Cine oare stie unde creste planta cea de leac ca sa trateze pe cei ce zac de boala indiferentei de multi ani, dar poate din nascare? Maicuta mea m-a nascut, se vede, cu mare consimtamint si dupa nastere tot maicuta si tatal meu mi l-a dezvoltat pe parcursul anilor de copilarie, sa fi fost cit de ocupati, gaseau timp pentru noi, copii, chiar daca erau 24 din 24 de ore ocupati. Multumesc parintilor ca ne-au educat sa fim oameni, si dragoste de tara si plai natal. Taticul meu a decedat in gulagul rus, orasul Krasnoiarsk, in virsta de 46 de ani. Ceea ce ne-a lasat ca mostenire: omenia, datoria si dragostea de tara si sa nu fim indiferenti, mi se pare ca am reusit sa pastram cu sfinsenie tot ce am invatat de la parinti. Mamica a decedat in virsta de 86 de ani, avea o memorie foarte buna, ce a invatat la scoala le povestea nepotilor, le recita poezii, le povestea legende, balade, cunostea bine istoria, povestea despre Burebista, Decebal, Traian, ªtefan cel Mare, despre tot ce cunostea, le mai amintea si nepotilor sa nu fie indiferenti. Doina cinta – avea in repertoriul sau :”…indiferenta e piatra grea, indiferenta e boala rea…”. Pe 30 octombrie anul curent a fost ziua memoriei Doinei si lui Ion Aldea-Teodorovici, cintaresii scrisului latin. Dumnezeu sa-I aiba in ceruri, fiindca merita. Postul de radio “Vocea Basarabiei” I-a pomenit cu dragoste si dor, si alte posturi I-au pomenit. Dupa orele de dupa masa am mers si eu in oras, am trecut pe la monumentul lui ªtefan cel Mare si apoi la Hyde Park. Mai tirziu putin am luat un buchet de flori si impreuna cu citeva persoane am mers la monumentul lui Ion si al Doinei, care sta in fata Universitatii de Stat din Chisinau. Am asezat florile noastre modeste cu mare dragoste la picioarele Doinei si ale lui Ion. Ne-a mirat faptul ca mutrisoare indiferente treceau pe-acolo si perechi de tineri cu tinere de diferite virste se uitau la noi ca Lenin la “burjoazie” si nimeni nu s-a oprit macar din curiozitate, noi am cintat citeva cintece din bogatul repertorui al Doine si a lui Ion. ªi m-am gindit la rectorul G. Rusnac, la profesorii, care ii invata carte pe studenti, cum stau cu etica, demnitatea, dragostea catre tara? Ar fi fost foarte bine daca ar fi inconjurat monumentul profesorii impreuna cu studentii sa depuna cite o floricica, sa cinte cintece de-ale lui Ion si Doina, si cred ca era un lucru foarte frumos. Ion si Doina au reusit multe sa faca pentru binele tarii si nu s-au temut de nimic si nici de greutati, si-au facut datoria omeneasca, pe care fiecare cetatean al acestui pamint e dator s-o faca, ca sa nu-I fie rusine. Dusmanii poporului nostru nu dorm, ei isi fac lucrurile lor murdare, se imbogatesc pe spatele poporului, fac ce vor fiindca poporul e foarte cuminte, conducerea comunista necredincioasa se foloseste de moment, dar daca am avut si de acei care s-au dat drept credinciosi si au speculat cu sfinta cruce, nu cred ca o sa ajunga zile bune. Ma mai uit ce se petrece in capitala noastra cu reclama e un cosmar si cind mai dai cu ochii de “Comsomolskaia pravda” ma gindesc; ei strainii isi permit ce vor, dar de ce? Tot de aceea presedintele comunist primeste persoane in comsomol, in pionieri, le leaga cravate rosii, presedintele isi permite chiar si agitatie sa faca in sfinta biserica si nu se gaseste nici un crestin sa-I zica ca pentru dl presedinte e mare pacat sa faca agitasie in lacasul sfint. Ziarul “Comsomolskaia pravda” cu denumirea lor primitica inca se mindresc in loc sa le fie rusine ca stie toata lumea ce fel de “pravda” ei au avut si se stie cite crime s-au facut sub dictatura leninist-comsomolista.
Noi ar trebui sa ne mindrim ca avem un pamint bun, un popor harnic, un tineret studios, dar cu parere de rau, ne maninca indiferenta. Ma tem ca pina ne vom trezi, sa nu fie tirziu. Ginditi-va…

Teodosia Cozmin, fosta deportata