Fiecare inceput de an scolar ne pune in fata acelorasi probleme : profesori putini si nemultumiti, unitati de invatamant neautorizate, aflate in plina reparatie sau din contra in paragina, fara apa sau caldura, cu mobilier vechi si necorespunzator etc. Deja ne-am obisnuit ca in fiecare toamna presa sa fie plina de astfel de semnalari, insa foarte putina atentie se acorda comunitatilor de romani din spatiul ex-sovietic, ale caror probleme sunt cu mult diferite de cele mediatizate anual in Romania.

Pentru o parte din conationalii nostri nici una din situatiile amintite nu mai conteaza. ªi nu pentru ca la ei toate aceste probleme ar fi rezolvate ci pentru ca in comparatie cu ceea ce trebuie sa indure pentru a putea invata in limba lor materna, „micile scapari de ordin organizatoric” chiar nu mai conteaza.

Pentru etnicii romani din stanga Nistrului, inceperea scolii nu este un motiv de bucurie ci unul de tristete, si asta pentru ca indiferent de optiunea lor, fie ca aleg sa invete in limba romana fie ca aleg limba „moldoveneasca” cu alfabet chirilic, mai devreme sau mai tarziu vor avea de suferit. in situatia lor nici o alegere nu e usoara, ci din contra este decisiva pentru viitorul acestora. Daca aleg sa-si renege trecutul si originile ca sa scape de prigoana autoritatilor, suferintele indurate de parintii si bunicii lor vor fi fost in zadar. in plus vor fi intotdeauna marginalizati pentru ca oricat de bine ar sti rusa in ochii comunistilor tot romani raman. Daca aleg sa lupte cu autoritatile comuniste si sa studieze in limba stramosilor vor avea de indurat permanent discriminarile militiei nistrene in raport cu cetatenii rusi sau ucraineni, pentru ca in Transnistria timpul a stat in loc iar de drepturile omului se vorbeste doar in carti.

Autoritatile separatiste de la Tiraspol duc o adevarata campanie de epurare etnica impotriva populatiei romanesti, neobosindu-se nici macar sa ascunda acest lucru. Totul se face la vedere, in ciuda condamnarii repetate, de catre institutiile internationale, a actiunilor regimului comunist, desfasurate sub protectorat rusesc. Asa se face ca in zona transnistreana au mai ramas doar opt scoli in care se preda in alfabet latin in ciuda faptului ca populatia romaneasca reprezinta aproximativ 35% din populatia regiunii. E drept ca limba romana se studiaza si in 32 de scoli romanesti si in 15 scoli mixte, insa in aceste institutii se foloseste alfabetul chirilic, un fel de struto-camila inventata de acolitii lui Igor Smirnov pentru a mai potoli din nemultumirile etnicilor romani. Chiar si asa scolile cu predare in limba romana, fie ele cu alfabet latin sau chirilic, sunt insuficiente intrucat in aceste scoli invata doar 30% din copii de etnie romana, restul fiind nevoiti sa studieze in limba rusa.

Daca clasele in care se preda limba romana cu alfabet chirilic sunt considerate un adevarat privilegiu acordat populatiei romanesti de catre administratia nistreana, situatia este cu totul alta cand vine vorba de cele opt scoli cu adevarat romanesti. Acestea pot fi inchise oricand intrucat functioneaza fara autorizatia organelor transnistrene, cum de altfel s-a si intamplat in 2002 cu ªcoala din Grigoriopol, ai carei elevi si profesori sunt nevoiti in prezent sa parcurga zilnic aproximativ 40 km pana la o alta scoala de pe teritoriul Republicii Moldova pentru a-si putea continua studiile in limba romana. ªi de parca acest lucru n-ar fi fost destul, regimul separatist a instituit si un control excesiv asupra autocarelor cu care sunt transportati elevii, ca nu care cumva sa se ascunda printre ei vreun terorist notoriu sau dusman al „poporului nistrean”. Asa se face ca atat copiii cat si profesorii intarzie deseori la cursuri, asta cand sunt lasati sa treaca, caci in Transnistria legea se aplica dupa bunul plac al autoritatilor.

Nici profesorii si elevii care au ramas in stanga Nistrului nu au o viata mai usoara. in timp ce cadrele didactice sunt deseori agresate fizic, elevii care aleg limba romana, sunt nevoiti sa-si continue studiile in Republica Moldova sau Romania caci absolventii institutiilor de invatamant cu predare in limba romana nu au dreptul de a se inscrie la cursurile universitare din Transnistria. Practic, autoritatile transnistrene si-au facut un scop in sine din persecutarea etnicilor romani si, implicit, descurajarea invatamantului romanesc, mai ales daca luam in considerare declararea celor opt scoli romanesti drept institutii nestatale si sistarea acordarii de fonduri necesare functionarii acestora. De altfel, scolile romanesti isi desfasoara activitatea pe unde pot in sedii improvizate, improprii actului educational. Liceul romanesc din Dubasari, spre exemplu, functioneaza intr-o fosta baza de odihna dezafectata, in timp ce liceul romanesc din Tighina, activeaza in 3 blocuri, situate in directii diferite ale orasului. Mai mult, militia nistreana blocheaza si ajutoarele externe destinate liceelor romanesti, chiar daca acestea constau deseori in manuale si materiale didactice.

in aceste conditii nu nai mira pe nimeni faptul ca populatia de etnie romana din stanga Nistrului a scazut cu circa 10 procente de la instaurarea regimului separatist a lui Igor Smirnov, acesta putandu-se lauda, din acest punct de vedere, cu performante similare capilor bolsevici din perioada razboiului rece. Ramane de vazut insa ce se va intampla cand cei care hotarasc cu adevarat soarta Transnistriei, liderii de la Kremlin, se vor plictisi de autoproclamatul presedinte si-l vor inlatura asa cum a facut si el cu opozantii sai. Atunci poate va fi si el nevoit sa-si demonstreze adaptabilitatea, caci tare frumos ar fi sa-l vedem pe domnul Smirnov invatand o limba straina, de ce nu chiar romana.