi ajuns dupa gratii pentru multi ani, daca nu pentru tot restul vietii sale. Dar cazul a fost musamalizat, iar liderul PPCD si-a continuat lupta pentru afirmarea democratiei in R. Moldova.

Pe data de 31 martie 2001, Rosca isi arata din nou muschii – de data asta fata de Natalia Pascal, propria lui angajata la Tipografia „Prag-3”, cea care i-a fost secretara de la infiintarea partidului. in incercarea disperata de a recupera de la asociatul sau, Ghenadie Talmatchi, 30% din actiunile tipografiei si sediul acesteia de pe str. Vlaicu Parcalab, Iurie Rosca, insotit de cativa colegi, se prezinta pe adresa respectiva si, dupa cateva intrebari, tabaraste cu pumnii asupra Nataliei Pascal, spre uimirea tuturor celor prezenti. Din cateva lovituri, bravul barbat al neamului a doborat-o pe domnisoara care i-a fost sluga ani de zile. Doar interventia unuia dintre colegi a inlaturat un posibil deznodamant tragic. Natalia a stat in spital 24 de zile, perioada suficienta pentru intentarea unui dosar penal. Cazul a facut obiectul unor audieri parlamentare. Dupa ce Comisia juridica a parlamentului hotarase sa-i retraga imunitatea parlamentara pentru a fi anchetat penal, liderul PPCD declara fatarnic presei ca decizia Comisiei „reprezinta o rafuiala politica ieftina, dirijata de partidul de guvernamant”. Din nefericire pentru PPCD, nu era o rafuiala politica, ci o reactie fireasca a justitiei la un act de injustitie, comis de un lider politic care nu-si poate stapani pornirile huliganice. Desi, initial, a fost examinata posibilitatea intentarii unui dosar penal in legatura cu acest caz, Procuratura Generala a respins initiativa, invocand nerespectarea unor chestiuni de procedura. La proces viteazul Rosca a negat barbateste ca ar fi batut-o pe domnisoara Pascal.

POLItIA PE POST DE DUªMAN. Pe data de 6 aprilie 2002, in fata Casei Presei din Chisinau, in prezenta mai multor martori care se aflau prin preajma, Iurie Rosca se incaiera cu doi politisti, cu care sparge vitrina unui magazin. Politistii sunt tarati in incinta Casei Presei si batuti cu pumnii si picioarele de conducatorul si insufletitorul protestelor pasnice de strada. Victimele s-au dovedit a fi locotenentul Vitalie Verbitchi si sergentul-major Gheorghe Bocancea, aflati in misiune de supraveghere a ordinii publice. Rosca avea si o explicatie pentru fapta sa eroica, demna de un adevarat promotor al principiului nonviolentei: „Le-am repetat de cinci ori acelasi lucru in limba romana si in limba rusa, dar ei n-au scos nici un sunet. Unul dintre ei l-a apucat de brat pe Valentin Chilat, iar celalalt a schitat un gest agresiv catre mine. in aceste conditii, m-am vazut nevoit sa-l imbrancesc pe unul dintre ei cu spatele de vitrina magazinului „Eurofotoart”. Dupa aceasta, ei au fugit, iar noi am revenit la proteste”.

Urmand aceasta logica, ne putem lesne imagina ce s-ar fi ales din caracterul „pasnic” al acelor proteste, daca participantii la ele ar fi urmat exemplul lui Rosca si ar fi spart vitrinele magazinelor cu toti cei care ar fi schitat gesturi agresive catre ei… Liderul crestin-democrat a fost chemat si de data asta in justitie, dar in atmosfera incinsa a protestelor din acea perioada, el n-a dat curs invitatiei. Razboinicul Rosca a stat la adapostul pasnicilor protestatari din strada si, astfel, a scapat de pedeapsa pentru atentare la viata colaboratorului politiei, o infractiune calificata de Codul Penal ca deosebit de grava.

in noiembrie 2002, liderul PPCD a mai batut un politist. Era in timpul unui concert organizat de PPCD la Rezina. Rosca l-a lovit pe politistul Oleg Plesco cand acesta intervenise pentru a curma o bataie intre tineri. Politistul a fost internat in spital. La fata locului au venit comisarul si procurorul orasului Rezina, care i-au cerut lui Rosca sa-i urmeze la sectia de politie pentru clarificari. Rosca a refuzat, pretextand ca este deputat si are imunitate parlamentara. Unii martori ai acestui incident spun ca liderul PPCD a intervenit, absolut inoportun, intr-o situatie care tinea de competenta organelor de asigurare a ordinii publice. ªi in acest caz, si in alte cazuri similare, Rosca facea presiuni asupra martorilor sa dea depozitii false sau chiar le oferea formule de-a gata pentru a intoarce situatia in favoarea sa. Asa s-a intamplat si in cazul politistului de la Rezina care si-a retras, in cele din urma, plangerea.

POLITICA MaINILOR CURATE. Iurie Rosca mai proclamase solemn un principiu, pescuit de prin carti – politica mainilor curate. Majoritatea membrilor de partid au crezut in acest principiu si l-au respectat. Dar nu si liderul partidului, care a devenit peste noapte, pe bani nemunciti, magnat de presa, proprietar de imobile si terenuri in buricul Chisinaului. Din informatiile de care dispunem, se poate vorbi de insusiri de fonduri in proportii deosebit de mari, de contabilitate dubla si de spalare de bani atat la partid, cat si in unitatile economice, patronate de liderul PPCD. Sa recurgem iarasi la fapte.

La sfarsitul anului 2003, din sponsorizarea unui om de afaceri, la PPCD au fost aduse cateva masini: un BMW, un Golf-3 si trei Opel Astra. Rosca a repartizat masinile in felul urmator: BMW-ul – masina de serviciu pentru presedintele PPCD, Golf-ul – masina pentru necesitatile personale ale presedintelui PPCD, un Opel Astra – masina pentru familia presedintelui PPCD.

in a doua jumatate a mandatului comunistilor, o brigada de constructori lucreaza la domiciliul lui Rosca aproape un an de zile. Liderul PPCD mai investeste in reconstructia capitala a casei sale cateva zeci de mii de dolari din fondurile destinate partidului, dupa ce, prin 1994, achitase suplimentar vreo 40.000 de dolari pentru procurarea si repararea ei. Tot 40.000 de dolari a costat ultimul concert al PPCD in campania electorala din 2005.

Dupa alegerile din 2005, conservatorii din Anglia au daruit crestin-democratilor din R. Moldova o partida de computere in valoare de cateva zeci de mii de lire sterline, destinata inzestrarii filialelor teritoriale. Partida a intrat totalmente in dotarea redactiei „Flux”, „ziarul personal” al lui Iurie Rosca, iar din vechiturile de la redactie s-au ales si unele filiale cu ceva. in acelasi timp, partidul este lasat pe butuci. Putinii angajati care au mai ramas primesc lefuri mizere sau asteapta cu lunile sa fie remunerati pentru munca prestata in beneficiul patronului. in teritoriu s-a taiat orice finantare. „Strangeti cotizatia”, acesta-i raspunsul la nevoile filialelor, lasate la voia intamplarii.

LA ADaPOSTUL „INIMII ALBASTRE”. O chestiune delicata din punct de vedere moral e si relatia personala a liderului crestin-democrat cu „Noua Generatie”. Propulsarea unor copile din aceasta structura de tineret in esaloanele superioare ale partidului are la baza niste criterii ce depasesc cadrul politic, purtand mai degraba un caracter matrimonial. N-ar strica pentru unii parinti sa se mai intereseze cu ce se ocupa fetele lor la adapostul „inimii albastre”. E caraghios sa vezi cum se fac uneori angajarile la PPCD. De exemplu: intra patronul intr-un magazin, ii cade tronc o vanzatoare, iar a doua zi vanzatoarea respectiva este functionara la partid, cu salariu, masina, sofer si alte bonusuri.

Este firesc sa ne intrebam: cum poate un lider de opozitie si un parlamentar sa-si permita asemenea gesturi de sfidare a legii si a bunului-simt? Cu cat ne indepartam mai mult de 4 aprilie 2005, cu atat mai clar se contureaza si raspunsul. Se pare ca omul are de dus la capat o misiune speciala si, atunci, toate trucurile sale fac parte din scenariu si sunt tratate de cei initiati ca atare. E posibila insa si o alta varianta. intre 6 martie si 4 aprilie 2005, Rosca s-a intalnit de cateva ori cu Voronin. Despre ce au discutat, nu stie nimeni. Cert e ca, dupa aceste intalniri, liderul PPCD era foarte tulburat si avea un comportament de parca s-ar fi aflat la ananghie. Cine stie? Cu atatea pacate pe suflet, contabilizate cu grija si de Voronin, poate ca a si fost strans cu usa, si el nu spune. Moldovenii sunt slabi la fotbal, la betie, la orice. La santaj, insa, nu-i intrece nimeni.

Rosca are o vorba de duh, pe care o spune cand ti-e democratia mai draga: „Daca mor eu, moare si partidul”. Iata ca el reuseste, totusi, sa supravietuiasca propriului partid.

Victoria Dragan,
pentru TIMPUL