Marca Lonely Planet este cunoscuta amatorilor de calatorii din toata lumea. Este ghidul cel mai publicat, cel mai difuzat, cel mai solicitat atunci cand vrei sa faci o excursie in orice parte a globului. Nici o tara nu lipseste, iar daca lipseste inseamna ca nu e pe harta. Prestigiosul ghid are insa o particularitate care ne priveste in mod direct: Romania si R. Moldova sunt prezentate intre copertele aceluiasi volum! Altminteri spus, cand te intereseaza Romania iti apare in fata si R. Moldova, si viceversa.
Avantaj dublu! Reclama de care cele doua tari beneficiaza prin ghidul de calatorii Lonely Planet este astfel sporita, mai ales in beneficiul R. Moldova. In plus, atunci cand vizitezi Romania, ghidul te ispiteste sa vizitezi si tara vecina, integrand-o intr-un circuit in care, singura, ar fi intrat cu greu. Iti vine in minte acest exemplu atunci cand asisti la masivele mobilizari de forte in vederea realizarii „brandingului de tara” pentru Romania. Nume grele si institutii sofisticate se intrunesc pentru a furniza asa ceva si a croi o strategie unitara de marketing si comunicare a marcii Romania. Suna bine.
Si asteptam rezultatele. Altceva vrem sa spunem insa aici. Nu stim cati dintre cei prezenti la Palatul Parlamentului sau la Hotel Marriott zilele acestea au aflat ca la Chisinau exista o institutie pe langa Guvernul R. Moldova care, chiar in aceste zile, se ocupa si cu… brandul de tara al R. Moldova. Si, mai mult, nu stim daca i-a trecut cuiva prin minte sa contacteze omologii de la Chisinau pentru a-si uni eforturile, peste Prut, si a crea ceva impreuna. Si poate ca nu ar fi o idee rea! La fel precum in cazul ghidului comun Lonely Planet, beneficiile ar fi infinit mai mari pentru ambele tari daca Romania si R. Moldova ar avea un brand de tara comun! Si ma intreb cum ar putea fi altfel. Asa cum nu putem avea doua „alei ale clasicilor”, una la Bucuresti si una la Chisinau, caci ar fi identice, asa cum este si intreaga etno-simbolistica, nu imi imaginez un brand de tara al Romaniei care nu ar putea sa fie si al R.Moldova. Si invers. E nevoie doar de disponibilitate, curaj si inteligenta pentru a nu rata momentele prielnice pe care le parcurge relatia Bucuresti – Chisinau. Si asta este important. Caci daca fobiilor si anti-romanismului primitiv li s-au pus surdina pe culoarele oficiale de peste Prut, nu inseamna ca ele au disparut cu totul. Zilele acestea, o publicatie cu multe pagini si mult venin de la Chisinau, veritabil oficios al moldovenismului de extractie sovietica, declanseaza o campanie pentru modificarea imnului de stat al R. Moldova – actualmente „Limba Noastra” a lui Mateevici – cu unul inspirat din… imnul RSS Moldovenesti! („Pentru ca-i compus din oameni de-ai nostri, cu adanca simtire patriotica in ei”). Mai mult, se cere si schimbarea stemei, caci e prea asemanatoare cu cea a… Romaniei. Vechile obiceiuri mor greu. Dar, dupa aproape 15 ani, se pare ca la Chisinau s-a inteles ca un drum care se opune Bucurestiului sau vrea sa il ocoleasca este unul infundat pentru R. Moldova. Nimic nu s-a obtinut dupa ani de ridicola incrancenare anti-romaneasca, decat saracie, cresterea migratiei sau dependenta accentuata fata de Tiraspol. Romania este astazi membru NATO si sta sa intre in UE, iar R. Moldova, dumirita tarziu, nu stie cat va mai fi tinuta la portile Occidentului.
A ales o cale care s-a dovedit perdanta. E timpul sa-si desclesteze pumnii si sa vina pe acelasi drum pe care a pasit Romania. Cu cat va sta mai aproape, cu atat va rataci mai putin. De aici importanta extraordinara, mai ales pentru Chisinau, a unui brand de tara comun Romania – R. Moldova. Fie si simbolic, unde va fi Romania va fi si R. Moldova. Adica in Uniunea Europeana, pe pietele comerciale sau traseele majore de idei ale batranului continent. Nimic nu ii va fi mai de folos R. Moldova astazi decat sa fie „ofertata” international prin intermediul unei tari precum Romania. Si aceasta ar fi cea mai inteligenta decizie de politica externa pe care ar putea-o lua un guvern din tara vecina. E timpul sa se inteleaga asta la Chisinau. Dar si la Bucuresti.
Dr. Dan Dungaciu, conf. Facultatea de Sociologie, Bucuresti