Cu interval de citeva zile am organizat la Pepeni, Singerei si la Bulboaca, Anenii Noi doua seminare despre conflictul de interese, comandate de Transparency International Moldova, in cadrul unei campanii mai ample de prevenire a coruptiei prin promovarea eticii in serviciul public.
Pentru prima localitate am optat deoarece e satul meu de bastina, imi pasa de el si, mai ales de tinarul primar si echipa lui noua, dar si pentru ca mi-ar fi fost, credeam eu, mai usor sa organizez actiunea. Usor a fost dar – nereusit.
La Bulboaca fusesem cu ceva timp inainte la o lansare de carte despre localitate, scrisa de un istoric bulbocean, la tehnoredactarea careia am participat si eu, dar am fost chemat mai degraba ca sa filmez ceremonia festiva. Am intrebat atunci de noul primar – un ucrainean ales in mod inexplicabil de un sat romanofon – daca il intereseaza oferta mea de instruire, el, fie ca n-a inteles prea bine, fie ca inca era prea nou in functie, dar n-a reusit sa zica nimic, in schimb a incuviintat energic in numele lui si al institutiei – secretara. A trebuit s-o mai sun o data sau de doua ori dupa aceea ca sa precizez data la care au convenit si ora, apoi sa merg acolo cu grija ca n-am facut prea mult pentru promovare. Dar lucrurile au mers atit de bine, incit mi-a parut, prin contrast, mai dureros esecul de la Pepeni.
Cu trei zile mai devreme, intr-o duminica, zi de piata, am mers prin tirgul natal ca sa constat ca lumea nu a emigrat toata, ca afisele puse cu citeva zile inainte prin locuri vizibile mai sunt si ca lumea chiar le-a citit. Am intrat si la Primarie, cu o ora mai devreme de cea convenita tint timp, telefonic, chiar cu noul primar ca fiind cea mai potrivita pentru o astfel de activitate. Edilul sef nu era, dar l-am gasit in birou pe secretar, parca lucra, chit ca se invirtea pe acolo o copilita – poate fiica, poate nepoata. S-a aratat mirat de invitatia la seminar, deoarece, zicea el, primarul nu i-a spus nimic si nici anuntul din fata Primariei nu l-a vazut (dar altele nici nu erau, in plus, foarte rar se afiseaza ceva nou pe tabla ceea pe linga care trecea de citeva ori pe zi)! I-am spus totusi despre ce e vorba si am zis ca o sa-l astept. Mi-am pregatit sala de sedinte, pe care am gasit-o descuiata, si am iesit in strada, sa intimpin publicul.
Prima a venit o profesoara de istorie, chiar foarte punctual, cu citeva minute inainte de ora exacta. Apoi, la fix, o alta, tot de istorie – verisoara mea. Venea din vale si directorul liceului si m-am bucurat. Am zis sa intram, ca s-o facem pe nemtii, despre care se spune ca sunt exacti. Dar din pragul primariei l-am vazut pe director trecind mai departe si doar raspunzindu-mi la salut. Am vrut sa intru la politistii, pe care ii auzisem mai devreme vorbind tare la telefon, dar deja era incuiat, am urcat la secretar, dar si el avea inchis. Pe nici unul insa nu-i vazusem sa iasa din Primarie, si puteau doar pe linga mine sa treaca, deci s-au fofilat.
A venit grabit un fost profesor de muzica, a semnat pe lista celor prezenti, si-a luat materialele care se distribuiau gratis si a zis ca mai iese putin, poate pescuieste si pe altii.
Am discutat cu profele de istorie despre originea satului, despre lenea si invidia oamenilor, despre punctualitate si ordine. Credeam ca nimeni nu mai vine, trecuse deja jumatate de ora. Am iesit inca o data ca sa constat ca nici muzicianul nu se mai vedea pe aproape, in schimb un mosulica a cotit spre primarie si l-am intrebat daca vine la seminar. S-a interesat despre ce o sa fie, dar n-a mai ascultat ce-i vorbeam eu. A intrat grabit si a inceput sa sporovaiasca cu invatatoarele.
M-am gindit sa incep cu ei trei, dar neica nu ma lasa sa spun mai nimic, chiar daca ma mai intreba ceva, tot el vorbea. A zis ca „nu ne trebuie noua coruptie”, vrind probabil sa zica despre discutia la aceasta tema ca nu-i este interesanta. A mai adaugat ca „ca oricine ar avea ocazia ar lua sau ar da mita”. Astfel, involuntar, am inceput – polemic – dezbaterea temei pentru care am mers incolo. Dar era foarte dificil sa-l potolesti pe demnitarul local, mai ales ca publicul inginerului din colhoz, fost viceprimar in citeva rinduri s-a dublat: a revenit artistul cu nevasta lui care a semnat in lista ca profesoara de matematica, deci probabil preda, in ciuda virstei, si care la urma avea sa ma intrebe doar daca i se cuvine conform legii o legitimatie de pensionar; a ajuns – in sfirsit – sanitarul, care m-a asigurat inca de la piata ca vine; un mosulica ce asculta curios si punea intrebari respectuos, doar ca la un moment insista sa merg cu el pe deal, in Ponoare, sa vad unde s-au bagat milioanele in pamint; si a mai intrat un barbat intre doua virste, tacut, timid, care nici n-a vrut carti, brosuri, pliante si ziare, numai sa nu iasa in fata, sa nu fie rugat sa semneze in catastif. Aveam sa-l vad apoi intins pe laita de la intrare, unde sta paznicul-curier.
in doua ore oamenii mei s-au ridicat ca la comanda si au zis la revedere. Eu cu un gust amar pe limba am ramas sa-mi string lucrurile si sa evaluez cauzele esecului.
Dar nici acum nu inteleg, care e diferenta intre cele doua sate moldovenesti? Faptul ca unul e pe Bic (afluent al Nistrului) si altul pe Iligacea (un afluent mic al Rautului), ca unul e pe cimpie si altul pe deal, ca unul e la sosea si altul in fundatura, ca unul are cale ferata si altul nu?
Dar in cel cu cale ferata si cu strazi asfaltate inca mai sunt adesea case acoperite cu stuf, pe cind in sat la mine nu cred ca a mai ramas vreo una. in ambele sate primarii sunt noi, venetici, dar si la fel de bine scoliti – unul filolog, altul biolog si geograf, la fel si secretarii, doar ca cel indiferent e barbat, cea implicata e, probabil intimplator, femeie.
Poate de vina era conflictul latent intre pozitia mea de pepenean, in plus unul circotas, complicat, pe care mai toata lumea il cunoaste si statutul nou de formator?
Amintesc ca era vorba de coruptie, conflict de interese in serviciul public. Oare care sat si care functionari sunt mai buni la acest capitol, cei care s-au organizat, au asistat cu interes nedisimulat si chiar au participat activ la o discutie libera in spatiul public, fie si in timpul orelor de serviciu (de fapt, unii ziceau ca sunt in concediu), sau cei care au tratat cu indiferenta oferta, ori au evitat implicarea cu buna stiinta, avind poate ca pretext faptul ca era zi libera?
Oricum, anunt si aici ca voi accepta cu placere si interes major/multiplu invitatiile in oricare localitate, mai ales daca vin de la responsabili care pot sa adune oamenii la un loc pentru o ora academica de instruire gratuita, asa cum voi merge duminica asta la Cisla, Telenesti, invitat de niste tineri simpatizanti, dintre care unul e fiul primaritei, sau cum voi ajunge curind la Valcinet, Calarasi si Drasliceni, Criuleni, cu contributia unor persoane, grupuri de initiativa sau chiar organizatii locale.
Mare lucru, in organizare, e motivarea si implicarea!

O.Brega
Pepeni