Intelectualii nostri rasati care este, adica profesorii, au reusit sa ma uimeasca inca o data. Aseara, la emisiunile de stiri unii reprezentanti de-ai lor se aratau exaltati de umila majorare de salariu, de 20 la suta – un soi de indexare partiala mai degraba decat o majorare propriu-zisa. Cei mai indrazneti au baiguit doar ca nu prea ar avea ce face cu banii suplimentati, dar ca totusi sunt satisfacuti si de atata. Moldoveanul intotdeauna se consoleaza cu ideea: mai bine mai putin decat nimic.

Presa favorabila noii administratii municipale jubileaza si ea, reflectand in culori luminoase evenimentul. Dar faptul ca in alte institutii subordonate Primariei Municipale salariul a fost redus cu aproape 50 la suta din salariul tarifar (prin anularea primelor) nu a intristat pe nimeni. Mass-media indigena e plina de optimism si nu are timp de lacrimi. Doar acesta-i rostul presei, nu-i asa: sa scrie numai despre lucruri frumoase, inaltatoare, placute puterii, indiferent de culoarea ei. Cand liberalii opereaza reduceri salariale e minunat. Doar dusmanii progresului si natiunii pot sa se opuna si sa carteasca. Numai ca nu inteleg de ce Chirtoaca nu si-a redus mai intai propriul sau salariu, sa dea un exemplu demn de urmat si celorlalti demnitari, si apoi sa se ia de restul angajatilor, mai vulnerabili.

Desigur, cu asemenea profesori umili si cu o presa triumfalista nu trebuie sa ne asteptam la schimbari deosebite in societatea moldava. in astfel de conditii este firesc ca un dictator – al nostru – sa ia locul unui alt dictator – din tabara adversa. Iar daca nu avem un dictator il vom crea, iertandu-i toate pacatele si incompetenta. Caci e baiat de treaba, de-al nostru, nu-i asa?