Cateva zile in urma, am fost foarte preocupata de obtinerea unui cazier judiciar in orasul meu de bastina, Chisinau. Urmand o schema incropita pe o hartie si cateva indicatii verbale cunoscatorilor, am pornit in cautarea faimoasei institutii, care putea sa ateste ca nu am omorat si talharit pe nimeni. In schimb, am avut parte de cateva perle lingvistice de toata frumusetea.
Prima perla a fost, de fapt, o banala placuta ce indica numele strazii – pe ea scria str. G. Cojbuc. M-am oprit sa verific daca ochii mei vad bine… Da, mai nou, poetul clasic roman Cosbuc si-a schimbat ortografia numelui in Cojbuc… Bine, mi-am zis, probabil ca am ramas eu in urma, de cand am terminat liceul si asta o fi forma corecta.
La institutia care elibereaza cazierele, o adevarata comoara – in primul rand, sa stiti ca puteti obtine cazierul in practic orice limba a pamantului, inclusiv moldoveneasca, dupa cum sunteti anuntati inca de la intrare. Daca nu va e pe plac moldoveneasca, completati cererea pentru cazier si subliniati limba in care doriti ca acesta sa va fie eliberat – in rusa sau in limba de stat. Precizez ca ordinea este anume asta – intai rusa apoi si sarmana noastra limba de stat, care nici macar un nume nu a ajuns sa aiba in 15 ani de falnica existenta a R.M.
O savoare aparte o au si etichetele de pe produse – traducerile in romana sunt cel putin riscante, mai ales cand sunt facute de oameni care nu prea au studiat aceasta limba la viata lor. Acest din urma fapt, cum cetatenii alolingvi ai Republicii Moldova studiaza „limba de stat”, merita o discutie aparte. Recunoscand ca au nevoie de ea, pana la urma, si ca nu e foarte onorant pentru inteligenta lor sa fie cetatenii unui stat si sa nu posede limba oficiala, totusi nu prea ii vad facad progrese. Vedeti si discutiile de pe chat.md.Desigur, poate ca nu este in totalitate vina lor – cei care au avut ocazia sa se uite prin manualele de limba romana destinate scolilor ruse/ucrainene stiu despre ce vorbesc – texte simpliste, neinteresante, o abordare pedagogica invechita si plicticoasa.
Totusi, si manualele deficiente, si lipsa de pregatire si de cultura a unei parti de populatie, in special cei trecuti de o anumita varsta, nu pot explica indiferenta si brutalitatea cu care este tratata limba. Se vorbeste foarte violent, e foarte la moda sa folosesti diverse cuvintele semi-rusesti, semi-moldovenesti, sa amesteci limbile, creand o noua entitate, fara cap si fara coada, a se vedea scheciurile Planetei Moldova. Acest lucru mi se pare cel mai ingrijorator.