CEDO.curaj.net


__________________________
[VIDEO] Hyde Park la CEDO

    _________________________________________________
    Hyde Park a avut câştig de cauză la CtEDO în 3 cereri depuse contra Moldovei

    La 31 martie 2009, Curtea Europeană a pronunţat hotărârile

    1. Hyde Park şi alţii c. Moldovei (cererea nr. 33482/06),
    2. Hyde Park şi alţii c. Moldovei (cererea nr. 45094/06) şi
    3. Hyde Park şi alţii c. Moldovei (cererea nr. 45095/06).

    În aceste cauze, reclamanţii sunt organizaţia neguvernamentală Hyde Park, care era înregistrată la momentul evenimentelor la Ministerul Justiţiei, şi 5 membri ai organizaţiei, Gheorghe LUPUŞORU, Anatol HRISTEA-STAN, Mariana GĂLESCU, Alina DIDILICĂ şi Oleg BREGA. La 2 iunie 2008 organizaţia Hyde Park a încetat să existe de drept. Ea a activat în continuare ca asociaţie obştească neînregistrată. Aceasta din urmă şi-a exprimat intenţia de a menţine cererea depusă de predecesorul său.

    Reclamanţii s-au plâns de refuzul autorităţilor de a autoriza demonstraţii paşnice, şi anume, la 5 ianuarie 2005, în faţa Ambasadei României, pentru a protesta împotriva politicii României în privinţa studenţilor moldoveni (cererea nr. 33482/06); la 14 octombrie 2005, într-un parc din Chişinău, în susţinerea libertăţii de exprimare (cererea nr. 45094/06); şi la 25 februarie 2006, în faţa Parlamentului, împotriva modului „netransparent” în care a avut loc selectarea în 2006 a reprezentantului Moldovei la concursul de muzică Eurovision (cererea nr. 45095/06).

    În primul caz Consiliul municipal Chişinău a respins autorizarea întrunirii pe motiv că carerea este „neîntemeiată şi nedorită, deoarece Guvernul Român decidea supra finanţării studiilor cetăţenilor Republicii Moldova în România şi, prin urmare, acesta trebuia să decidă asupra cererii de autorizare în întrunirii”. Cea de-a două cerere de autorizare a întrunirii a fost respinsă pe motiv că, pentru în aceiaşi zi,  care era o zi de sărbătoare, în centrul Chişinăului, inclusiv în parcul vizat, au fost programate mai multe evenimente. În ultima cauză autorizarea întrunirii a fost refuzată pe motiv că Parlamentul nu era responsabil de organizarea preselecţiei şi deoarece selectarea a avut loc deja.

    În toate cele 3 cauze, reclamanţii au invocat violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire şi asociere) şi a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil).

    În ceea ce priveşte admisibilitatea, Curtea notat că organizaţia Hyde Park nu mai există ca o organizaţie înregistrată. Totuşi, acest fapt nu constituie o piedică pentru a examina cererile şi în privinţa acestui reclamant, deoarece nu s-a contestat niciodată faptul că organizaţia nou-creată are dreptul să ceară menţinerea cererii, iar Curtea nu găseşte vreun motiv pentru a decide altfel, şi deoarece faptul neînregistrării asociaţiei nu poate afecta prin sine dreptul reclamantului de a menţine cererea (mutatis mutandis, Christians against Racism and Fascism v. the United Kingdom, nr. 8440/78, decizia Comisiei din 16 iulie 1980, Decisions and Reports 21, p. 138).

    Curtea a constatat, în toate cele 3 cauze, în unanimitate, violarea art. 11 CEDO.

    Curtea a notat că deciziile de respingerii a cererilor Hyde Park de organizare a întrinirilor a constituit o ingerinţă în drepturile garantate de art. 11 CEDO. O astfel de ingerinţă va constitui o violare a art. 11, cu excepţia cazului când ea a fost „prevăzută de lege”, a urmărit unul sau mai multe scopuri legitime prevăzute de paragraful 2 şi a fost „necesară într-o societate democratică” pentru atingerea acestor scopuri.

    În privinţa legalităţii ingerinţei, Curtea a notat că, potrivit art. 14 al Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor din 21 iunie 1995, Consiliul municipal Chişinău era obligat de a expune în scris motivele refuzului de a permite organizarea manifestaţiilor. Potrivit art. 12 (6) al Legii cu privire la întruniri, o cerere poate fi respinsă doar dacă Consiliul municipal avea dovezi că art. 6 şi 7 ale Legii cu privire la întruniri puteau fi încălcate cu consecinţe grave pentru societate. Deciziile Consiliului municipal nu par să se bazeze pe motivele prevăzute de art. 6 şi 7 ale Legii cu privire la întruniri. Aceasta în sine poate constitui un temei suficient pentru a constata că măsurile nu erau „prevăzute de lege”. Totuşi, Curtea a considerat că această chestiune este legată de chestiunea dacă ingerinţele erau „necesare într-o societate democratică”. Curtea nu a considerat necesar de a examina dacă ingerinţele urmăreau un scop legitim şi a trecut imediat la examinarea proporţionalităţii ingerinţei.

    Referindu-se la caracteristicile unei „societăţi democratice”, Curtea a acordat o importanţă specială pluralismului, toleranţei şi viziunilor largi. În acest context, ea a statuat că, deşi uneori interesele individuale trebuie subordonate celor ale unui grup, democraţia nu înseamnă pur şi simplu că opiniile majorităţii trebuie întotdeauna să prevaleze: trebuie să fie găsit un echilibru, care să asigure un tratament echitabil şi adecvat al minorităţilor şi să evite orice abuz al unei poziţii dominante (a se vedea Young, James and Webster v. the United Kingdom, 13 august 1981, Seria A nr. 44, p. 25, § 63 şi Chassagnou and Others v. France [GC], nr. 25088/95 şi 28443/95, ECHR 1999-III, p. 65, § 112).

    Atunci când Curtea efectuează controlul prin prisma art. 11 CEDO, sarcina sa nu este de a substitui opiniile autorităţilor naţionale relevante cu opiniile proprii, ci mai degrabă să revizuiască în conformitate cu articolul 11 deciziile pe care acestea le-au emis în exercitarea discreţiei lor. Aceasta nu înseamnă că ea trebuie să se limiteze la stabilirea faptului dacă statul pârât şi-a exercitat discreţia sa în mod rezonabil, atent şi cu bună-credinţă; ea trebuie să examineze pretinsa ingerinţă în lumina cauzei în ansamblu şi să determine dacă aceasta a fost „proporţională scopului legitim urmărit” şi dacă motivele invocate de autorităţile naţionale pentru a o justifica sunt „relevante şi suficiente”. Făcând acest lucru, Curtea trebuie să se convingă că autorităţile naţionale au aplicat standarde care au fost în conformitate cu principiile prevăzute în articolul 11 şi, mai mult, că ele şi-au bazat deciziile pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante (a se vedea, United Communist Party of Turkey and Others v. Turkey, 30 ianuarie 1998, § 47).

    Curtea a observat că Consiliul municipal a respins cele 3 cereri ale Hyde Park de organizare a demonstraţiilor pe următoarele motive: deoarece „protestul era nedorit şi neîntemeiat” (cererea nr. 33482/06); deoarece pentru aceeaşi zi erau planificate o serie de evenimente în centrul oraşului, inclusiv în parcul Ştefan cel Mare (cererea nr. 45094/06); deoarece Parlamentul nu era responsabil de organizarea concursului Eurovision, care a avut loc în Ucraina, şi că cererea este lipsită de temei, deoarece se referă la acţiuni care deja au avut loc (cererea nr. 45095/06). Curtea a notat că asemenea motive sunt inconsistente cu prevederile Legii întrunirilor, care în art. 6 şi 7 stipulează temeiurile în baza cărora o cerere de organizare a unei întruniri poate fi respinsă. Asemenea motive nu pot fi considerate compatibile cu art. 11 CEDO. Nu au existat sugestii că organizatorii ar fi intenţionat să atenteze la ordinea publică sau să caute confruntări cu autorităţile. Intenţia lor a fost, mai degrabă, să atragă atenţia asupra situaţiei studenţilor moldoveni în România; să organizeze un miting în susţinerea libertăţii de exprimare; şi să protesteze în privinţa concursului de muzică Eurovision şi a modului în care autorităţile moldoveneşti au organizat votarea în Moldova. Garantarea dreptului la libertatea de întrunire nu poate fi lăsată la discreţia autorităţilor şi la percepţia lor a ceea ce merită sau nu autorizarea. Prin urmare, Curtea nu a putut decât să constate că refuzul de a autoriza întrunirile nu a răspuns unei necesităţi sociale imperioase.

    În acelaşi timp, Curtea a notat că instanţele judecătoreşti naţionale au adus şi alte motive când au respins cererile de anulare a deciziilor primăriei. Ea a considerat că aceste motive urmează a fi trecute cu vederea, deoarece Legea cu privire la întruniri nu dădea dreptul instanţei judecătoreşti să substituie administraţia locală şi să autorizeze întrunirile. Mai mult, aceste motive au fost indicate în hotărârile judecătoreşti cu mult timp după data planificată pentru organizarea întrunirilor.

    În lumina constatărilor făcute în temeiul art. 11 CEDO, Curtea nu a considerat necesară examinarea separată pretenţiei privind art. 6 § 1 CEDO.

    Curtea a acordat reclamanţilor suma totală de EUR 9,000 (câte EUR 3,000 în fiecare hotărâre) cu titlu de prejudiciu moral şi suma totală de EUR 3,000 (câte EUR 1,000 în fiecare hotărâre) cu titlu de costuri şi cheltuieli. Aceste sume urmează a fi plătite reprezentantului reclamantului la Curte.

    Reclamanţii au fost reprezentaţi la CtEDO de către Alexandru POSTICĂ, avocat din Chişinău şi membrul asociaţiei Promo-Lex

    __________________________

    Pentru cei care nu inteleg ce avem de pierdut in urmatorii ani, va prezentam cateva cifre :

    • pana la (re-)venirea comunistilor la guvernare (in 2001), Rep.Moldova a pierdut un singur dosar la CEDO
    • in perioada 2001 – 2007, R.M. a pierdut cca. 110 dosare, iar sumele de bani pe care statul trebuie sa le achite celor nedreptatiti de instantele interne ajung la 4,5 milioane de euro…
    • până în 2008, la CEDO au fost înregistrate peste 3965 de dosare împotriva Rep.Moldova
    • de la începutul anului 2008, CEDO a pronunţat circa 30 de hotărâri în privinţa Moldovei, în 23 dintre care a constatat încălcarea drepturilor garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
    Cauze moldoveneşti
    • Dosare Hyde Park expediate la CEDO

    Aici aveti linkuri directe la situl oficial CEDO:

    [RO]

    Capitolul IV

    Reclamatia nr. 18491/07
    din partea O.N.G. HYDE PARK si alte organizatii non-guvernamentale
    impotriva Republicii Moldova
    depusa pe data de 21 februarie 2007

    Declararea evenimentelor | Evenimentele

    Primul petitionar, Hyde Park, reprezinta o organizatie non-guvernamentala din Moldova, reprezentata de presedintele Oleg Brega , iar ceilalti petitionari sunt membrii si suporterii Hyde Park : Oleg Brega, Anatolie Juraveli, Roman Cotelea, Mariana Galescu, Radu Vasilascu, Vitalie Dragan, Angela Lungu and Anatol Hristea-Stan. S-au nascut respectiv in 1973, 1988, 1987, 1982, 1983, 1967, 1988 si 1953 si locuiesc in Pepeni, Chisinau, Chisinau, Chisinau, Chisinau, Chisinau, Durlesti si Chisinau. Protestatarii sunt reprezentati de A.Postica si P.Postica, avocati din Chisinau si membrii organizatiei non-guvernamentale Promo-Lex.

    Evenimentele desfasurate in vara anului 2006 pot fi rezumate dupa cum afirma protestatarii in felul urmator.

    Pe data de 30 iunie 2006 Hyde Park a depus o cerere la Consiliul Municipal pentru a obtine autorizatia de a organiza o manifestatie pasnica la rascrucea strazilor Banulescu-Bodoni si ªtefan cel Mare nu departe de Guvern, intre 1 si 31 august 2006, pentru a protesta refuzul Ministerului Culturii de a instala monumentul dedicat poetului L.Rebreanu, donat de guvernul Romaniei.

    Pe data de 18 iulie 2006 Consiliul Municipal din Chisinau a autorizat cererea cu privire la manifestatie doar pe data de 1 august 2006.in alta zi, Hyde Park a contestat decizia consiliului Municipal in judecata.

    Pe data de 29 august 2006 Curtea de Apel din Chisinau, descoperind ca decizia era in favoarea primului petitionar, a invalidat hotarirea Consiliului Municipal din 18 iulie 2006 si a solicitat Cosiliului emiterea autorizatiei primului reclamant pentru a organiza manifestatia in fata blocului Guvernului intre 29 si 31 august 2006. Curtea de Apel a cerut indeplinirea deciziei imediat.

    Pe data de 30 august 2006 la 17.00 petitionarii au inceput manifestatia in locul indicat prin hotarirea Curtii de Apel. La 17.15 de participanti s-au apropiat un grup de politisti care au cerut prezentarea autorizatiei. Organizatorii le-au prezentat hotarirea Curtii de Apel. La solicitarea politistilor, doua persoane au plecat sa faca o copie a deciziei respective.in scurt timp dupa aceasta o avangarda de politisti au atacat participantii si toti au fost arestati si dusi la sectorul de politie. Ofiterii le-au luat telefoanele mobile, camerele video impreuna cu toate materialele pregatite pentru manifestatie.

    La sectorul de politie protestatarii au fost inchisi in camere diferite in grupuri a cite 3 sau 4 persoane. Doua fete au fost inchise intr-o camera separata.Protestatarilor li s-a interzis convorbirile telefonice si consultarea cu avocatul. Camerele erau micute, pline de noroi si cu o umiditate inalta, cu un miros puternic de urina si excremente.. Nu aveau ferestre, lumina era intotdeauna aprinsa si erau doar 2 banci de lemn.. Participantii au fost detinuti 14 ore fara a fi hraniti. Li s-a dat doar apa si le-au permis sa mearga la viceu. Doar dupa interventia a citorva ONG-uri a drepturilor omului, si dupa 16 ore de detentie, rudelor li s-a permis sa le aduca de mincare. Pe data de 1 septembrie 2006 ei au fost aduti in judecata.intrucit audierea a fost anulata, ei au fost eliberati la ora 24.00.

    Politistii le-au intors toate lucrurile personale, cu exceptia materialelor pregatite pentru manifestatie. Toate fisierele audio, video si imaginile din telefoanele mobile si din camerele video au fost sterse cu excetia unei secvente video care era in favoarea politiei. inainte de a fi eliberati, detinutii au fost informati ca ei au fost acuzati pentru petrecerea unei manifestatii neautorizate. Ei au fost deasemenea acuzati de nesubordonarea la ordinul legal a politiei de a inceta manifestatia, de insultarea ofiterilor de politie si provocarea trecatorilor.Deasemenea au fost acuzati de impotrivirea de a fi arestati si defaimarea demnitatii profesionale a politistilor.

    Pe 18 septembrie 2006 petitionarii au depus o plingere contra ofiterilor care i-au arestat. Ei au reclamat abuzul , detentia ilegala si conditiile inumane de detentie.

    Pe 26 septembrie 2006 plingerea a fost respinsa de Procuratura Centrala.Petitionarii au contestat aceasta decizie, totusi apelul a fost respins .

    Pe 3 ctombrie 2006 sectorul de politie Buiucani a declarat ca toti participantii sunt vinovati de faptul ca au organizat o manifestatie neautoizata. Judecatoria a constatat ca dupa obtinerea deciziei agreabile din partea Curtii de Apel, ei trebuiau sa solicite aprobarea si din partea Consiliului Municipal.Curtea Suprema a penalizat fiecare participant cu o amenda in valoare de 200 lei, cu exceptia d-lui Oleg Brega (presedintele Hyde Park) care a fost penalizat cu o amenda de 500 lei.Toti au achitat amenzile respective.

    Toti reclamantii au contestat decizia si au afirmat ca Hyde Park a inaintat o cerere Consiliului Municipal pentru a obtine autorizatia pe 30 august 2006; totusi solicitarea sa a fost respinsa din motiv ca decizia Curtii de Apel din 29 august 2006 nu a luata definitiv.

    Pe 26 octombrie 2006 Curtea Suprema de Justitie a preluat cererile d-lui O.Brega si A Hristea-Stan si a invalidat decizia din 3 octombrie 2006 in favoarea lor. S-a dovedit ca manifestatia a fost autorizata prin decizia din 29 august 2006 care trebuia sa fie executata imediat.

    Pe 1 noiembrie 2006 Curtea Suprema de Justitie a aprobat reclamatia in depusa de catre Consiliul Municipal contra deciziei Curtii de Apel din 29 august 2006, anulind sentinta respectiva si refuzind actiunile protestatarilor din motiv ca decizia din 18 iulie 2006 a Consiliului Municipal a fost legala.

    Reclamatiile.

    Protestatarii au inaintat plingere referitor la art. 3 al Conventiei despre comportamentul inuman si degradant.

    2. Deasemenea plingerea se refera si la art. 5 § 1 al Conventiei precum ca detentia a fost ilegala.

    3. Conform art. 5 § 2, protestatarii contesta faptul ca ei nu au fost informati imediat despre motivele arestarii si acuzatii.

    4. Ei afirma ca s-a incalcat art. 5 § 3 al Conventiei, si anume faptul ca ei nu au fost adusi imediat in fata unui judecator.

    5.in plus protestatarii sustin ca procedurile care au culminat cu decizia Curtii Supreme de Justitie au fost incorecte din cauza ca Curtea Suprema de Justitie nu a fost neutra, si a renuntat sa argumenteze sentinta.

    6. Protestatarii deasemenea contesta perturbarea nejustificata si disproportionata a drepturilor lor garantate de art. 8 al Conventiei, tinind cont de faptul ca politia a verificat infomatia din telefoanele lor mobile si ilegal au sters informatia.

    7. Conform art. 11 al Conventiei, protestatarii afirma ca dreptul la libertatea intrunirii a fost incalcat.

    8. in sfirsit ei afirma ca nu au avut parte de o compensatie eficienta pentru incalcarea drepturilor garantata de art. 8 al Conventiei.

    intrebarile partilor:

    1. Au fost supusi participantii la comportamet inuman si degradant incalcindu-se art. 3 al Conventiei?

    2. A fost privatiunea de libertate ilegala incalcindu-se art. 5 § 1 al Conventiei? Se incadreaza privatiunea de libertate din 30 august pina la 1 septembrie 2006 in paragraful (c) a acestei prevederi?

    3. Au fost protestatarii informati imediat de motivele arestului si a acuzatiilor, respectind art. 5 si 2 al Conventiei?

    4. Au fost ei imediat adusi in fata unui judecator, conform art. 5 § 3 al Conventiei?

    5. A fost vre-o perturbare a dreptului de a respecta viata privata, conform art. 8 § 1 al Conventiei, luind in consideratie fatul ca politia a verificat memoria telefoanelor mobile, si au distrus o parte din informatie?Daca da, a fost perturbarea in conformitate cu legea in termenii art. 8 § 2?

    6. A fost vre-o interferenta a dreptului la libera intrunire art. 11 § 1 al Conventiei? Daca da, atunci a fost aceasta interferenta conform legii art. 11 § 2?

    7. Au avut protestatarii parte de o despagubire eficienta pentru plingerea lor conform art. 8, asa cum este mentionat in art. 13 al Conventiei.

    8. Guvernului i s-a cerut sa prezinte o copie a originalului tuturor actelor referitor la procedurile admnistrative aplicate contra reclamant; o copie a originalului actelor referitor la plingerea din 18 septembrie 2006; si o copie a originalului actelor referitor la procedurile care s-au finisat cu sentinta Curtii Supreme de Justitie din 1 noiembrie 2006.

    Capitolul IV

    ECHR-LE4.1aR 10 April 2008
    RP/RP/lcb

    Reclamatia no. 18491/07
    Hyde Park ONG si alti membri. Moldova (4)

    Stimate domn,

    tin sa va informez ca urmind o preliminara examinare a admisibilitatii reclamatiei mentionate mai sus presedintele Consiliului caruia i s-a alocat acest caz a decis ca ,in data de 8 Aprilie 2008, conform Legii 54 § 2 (b) a legilor Consiliului, avizul reclamatiei trebuie sa fie inaintat Guvernului Republicii Moldova si Guvernul trebuie sa fie invitat de a prezenta in scris examinarile referitor la admisibilitate si valorile acestui caz.

    Reclamatia pretinde a avea admisibilitatea si meritul sau de a fi examinata in acelasi timp, in conformitate cu art. 29 § 3 al Conventiei si a legii 54A. De aceea imediat dupa ce Curtea Europeana va considera reclamatia admisibila si pregatita pentru sentinta, va fi adoptata o hotarire conform legii 54A § 2.

    Guvernului i s-a cerut sa prezinte examinarile sale catre 31 iulie 2008.Acestea va vor fi transmise , pentru ca la rindul d-stra sa prezentati examinarile ca raspuns din partea participantilor, impreuna cu orice cerere pentru acceptare , conform art. (cf. Legea 60).

    Guvernului i s-a cerut sa se ocupe de intrebarile stabilite in documentul atasat acestui document .
    Guvernului deasemenea i s-a cerut sa indice pina la data limita indicata, pozitia lor referitor la o reglementare pasnica a acestui caz si sa prezinte propunerile pe care ar dori sa le inainteze in acest scop. (Legea 62.) Aceeasi cerinta va fi inaintata cind d-stra veti primi examinarile lor.

    Vreau sa va informez ca la etapa aceata a procedurilor, conform legii 34 § 3, toate reclamatiile protestatarilor sau a reprezentatior lor, trebuie prezentate in una din limbili oficiale ale Curtii . engleza sau franceza.

    Atentionez asupra legii 33 a legilor Curtii, conform careia documentele depuse impreuna cu inregistrarea lor de catre parti sau a uneia a treia parti trebuie sa fie accesibile publicului, cu exceptia faptului ca presedintele decide altfel din motivele stabilite in 33 § 2. Conform regulei generale, orice informatie care se contine in actele depuse la Registratura, inclusiv informatia depsre persoanele identificate sau neidentificate, trebuie sa fie acce sibile publicului.Mai mult decit atit, astfel de informatie poate sa apara in baza de date a Consiliului European , HUDOC, accesibila prin internet, in cazul in care Consilul va decide sa includa cazul dat ca stabilirea faptelor pregatite pentru notificarea cazului Guvernului, o decizie a admisibilitatii sau a refuzului, sau a altei sentinte.

    Cu respect,

    T.L. Early
    Sectia Regstru

    ……………………………………………………………………………….

    [EN]

    Application no. 33482/06
    by HYDE PARK ONG and Others
    against Moldova

    lodged on 11 May 2006

    STATEMENT OF FACTS
    THE FACTS
    The first applicant, Hyde Park is a non-governmental organisation based in Moldova. It is represented by its president, Mr Oleg Brega. The other applicants are members and supporters of the first applicant: Gheorghe Lupusoru, Anatol Hristea-Stan, Mariana Galescu, Alina Didilica and Oleg Brega who were born in 1969, 1953, 1982, 1978 and 1973 respectively and live in Chisinau, Chisinau, Chisinau, Cazangic and Pepeni respectively. The applicants are represented by Mr A. Postica, a lawyer practising in Chisinau, and a member of the non-governmental organisation Promo-Lex.
    A. The circumstances of the case
    The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
    On 6 December 2004 the first applicant applied to the Chisinau Municipal Council for an authorisation to hold a peaceful meeting in front of the Embassy of Romania on 5 January 2005, to protest against the policy of Romania in respect of Moldovan students.
    On 30 December 2004 the Chisinau Municipal Council rejected the application on the grounds, inter alia, that the applicants’ protest was unfounded and unwelcome.
    On 3 January 2005 the first applicant challenged the refusal in court and argued, inter alia, that it was unlawful. It also asked that the case be examined urgently.
    On 21 February 2005 the Chisinau Court of Appeal dismissed the applicant’s action while finding that the Municipal Council had acted within its competence.
    The first applicant appealed against this judgment and argued that the judgment had breached the right of its members to hold peaceful meetings in public places.
    On 8 June 2005 the Supreme Court of Justice upheld the appeal, quashed the judgment of the first-instance court and ordered a re-examination of the case.
    On 6 October 2005 the Chisinau Court of Appeal again dismissed the action on the basis that the holding of a protest meeting in front of the Embassy of Romania might prejudice the image of the Moldovan State and of the Moldovan people. Moreover, the decision to hold a protest meeting had not been adopted by the Council of Hyde Park, as required by its Statute. Also the Statute of Hyde Park did not contain in its list of activities actions such as holding protest meetings. The first applicant appealed.
    On 14 December 2005 the Supreme Court of Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law.

    COMPLAINTS
    1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings were unfair because the courts did not give sufficient reasons in their judgments and that the proceedings were excessively long.
    2. They also complain under Article 11 of the Convention that their right to freedom of assembly was violated.

    QUESTION TO THE PARTIES

    Has there been an interference with the applicant’s right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 11 § 2?

    ———————————————–

    Application no. 45094/06
    by HYDE PARK O.N.G. and Others
    against Moldova
    lodged on 25 August 2006

    STATEMENT OF FACTS
    THE FACTS

    The first applicant, Hyde Park, is a non-governmental organisation based in Moldova. It is represented by its president, Mr Oleg Brega. The other applicants are members and supporters of the first applicant: Gheorghe Lupusoru, Anatol Hristea-Stan, Mariana Galescu, Alina Didilica and Oleg Brega who were born in 1969, 1953, 1982, 1978 and 1973 respectively and live in Chisinau, Chisinau, Chisinau, Cazangic and Pepeni respectively. The applicants are represented by Mr A. Postica, a lawyer practising in Chisinau, and a member of the non-governmental organisation Promo-Lex.
    The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
    On 26 September 2005 the first applicant applied to the Chisinau Municipal Council for an authorisation to hold a peaceful meeting in the Stefan cel Mare Park in Chisinau on 14 October 2005, in support of freedom of speech.
    On 7 October 2005 the Chisinau Municipal Council rejected the application on the ground that on the same date a number of events were planned in the city centre, including in the Stefan cel Mare Park, on the occasion of a public holiday. This decision was mailed to the first applicant on 10 October and was received by it on 12 October 2005.
    On 12 October 2005 the first applicant challenged the refusal in court and argued, inter alia, that it was unlawful and contrary to Article 11 of the Convention. It also asked that the case be examined urgently.
    On 2 December 2005 the Chisinau Court of Appeal dismissed the applicant’s action while finding that the Municipal Council had lawfully rejected its application. The court considered that since other events were scheduled to take place in the park on that day, such as exhibitions, sports events, concerts and other manifestations, the first applicant’s meeting would hinder those events and endanger public order.
    The first applicant appealed against this judgment and argued that the judgment breached the right of its members to hold peaceful meetings in public places contrary to Article 11 of the Convention.
    On 3 May 2006 the Supreme Court of Justice dismissed the first applicant’s appeal on points of law.
    COMPLAINTS
    1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings were unfair because the courts did not give sufficient reasons in their judgments and that the proceedings were excessively long.
    2. They also complain under Article 11 of the Convention that their right to freedom of assembly was violated.

    QUESTION TO THE PARTIES
    Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 11 § 2?

    ———————————————–

    FOURTH SECTION
    Application no. 45095/06
    by HYDE PARK O.N.G. and Others
    against Moldova
    lodged on 25 August 2006

    STATEMENT OF FACTS
    THE FACTS
    1. The first applicant, Hyde Park, is a non-governmental organisation based in Moldova. It is represented by its president, Mr Oleg Brega. The other applicants are members and supporters of the first applicant: Gheorghe Lupusoru, Anatol Hristea-Stan, Mariana Galescu, Alina Didilica and Oleg Brega. They were born in 1969, 1953, 1982, 1978 and 1973 respectively and live in Chisinau, Chisinau, Chisinau, Cazangic and Pepeni respectively. The applicants are represented by Mr A. Postica, a lawyer practising in Chisinau, and a member of the non-governmental organisation Promo-Lex.
    The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
    On 10 February 2006 the first applicant applied to the Chisinau Municipal Council for an authorisation to hold a peaceful meeting in front of the Parliament building on 25 February 2006, to protest against the “non-transparent” manner of organising the Eurovision televoting.
    On 21 February 2006 the Chisinau Municipal Council rejected the application on the ground that the reason for the protest was groundless since the Parliament was not responsible for organising the Eurovision song contest, which was the responsibility of the authorities of Ukraine.
    On 22 February 2006 the first applicant challenged the refusal in court and argued, inter alia, that it was unlawful and contrary to Article 10 of the Convention. It also asked that the case be examined urgently.
    On 24 February 2006 the Chisinau Court of Appeal dismissed the applicant’s action, finding that the Municipal Council had lawfully rejected its application and upholding all the reasons relied upon by it.
    The first applicant appealed against this judgment and argued that the judgment had breached the right of its members to hold peaceful meetings in public places contrary to Articles 10 and 11 of the Convention.
    On 28 June 2006 the Supreme Court of Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law.
    COMPLAINTS
    1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings were unfair because the courts did not give sufficient reasons in their judgments and that the proceedings were excessively long.
    2. They also complain under Article 11 of the Convention that their right to freedom of assembly was violated.

    QUESTION TO THE PARTIES

    Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 11 § 2?
    ————————————–
    Application no. 18491/07
    by HYDE PARK O.N.G. and Others
    against Moldova
    lodged on 21 February 2007

    STATEMENT OF FACTS
    THE FACTS
    The first applicant, Hyde Park, is a non-governmental organisation based in Moldova. It is represented by its president, Mr Oleg Brega. The other applicants are members and supporters of the first applicant: Oleg Brega, Anatolie Juraveli, Roman Cotelea, Mariana Galescu, Radu Vasilascu, Vitalie Dragan, Angela Lungu and Anatol Hristea-Stan. They were born in 1973, 1988, 1987, 1982, 1983, 1967, 1988 and 1953 respectively and live in Pepeni, Chisinau, Chisinau, Chisinau, Chisinau, Chisinau, Durlesti and Chisinau respectively. The applicants are represented by Mr A. Postica and P. Postica, lawyers practising in Chisinau, and members of the non-governmental organisation Promo-Lex.
    The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
    On 30 June 2006 the first applicant applied to the Chisinau Municipal Council for an authorisation to hold a peaceful demonstration at the crossing of Banulescu-Bodoni and Stefan cel Mare streets, not far from the Government building, between 1 and 31 August 2006, to protest against the refusal of the Ministry of Culture to install a monument dedicated to the poet Liviu Rebreanu, donated by the Government of Romania.
    On 18 July 2006 the Chisinau Municipal Council authorised the holding of a demonstration only on 1 August 2006.
    On an unspecified date the first applicant challenged the Municipal Council’s decision in court.
    On 29 August 2006 the Chisinau Court of Appeal found in favour of the first applicant, quashed the Municipal Council’s decision of 18 July 2006 and ordered the Municipal council to issue an authorisation to the first applicant to hold a demonstration in front of the Government building between 29 and 31 August 2006. The court ordered that its judgment be enforced immediately.
    On 30 August 2006 at 5 p.m. the applicants started their demonstration at the place indicated in the judgment of the Court of Appeal. At 5.15 p.m. the applicants were approached by a group of police officers who asked whether they had an authorisation. The applicants showed them the judgment of the Court of Appeal. At the request of the police officers, two of the applicants went to make a copy of the judgment. Shortly thereafter a police van approached the applicants and all of them were arrested and taken to a police station. The police officers took the applicants’ mobile telephones and cameras as well as all the materials used for the demonstration.
    At the police station, the applicants were locked in different cells in groups of three or four persons. The two female applicants were put in a separate cell. The applicants were not allowed to make any telephone calls or to consult a lawyer. The cells were small, humid and dirty. They smelled of urine and faeces. They did not have windows, the electric light was always on and there were only two wooden benches inside. The applicants were held in detention for approximately forty hours during which time they were not provided with any food. They were only provided with water and occasionally taken to a toilet. Only after the intervention of several human rights NGOs and after sixteen hours of detention, were their relatives allowed to bring them food. On 1 September 2006 they were taken to court. Since the hearing was adjourned they were released at 12 noon.
    The police returned to the applicants all their belongings except for the materials used for the demonstration. All the audio, video and image files from their mobile telephones and cameras were deleted with the exception of one video favourable to the police. Before release the applicants were informed that they were accused of having held an unauthorised demonstration. They were also accused of insubordination to the legitimate demands of the police to stop the demonstration, of insulting police officers and instigating passers-by to insubordination. They were also accused of resisting arrest and denigrating the professional dignity of the police officers.
    On 18 September 2006 the applicants lodged a criminal complaint against the police officers who had arrested them. They complained about abuse, illegal detention and inhuman conditions of detention.
    On 26 September 2006 the criminal complaint was dismissed by the Centru Prosecutor’s Office. The applicants appealed against this decision; however, the appeal was dismissed on an unspecified date.
    On 3 October 2006 the Buiucani District Court found all applicants (except for the first applicant) guilty of holding an unauthorised demonstration. The court found that after obtaining a favourable judgment from the Court of Appeal, they should have applied to the Municipal Council for authorisation. The court fined each applicant except for Mr O. Brega (the president of Hyde Park) 200 Moldovan Lei (MDL). Mr O. Brega was fined MDL 500. All the applicants were acquitted of the rest of the charges.
    All the applicants appealed against this decision and argued, inter alia, that Hyde Park had applied to the Municipal Council for an authorisation on 30 August 2006; however, its request was dismissed on the ground that the judgment of the Court of Appeal of 29 August 2006 was not yet in force.
    On 26 October 2006 the Court of Appeal upheld the appeals of Mr O. Brega and Mr A. Hristea-Stan and quashed the judgment of 3 October 2006 in their respect. It found that the demonstration had been authorised by the judgment of 29 August 2006, which judgment was to be enforced immediately.
    On 1 November 2006 the Supreme Court of Justice upheld the appeal on points of law lodged by the Municipal Council against the judgment of the Court of Appeal of 29 August 2006, quashed that judgment and dismissed the applicant’s action while finding that the Municipal Council’s decision of 18 July 2006 was lawful.
    COMPLAINTS
    1. The applicants complain under Article 3 of the Convention about inhuman and degrading treatment.
    2. They also complain under Article 5 § 1 of the Convention that their detention was unlawful.
    3. Under Article 5 § 2, the applicants complain that they were not informed promptly about the reasons for their arrest and about the charges against them.
    4. The applicants also complain under Article 5 § 3 of the Convention that they were not brought promptly before a judge.
    5. The applicants further submit that the proceedings which culminated with the judgment of the Supreme Court of Justice had been unfair because the Supreme Court of Justice was not impartial and failed to give reasons for its judgment.
    6. The applicants also complain about an unjustified and disproportionate interference with their rights guaranteed by Article 8 of the Convention on account of the fact that the police browsed their mobile telephones and unlawfully deleted files from them.
    7. Under Article 11 of the Convention, the applicants complain that their right to freedom of assembly was violated.
    8. The applicants finally complain that they did not have an effective remedy against the breach of their rights guaranteed by Article 8 of the Convention.
    QUESTIONS TO THE PARTIES

    1. Have the applicants been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention?

    2. Were the applicants deprived of their liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, did the deprivation of liberty during the period between 30 August and 1 September 2006 fall within paragraph (c) of this provision?

    3. Were the applicants informed promptly of the reasons for their arrest and of any charge against them, as required by Article 5 § 2 of the Convention?

    4. Were the applicants brought promptly before a judge, as required by Article 5 § 3 of the Convention?

    5. Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, on account of the fact that the police officers searched the memory of their mobile telephones and destroyed parts of them? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?

    6. Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 11 § 2?

    7. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?

    8. The Government are asked to submit a copy of the full version of the case files concerning the administrative proceedings against the applicants; a copy of the full version of the case file concerning the applicants’ criminal complaint of 18 September 2006; and a copy of the full version of the case file concerning the proceedings which ended with the judgment of the Supreme Court of Justice of 1 November 2006.
    ——————————————–
    Application no. 6991/08
    by HYDE PARK and Others
    against Moldova
    lodged on 8 December 2007

    STATEMENT OF FACTS
    THE FACTS
    The first applicant, Hyde Park is an unincorporated association from the Republic of Moldova. It is formed of members of the Hyde Park non-governmental organisation which dissolved itself on 22 April 2007 and decided to continue its activity within an unincorporated association. The other applicants are members and supporters of the first applicant: Ghenadie Brega, Anatolie Juraveli and Oleg Brega who were born in 1975, 1988 and 1973 respectively and live in Pepeni, Chisinau and Pepeni respectively. All the applicants are represented by Mr Oleg Brega.
    The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
    On 30 August 2007 the police suppressed a peaceful demonstration authorised by the Municipal Council and organised by the applicants. On the same date, the applicants applied to the Municipal Council for an authorisation to protest against the suppression in front of the Ministry of Internal Affairs and the Prosecutor General’s Office between 4 and 11 September 2007.
    Since the Municipal Council did not adopt a decision by that date, on 4 September 2007 at 9 a.m., the applicants started their protest in front of the Ministry of Internal Affairs.
    At 9.25 a.m. the individual applicants were arrested on the ground that their demonstration had not been authorised. They were taken to a police station where they were searched and kept for approximately five hours. Later they were taken to the Centru District Court and since the hearing was adjourned, they were released at 3 p.m.
    On 21 September 2007 the Centru District Court found the applicants guilty of holding an unauthorised demonstration and ordered Mr O. Brega and Mr G. Brega to pay fines in the amount of 800 Moldovan lei (MDL) each and another member of Hyde Park in the amount of MDL 200. The applicants appealed but their appeal was dismissed by a final judgment of the Court of Appeal of 23 October 2007.
    COMPLAINTS
    1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings were unfair because the courts did not give sufficient reasons in their judgments and that the proceedings were excessively long.
    2. They also complain under Article 8 of the Convention that they were unlawfully subjected to body searches.
    3. They also complain under Article 11 of the Convention that their right to freedom of assembly was violated.
    QUESTION TO THE PARTIES

    Has there been an interference with the applicant’s right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 11 § 2?
    ———————————————
    Application no. 15084/08
    by HYDE PARK and Others
    against Moldova
    lodged on 20 February 2008

    STATEMENT OF FACTS
    THE FACTS
    The first applicant, Hyde Park, is an unincorporated association in the Republic of Moldova. It is formed of members of the Hyde Park non-governmental organisation which dissolved itself on 22 April 2007 and decided to continue its activity within the framework of an unincorporated association. The other applicants are members and supporters of the first applicant: Ghenadie Brega, Anatolie Juraveli, Oleg Brega and Anatol Hristea-Stan who were born in 1975, 1988, 1973 and 1953 respectively and live in Pepeni, Chisinau, Pepeni and Chisinau respectively. All the applicants are represented by Mr Oleg Brega.
    The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
    On an unspecified date the applicants applied to the Municipal Council for an authorisation to stage a protest on 30 August 2007 in front of the Ministry of External Affairs and the Prosecutor General’s Office against the harassment of Hyde Park.
    On 20 August 2007 the Municipal Council authorised the protest, to be staged on 30 August 2007 in front of the buildings of the Ministry of External Affairs and the Prosecutor General’s Office between 7.30 a.m. and 9.00 a.m. at a distance of at least fifty metres from the buildings.
    On 30 August 2007, at 7.30 a.m., the applicants started their protest in front of the Ministry of External Affairs but were immediately approached by a group of police officers who ordered them to stop the protest because the authorisation had been challenged by the Prosecutor General’s Office. The applicants refused to comply and argued that the authorisation was valid.
    At 7.45 a.m. four members of Hyde Park were arrested and taken to a police station where they were questioned for approximately two hours. At approximately 9.30 a.m. they were released without any explanation; however, they could not continue their protest because the time indicated in the authorisation had lapsed.
    On the same date, the applicant organisation applied to the Municipal Council for an authorisation to stage a protest in front of the Ministry of Internal Affairs and the Prosecutor’s Office against the abusive suppression of its peaceful protest. An authorisation was issued on 7 September 2007 authorising the applicant organisation to stage a protest in front of the buildings of the above institutions between 8 and 11 September 2007.
    The applicant organisation also lodged a criminal complaint against the police officers who had arrested its members; however, the complaint was dismissed by the head of the Police Station of the Centru District on 19 September 2007 on the ground that the authorisation contained numerous flaws such as the failure to indicate precisely the exact place of the protest and the number of participants.
    In the morning of 10 September 2007 several members of Hyde Park started to protest in front of the buildings of the Ministry of Internal Affairs and the Prosecutor General’s Office; however several minutes later the police arrived and arrested three persons (Anatolie Juraveli, Oleg Brega and Anatol Hristea-Stan) on the ground that the authorisation did not contain the names of all the persons involved in the protest. At the police station the arrested persons were questioned and searched and then released after five hours. During detention they were not allowed to make any telephone calls or to contact a lawyer.
    The police filed administrative proceedings against the arrested persons; however, on 21 September 2007 the Centru District Court decided to discontinue the proceedings.
    COMPLAINT
    The applicants complain under Articles 10 and 11 of the Convention that their right to freedom of speech and of assembly was breached.

    QUESTIONS TO THE PARTIES

    1. Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of speech, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 10 § 2?

    2. Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was that interference “prescribed by law” and “necessary” within the meaning of Article 11 § 2?

    ———————————-

    Dosare expediate de ACI Hyde Park la CEDO in ultimii trei ani :

    A VI-a cerere Hyde Park versus Rep.Moldova

    • EXPUNEREA FAPTELOR

    (1) in fapt, Asociatia Civica Internationala Hyde Park este o organizatie non-profit, neformala, succesoare a ONG Hyde Park legal inregistrata in perioada 13 iunie 2003 – noiembrie 2007. in urma adunarii generale din 22.04.07 ONG Hyde Park s-a autodizolvat formal si va continua sa activeze ca asociatie neformala. Promoveaza libertatea cuvintului si dreptul la informare, implicarea civica a cetatenilor. Actualmente intruneste 15 membri asociati benevol si functioneaza in baza statutului adoptat la 11.05.03, cu modificari din 08.03.05, 9.04.06 si 22 aprilie 2007.
    (2) Noi, semnatarii, suntem membri si sustinatori ai ACI Hyde Park de la data fondarii.
    (3) Una din prioritatile ACI HP este incurajarea cetatenilor sa-si faca auzite opiniile care se manifesta prin dezbaterea publica a problemelor si intrunirile pe care le organizam. Numai pe parcursul anului 2007, am avut peste 30 de intruniri in mai multe tari. Acestea s-au desfasurat in diverse localitati rurale si urbane. Mitingurile au fost pasnice, unele fiind actiuni de promovare, intruniri culturale, altele de protest: pichetari, marsuri, greva foamei, dar niciodata participantii nu au creat probleme organizatorilor sau autoritatilor.

    (4) Conform legislatiei Republicii Moldova (Legea cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor) cererea cu privire la desfasurarea unei intruniri se va depune in termen de cel putin 15 zile pina la momentul intrunirii. Cererea poate fi depusa atit de o persoana fizica cit si de o persoana juridica.
    (5) La data de 26 septembrie 2005 a fost depusa o cerere prealabila din partea ONG „Hyde Park”, semnata de presedintele acestei asociatii – O. Brega prin care a fost solicitata autorizarea unei intruniri la data de 14 octombrie 2005, ce va fi desfasurata sub forma de miting de incurajare a libertatii cuvintului, pe Aleea Clasicilor din Gradina Publica „ªtefan cel Mare”, la intrarea din str. 31 August 1989, intre orele 12.00 si 17.00.
    (6) La data de 07 octombrie 2005 prin Dispozitia Primariei mun. Chisinau, cu nr.924-d[1], a fost dispusa respingerea declaratiei prealabile sub pretext ca la data de 14 octombrie 2005, se va sarbatori Hramul orasului si, conform programului municipal vor avea loc mai multe manifestatii culturale, inclusiv si in Gradina Publica „ªtefan cel Mare si Sfint”.
    (7) Avind in vedere ca motivele refuzului erau neintemeiate in opinia noastra, am inaintat o cerere de chemare in judecata la data de 12.10.2005, prin care am solicitat anularea dispozitiei, deoarece nu ne-a fost autorizata intrunirea[2].
    (8) Cererea a fost examinata de catre Curtea de Apel Chisinau, hotarirea fiind emisa tocmai la 02 decembrie 2005[3]. Instanta de judecata a respins cererea de chemare in judecta si a mentinut dispozitia contestata, instanta a sustinut opinia invocata in dispozitia contestata si s-a referit la legalitatea procedurii de adoptare a deciziei. in acelasi timp a mentionat ca temei de refuz a intrunirii riscul ca vor incalcate conditiile de organizare a manifestarii cu consecinte grave pentru societate.
    (9) impotriva hotaririi nominalizate am depus o cerere de recurs la Curtea Suprema de Justitie[4].
    (10) La data de 03 mai 2006 Curtea Suprema de Justitie a respins cererea de recurs declarata de catre petitionar, mentinind hotarirea contestata. Este de remarcat faptul ca decizia Curtii Supreme de Justitie a RM a invocat aceleasi temeiuri de respingere ca si Curtea de Apel Chisinau. Decizia Curtii Supreme de Justitie este irevocabila din momentul pronuntarii.

    ……………….

    [1] Copia dispozitiei se anexeaza; [2] Copia cererii de chemare in judecata se anexeaza; [3] Copia Hotaririi se anexeaza; [4] Copia recursului se anexeaza;

    —————————

    A III-a cerere Hyde Park versus Rep.Moldova

    • EXPUNEREA FAPTELOR

    (…) (4) Conform legislatiei Republicii Moldova (Legea cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor) cererea cu privire la desfasurarea unei intruniri se va depune in termen de cel putin 15 zile pina la momentul intrunirii. Cererea poate fi depusa atit de o persoana fizica cit si de o persoana juridica.
    (5) La data de 10 februarie 2006 a fost depusa o cerere din partea ONG „Hyde Park”, semnata de presedintele acestei asociatii – O. Brega prin care a fost solicitata autorizarea unei intruniri de protest in fata Parlamentului Rep.Moldova pentru data de 25 februarie 2006, intre orele 11.00 si 13.00, protestul urma sa fie efectuat ca urmare a modului de organizare a concursului „Eurovision 2005” si anume de lipsa de transparenta a voturilor care au fost acordate de catre Compania Publica Teleradio Moldova din partea telespectatorilor interpretilor la acest concurs.
    (6) La data de 21 februarie 2006 prin Dispozitia Primariei mun. Chisinau, cu nr.158-d , a fost dispusa respingerea declaratiei prealabile sub pretext ca temeiurile protestului sunt inoportune si nefondate, deoarece Parlamanetul Republicii Moldova nu are nici o atributie cu organizarea si desfasurarea concursului „Eurovision 2005”, concursul fiind organizat de catre autoritatile Ukrainei.
    (7) Avind in vedere ca motivele refuzului erau aberante si neintemeiate in opinia noastra, am inaintat o cerere de chemare in judecata la data de 22.02.2006, prin care am solicitat anularea dispozitiei, deoarece nu ne-a fost autorizata intrunirea .
    (8) Cererea a fost examinata de catre Curtea de Apel Chisinau, hotarirea fiind emisa la 24 februarie 2006 . Instanta de judecata a respins cererea de chemare in judecta si a mentinut dispozitia contestata, instanta a sustinut opinia invocata in dispozitia contestata si s-a referit la legalitatea procedurii de adoptare a deciziei.
    (9) La data de 24 februarie 2006, am depus o cerere de recurs la Curtea Suprema de Justitie, inregistrata cu nr. 1173 .
    (10) La data de 28 iunie 2006 Curtea Suprema de Justitie a respins cererea de recurs declarata de catre petitionar, mentinind hotarirea contestata. Este de mentionat faptul ca decizia Curtii Supreme de Justitie a RM dubleaza temeiurile de refuz a cererii ca si instanta de fond.
    Decizia Curtii Supreme de Justitie este irevocabila din momentul pronuntarii.

    —————————

    A II-a cerere inaintata impotriva Rep.Moldova

    • EXPUNEREA FAPTELOR

    (…) (4) Conform legislatiei Republicii Moldova (Legea cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor si Codul de Contraventii Administrative) mitingurile sunt legale daca sunt pasnice si au fost anuntate sau autorizate de primarie. Cererea poate fi depusa atit de o persoana fizica cit si de o persoana juridica.
    (5) La data de 30 august 2007 a fost depusa o cerere din partea Hyde Park, semnata de vicepresedintele acestei asociatii – A.Juraveli prin care a fost solicitata autorizarea unei intruniri de protest in fata Ministerului de Interne si a Procuraturii Generale pentru perioada de 4-11 septembrie 2007, in semn de protest fata de suprimarea de catre politie in aceeasi zi (30.08.07) a unei actiuni autorizate. Cererea a fost inregistrata la Primarie in aceeasi zi .
    (6) La data de 4 septembrie, ora 9, intrucit Primaria n-a emis nici un fel de decizie despre aceasta actiune anuntata, pasnica, in virtutea Legii 560 pichetarea noastra a inceput conform declaratiei prealabile. Dar la ora 9,25 politia a suprimat manifestatia, cu pretext ca nu era autorizata.
    (7) La CPs Centru, cele trei persoane retinute: Ghenadie si Oleg Brega, de asemenea Iurie turcanu au fost perchezitionati cu grave incalcari de la regulamentele in vigoare: fara a li se explica drepturile si obligatiile, fara martori, cu citirea, inventarierea in scris si chiar xerocopierea de acte personale, corespondenta privata, etc. Procesele verbale intocmite de un politist anonim (nu s-a prezentat nici cind i-au cerut asta) n-au fost ulterior atasate la dosarul transmis in judecata, ci au ramas la politistii din comisariat, care ar putea sa foloseasca in scopuri personale informatii confidentiale, obtinute fraudulos, care nu le apartin si la care n-ar trebui sa aiba acces.
    Membrii si simpatizantii Hyde park retinuti au fost tinuti in captivitate 5 ore, doi dintre ei chiar inchisi in cusca cu gratii, apoi in camerele de izolare, iar Iurie turcanu a fost fotografiat pe toate partile lipit de zid, apoi a fost dus intr-un birou unde era intimidat, amenintat cu internarea la spitalul de psihiatrie si somat sa dea depozitii impotriva organizatorilor. A fost impus sa semneze acte pe care nu le putea citi in semiintuneric si fara ochelari.
    Nici unuia dintre ei nu ni li s-a permis sa telefoneze acasa, la serviciu sau un avocat.
    (8) Au fost dusi la judecata dupa ce a trecut aproape de doua ori termenul maxim prevazut de lege. Acolo iarasi au fost tinuti in masina, la soare, inca aproape o ora. Abia in instanta au fost eliberati, la ora 15, de judecatorul I. turcanu, care a fixat o noua data pentru proces, 11 septembrie.
    (8) La data de 21 septembrie 2007, judecatorul Ion turcan de la Judecatoria Centru mun. Chisinau i-a sanctionat pe fratii Brega ca organizatori la amenda in marime de 40 (patruzeci) unitati conventionale fiecare, in baza art. 174/1 alin.2 CCA RM, iar Iurie turcanu ca participant cu 10 (zece) unitati conventionale .
    (9) in termeni legali am depus recurs la Curtea de Apel Chisinau, care a examinat cazurile noastre pe 22 octombrie 2007. Completul de judecata : Iurie Melinteanu, presedintele sedintei, judecatori: Ghenadie Lisii si Vasile Grib au decis la 23.10.07 respingerea recursului ca nejustificat si mentinerea nemodificata a deciziei primei intante.
    (10) Decizia Curtii de Apel Chisinau este irevocabila.

    —————————

    I-a cerere inaintata impotriva Rep.Moldova

    • EXPUNEREA FAPTELOR

    (…) (4) Conform legislatiei Republicii Moldova (Legea cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor) cererea cu privire la desfasurarea unei intruniri se va depune in termen de cel putin 15 zile pina la momentul intrunirii. Cererea poate fi depusa atit de o persoana fizica cit si de o persoana juridica.

    (5) La data de 4 aprilie 2005 a fost depusa o cerere din partea ONG „Hyde Park”, semnata de presedintele acestei asociatii – O.Brega prin care a fost solicitata autorizarea unei intruniri de protest in fata Ambasadei Romaniei in Moldova pentru data de 22 aprilie 2005, cererea a fost inregistrata la iesire cu nr. 94[3].

    (6) La data de 13 aprilie 2005 prin Dispozitia Primariei mun. Chisinau, cu nr.251-d[4], a fost dispusa respingerea cerereii de autorizare sub pretext ca in aceesi data circulatia transportului si cetatenilor pe str. Bucuresti va fi restrictiva in legatura cu asigurarea protectiei participantilor la reuniunea GUUAM.

    (7) Avind in vedere ca motivele refuzului erau formale si neintemeiate in opinia noastra, am depus un demers la Primaria mun. Chisinau, prin care am solicitat anularea dispozitiei Primariei mun. Chisinau din 13.04.2005. Acest demers a fost respins la data de 29.04.2005 prin scrisoarea nr.118/2055[5].

    (8) Primind raspunsul Primariei si considerind ca aceasta dispozitie este una ilegala am inaintat o cerere de chemare in judecata la data de 28 aprilie 2005, prin care am solicitat anularea dispozitiei si incasarea prejudiciilor morale, deoarece nu ne-a fost autorizata intrunirea[6].

    (9) La data de 14 iunie 2005, Curtea de Apel Chisinau, care a examinat cererea depusa a respins-o integral ca fiind neintemeiata[7]. Instanta de apel a ajuns la concluzia ca la data de 22.04.2005 a avut loc adunarea GUUAM si respectiv circulatia era restrictionata, din care motive primaria corect a respins cererea de autorizare. Istanta nu a administrat nici un fel de probe in acest sens invocind numai opinia reprezentantului piritului, desi am solicitat prezentarea de probe.

    (10) La data de 08.07.2005, am depus o cerere de recurs la Curtea Suprema de Justitie, inregistrata cu nr.3785[8]. Cererea respectiva a fost examinata de Curtea Suprema de Justitie, care la data de 03 august 2005 a respins cererea de recurs, mentinind Hotarirea primei instante. Instanta de recurs nu s-a expus asupra recursului reclamantului in ceea ce priveste probele invocate de ultimul si anume asupra faptului ca la data de 22.04.2005 au mai avut loc si alte intruniri, cum ar fi intrunirile organizate de miscari care simpatizeaza pe liderul comunist V.I. Lenin[9], insa care nu au fost interzise de Primaria Chisinau.

    (11) Decizia Curtii Supreme de Justitie este irevocabila din momentul pronuntarii.

    …………..
    [1] Copia statutului se anexeaza; [2] Copia certificatului de inregistrare se anexeaza; [3] Copia cererii se anexeaza; [4] Copia dispozitiei se anexeaza; [5] Copia raspunsului la demers se anexeaza; [6] Copia cererii de chemare in judecata se anexeaza; [7] Copia Hotaririi se anexeaza; [8] Copia recursului se anexeaza; [9] la data de 22 aprilie miscarile respective au marcat ziua de nastere a lui V. I. Lenin.

    ……………..

    Ombudsmanul European

    >>> Formular de plangere <<<

    [Informatii generale] [Rapoarte] [Decizii] [Activitati] [Baza juridica] [Resurse] [Legaturi] [Diverse] [Trimite un e-mail]

    …………………………………………..

    13 răspunsuri la “CEDO.curaj.net”

    1. Eu sunt sigur ca in curand CEDO va va face dreptate in aceste dosare.

    2. Republica Moldova este tara europeana cu cel mai crescut risc de faliment social, economic si politic la nivelul statului, ocupand locul 50 intr-un studiu realizat de organizatia „The Fund for Peace” si revista americana „Foreign Policy”. Conform sursei citate, Republica Moldova are cele mai mari probleme la capitolele drepturile omului, criminalitatea si legitimitatea statului, fiind amplasata, in ce priveste gradul de risc, alaturi de state precum Iran, Cambodgia, Bhutan si Papua Noua Guinee http://www.ziua.net/display.php?data=2008-06-27&id=239406

    3. Primele doua dosare >>
      Date of Decision to Communicate / Appno / No de requête 39902/07 01/04/2008 Communiquée au Gouvernement pour observations Reason / Raison Communicated to the Government for observations page 5 of 9 Liberté de réunion pacifique Article : Art. 11 (1) Freedom of peaceful assembly Statement of facts, complaints and questions put by the Court / Exposé des faits, griefs et questions posées par la Cour Intitulé de l’affaire HYDE PARK c. Moldova (II) Date de décision de la communication Case name / HYDE PARK v. Moldova (II) Date of Decision to Communicate / Appno / No de requête 45094/06 04/04/2008 Communiquée au Gouvernement pour observations Reason / Raison Communicated to the Government for observations Liberté de réunion pacifique Article : Art. 11 (1) Freedom of peaceful assembly Statement of facts, complaints and questions put by the Court / Exposé des faits, griefs et questions posées par la Cour Appno / No de requête 33482/06 04/04/2008 Reason / Raison Communicated to the Government for observations Communiquée au Gouvernement pour observations Intitulé de l’affaire HYDE PARK c. Moldova Date de décision de la communication Case name / HYDE PARK v. Moldova
      http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?key=69583&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649&portal=hbkm&action=html&source=external-click&highlight=&sessionid=11946230&skin=hudoc-en

      Celelalte patru dosare >>
      Liberté de réunion pacifique Article : Art. 11 (1) Freedom of peaceful assembly Statement of facts, complaints and questions put by the Court / Exposé des faits, griefs et questions posées par la Cour Reason / Raison Communicated to the Government for observations Appno / No de requête 15084/08 08/04/2008 Communiquée au Gouvernement pour observations Intitulé de l’affaire HYDE PARK ET AUTRES c. Moldova (6) Date de décision de la communication Case name / HYDE PARK AND OTHERS v. Moldova (6) Date of Decision to Communicate / Article : Art. 11 (1) Freedom of peaceful assembly Liberté de réunion pacifique Statement of facts, complaints and questions put by the Court / Exposé des faits, griefs et questions posées par la Cour Intitulé de l’affaire HYDE PARK ET AUTRES c. Moldova (5) Date de décision de la communication Case name / HYDE PARK AND OTHERS v. Moldova (5) Date of Decision to Communicate / Appno / No de requête 6991/08 08/04/2008 Communiquée au Gouvernement pour observations Reason / Raison Communicated to the Government for observations State / Etat Moldova / Moldova
      http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?key=69786&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649&portal=hbkm&action=html&source=external-click&highlight=&sessionid=11946245&skin=hudoc-en

    4. – Good morning!
      – Good morning!
      – Hey you! Take away your camera or I’ll fuck you up!
      – I’m a journalist, so…
      – We should have a talk, you there!
      – Yes, we will have a talk, still you…
      – Don’t film me now! Let’s have a talk! The reason why…
      – Show me the law that proves that I am forbidden from filming.
      – Why? You think I am going to take you (to the police)? Let’s talk!..
      – Why can’t we discuss in front of the camera?
      – Sorry?
      – Why don’t you accept to discuss in front of the camera?
      – Do I seem to you an artist to speak in front of the camera?
      – Not an artist, but you are a civil servant! Who are you?
      – The head of “Scut” regiment, Avornic…
      – Present your identification card… I want to see your identification card.
      – Listen, Ghena…don’t you want me to run after you
      – Why are you doing this?

      Hunger strike for Human Rights

      – For whom are you taking this video?

      – What’s that, ha?
      – Whyare you forcing me?
      – Stay here, you! Why are you doing this?!
      – I have the right to protest.
      – What are your rights?
      – To protest!
      – Don’t you think you are infringing their rights!
      – In what way am I infringing their rights?
      – You infringe the rights of the people who are here for the concert.
      – Show me the persons who complains that I am infringing his rights.
      – It’s me whose rights you are infringing! I’ve come to the concert…
      – In what way?
      – I don’t like your fucking face!

      – Are you filming us?

    5. Competenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

      Curtea are o competenţă limitată. Conform art. 32 al Convenţiei, Curtea are doar competenţa privind interpretarea şi aplicarea Convenţiei şi a protocoalelor sale. În caz de dispută, doar Curtea poate decide asupra competenţei sale.

      Competenţa Curţii este limitată de părţi, timp, pretenţiile pe care le poate examina şi teritoriu. Astfel, distingem competenţa Curţii:

      a) ratione personae;

      b) ratione temporis;

      c) ratione materiae;

      d) ratione loci.

      a) Competenţa ratione personae

      Pot depune cerere la Curte persoanele fizice, organizaţiile neguvernamentale, grupurile de particulari şi statele membre la Convenţie.

      Curtea va examina doar cererile introduse contra statelor părţi la Convenţie. Conform art. 59 alin. 1 al Convenţiei, pot fi parte la Convenţie doar statele membre ale Consiliului Europei. La data de 04.04.2007, existau 46 de state pentru care Convenţia a intrat în vigoare.

      Curtea nu poate fi sesizată cu cereri împotriva persoanelor private. Pârât la Curte poate fi doar un stat. Convenţia însă obligă statul parte să întreprindă toate măsurile pentru a nu admite încălcarea drepturilor garantate de Convenţie de către persoanele privare (obligaţii pozitive). Nerespectarea acestei obligaţii angajează responsabilitatea statului în temeiul Convenţiei (ex. în cauza Istrate c. Moldovei, hot. 13.06.2006, autorităţile statului nu au contribuit suficient la executarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile împotriva unei persoane private).

      b) Competenţa ratione temporis

      Curtea nu va examina decât pretenţiile care se referă la situaţiile care au avut loc după ce Convenţia a intrat în vigoare pentru statul respectiv. Curtea, de asemenea, nu este competentă de a examina cererile care au fost depuse cu omiterea termenului de 6 luni.

      Curtea va examina totuşi situaţiile litigioase care au avut loc până la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv, dacă procedurile judiciare cu privire la contestarea acestor acte s-au sfârşit după intrarea în vigoare a Convenţiei (ex. în cauza Gorizdra c. Moldovei, dec. 02.07.2002, Curtea a examinat temeinicia pretenţiei cu privire la echitatea procedurilor judiciare, privind contestarea legalităţii alegerilor municipale din 1995, care s-au finalizat cu o hotărâre judecătorească din 1998).

      Convenţia şi protocoalele sale adiţionale intră în vigoare pentru statul parte la ziua depunerii instrumentului de ratificare Secretarului General al Consiliului Europei.

      Convenţia Europeană şi protocoalele sale adiţionale existente în 1997 au intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 12 septembrie 1997. Protocolul nr. 13 la Convenţie (abolirea pedepsei cu moartea în toate împrejurările) a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 01.02.2007. Protocolul nr. 14 la Convenţie (reformarea mecanismului de examinare a cererilor) a fost ratificat de Moldova la 22.08.2005, însă încă nu a intrat în vigoare. Republica Moldova nu a ratificat Protocolul nr. 12 la Convenţie (interzicerea generală a discriminării).

      Un stat parte la Convenţie poate denunţa Convenţia în modul stabilit de art. 58 al Convenţiei. După denunţare, statul nu va mai fi legat de obligaţiile stabilite de Convenţie, însă denunţarea nu va afecta situaţiile comise anterior datei de la care denunţarea îşi produce efectele.

      c) Competenţa ratione materiae

      A. Principii

      Pentru a fi admisibilă, cererea trebuie să se refere la un drept protejat prin Convenţie şi protocoalele sale intrate în vigoare pentru statul pârât. Statul membru la Convenţie nu este ţinut să respecte drepturile garantate de protocoalele adiţionale la Convenţie la care nu este parte.

      B. Drepturile protejate

      Drepturile protejate de Convenţie şi protocoalele sale sunt:

      * dreptul la viaţă (art. 2 CEDO, Protocolul nr. 6 şi Protocolul nr. 13);
      * interzicerea torturii (art. 3 CEDO);
      * interzicerea sclaviei şi a muncii forţate (art. 4 CEDO);
      * dreptul la libertate şi siguranţă (art. 5 CEDO);
      * dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO);
      * interdicţia condamnării pentru acţiuni sau inacţiuni care nu constituie infracţiuni la ziua comiterii (art. 7 CEDO);
      * dreptul la respectul vieţii private, de familie, a domiciliului şi a corespondenţei (art. 8 CEDO);
      * libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie (art. 9 CEDO);
      * libertatea de a comunica şi de a primi informaţii ori idei (art. 10 CEDO);
      * libertatea de întrunire paşnică şi de asociere (art. 11 CEDO);
      * dreptul de a se căsători şi întemeia o familie (art. 12 CEDO);
      * dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 1 al Protocolului nr. 1);
      * dreptul la instruire (art. 2 al Protocolului nr. 1);
      * dreptul la alegerea liberă a corpului legislativ (art. 3 al Protocolului nr. 1);
      * interzicerea privării de libertate pentru imposibilitatea de e executa o obligaţie contractuală (art. 1 al Protocolului nr. 4);
      * libertatea circulaţiei (art. 2 al Protocolului nr. 4);
      * interzicerea expulzării cetăţenilor proprii (art. 3 al Protocolului nr. 4);
      * interzicerea expulzării colective a străinilor (art. 4 al Protocolului nr. 4);
      * garanţiile procedurale în caz de expulzare a străinilor(art. 1 al Protocolului nr. 7);
      * dreptul persoanei declarate vinovate de infracţiune să ceară examinarea condamnării sale de către o jurisdicţie superioară (art. 2 al Protocolului nr. 7);
      * dreptul la compensare în caz de eroare judiciară (art. 3 al Protocolului nr. 7);
      * dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni (art. 4 al Protocolului nr. 7);
      * egalitatea între soţi (art. 5 al Protocolului nr. 7);
      * dreptul de adresare efectivă la o instanţă naţională cu privire la pretinsa violare a dreptului garantat de Convenţie sau protocoalele sale (art. 13 CEDO);
      * interzicerea discriminării în exercitarea drepturilor garantate de Convenţie şi protocoalele sale (art. 14 CEDO); şi
      * interzicerea generală a discriminării (Protocolul nr. 12).

      Astfel, Convenţia nu garantează:

      * dreptul de a fi numit într-un post cu funcţie publică (X c. Marii Britanii, dec. 12.03.1981; Ergul c. Turciei, dec. 17.01.1996);
      * dreptul la autodeterminare (X c. Olandei, dec. 04.10.1976);
      * dreptul la eliberarea permisului de conducere a automobilului (X c. Germaniei, dec. 07.03.1977);
      * dreptul la azil politic (L.I. c. Suediei, dec. 08.09.1993);
      * dreptul la un anumit standard de viaţă (Andersson c. Suediei, dec. 04.03.1986); etc.

      Termenii folosiţi în Convenţie pentru a defini un drept au un sens autonom. Semnificaţia acestor termeni urmează a fi determinată prin studierea jurisprudenţei Curţii în cazuri comparabile.

      C. Rezervele

      Chiar dacă Convenţia a intrat în vigoare pentru un stat, aceasta nu înseamnă numaidecât că statul este legat de toate prevederile Convenţiei de la momentul intrării în vigoare a acesteia. La momentul semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, statul poate formula o rezervă când este nevoie de modificarea unei legi în vigoare şi care este incompatibilă cu Convenţia. Statele recurg des la această procedură.

      Convenţia admite rezerve doar pe perioada până la modificarea legii incompatibile cu Convenţia la momentul ratificării şi nu admite rezerve cu caracter general (a se vedea Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, dec. 04.07.2001). O rezervă are un caracter general „fie atunci când ea nu se referă la o dispoziţie specifică a Convenţiei, fie atunci când ea este formulată într-un mod care nu permite de a-i defini sfera de aplicare” (a se vedea Temeltasch c. Elveţiei, raportul Comisiei din 05.05.1982, para. 84).

      D. Rezervele Republicii Moldova

      Republica Moldova a ratificat Convenţia prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298 din 24.07.97. La ratificare, Parlamentul Republicii Moldova a declarat următoarele:

      „1. Republica Moldova declară că nu va putea asigura respectarea dispoziţiilor Convenţiei în ce priveşte omisiunile şi actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele până la soluţionarea definitivă a diferendului din această zonă.

      2. În temeiul articolului 64 din Convenţie, Republica Moldova formulează o rezervă la articolul 4, având drept efect păstrarea posibilităţii aplicării pedepsei penale în formă de muncă corecţională fără privaţiune de libertate, aşa cum este prevăzut de articolul 27 din Codul penal, şi respectiv, a pedepsei administrative în formă de muncă corecţională, aşa cum este prevăzut de articolul 30 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. Rezerva va produce efecte pe parcursul unui an de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru Republica Moldova.

      3. În temeiul articolului 64 din Convenţie, Republica Moldova formulează o rezervă la articolul 5, paragraful 3 având drept efect continuarea eliberării mandatului de arest de către procuror, aşa cum este prevăzut de articolul 25 din Constituţia Republicii Moldova, de articolul 78 din Codul de procedură penală şi de articolul 25 din Legea nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură. Rezerva va produce efecte pe parcursul a 6 luni de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru Republica Moldova.

      4. În temeiul articolului 64 din Convenţie, Republica Moldova formulează o rezervă la articolul 5 având drept efect păstrarea posibilităţii aplicării de sancţiuni disciplinare militarilor sub formă de arest de către comandanţii superiori, aşa cum este prevăzut de articolele 46, 51-55, 57-61 şi 63-66 din Regulamentul disciplinar al Forţelor Armate, aprobat prin Legea nr. 776-XIII din 13 martie 1996.

      5. Republica Moldova interpretează dispoziţiile celei de-a doua propoziţii din articolul 2 al primului Protocol adiţional la Convenţie ca neimpunând obligaţii financiare suplimentare statului referitoare la stabilimentele şcolare de orientare filozofică sau religioasă, altele decât cele prevăzute de legislaţia internă.”

      Prin decizia Curţii din 04.07.2001 în cauza Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, Curtea a constatat că p.1 al declaraţiei Republicii Moldova la momentul ratificării nu reprezintă o „rezervă” valabilă în sensul art. 57 al Convenţiei, deoarece este generală, nu se referă la o dispoziţie a Convenţiei şi aplicabilitatea ei nu este limitată în timp. Prin urmare, această declaraţie nu exclude responsabilitatea Moldovei pe teritoriul controlat de „organele autoproclamatei republici nistrene”.

      E. Derogarea în caz de stare de urgenţă

      În caz de război sau de pericol care ameninţă viaţa naţiunii care au apărut după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul parte, statul poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de Convenţie, în modul stabilit de art. 15 al Convenţiei. Aceste măsuri trebuie să fie conforme cu situaţia de fapt şi nu trebuie să contravină dreptului internaţional (a se vedea Irlanda c. Regatului Unit, hot. 18.01.1978, para. 207). O asemenea derogare, însă, nu poate fi formulată de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte ilicite de război, de la art. 3, art. 4 para. 1 şi de la art. 7 ale Convenţiei.

      d) Competenţa ratione loci

      A. Conceptul de „jurisdicţie”

      Conform art. 1 al Convenţiei, statele părţi recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa drepturile garantate de Convenţie. Această normă urmează a fi interpretată ca garantând respectarea drepturilor omului pe teritoriul statului, care este general recunoscut conform dreptului internaţional.

      Convenţia nu leagă obligaţia statului de a asigura respectarea drepturilor omului de teritoriul său, ci de „jurisdicţia” sa. Curtea nu a dat o definiţie exhaustivă conceptului de „jurisdicţie”, însă l-a asimilat cu controlul efectiv de facto asupra unui teritoriu, indiferent dacă acest control este legitim sau nu conform dreptului internaţional (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 23.03.1995).

      B. Controlul nerecunoscut al teritoriilor străine

      În anumite circumstanţe, statele pot controla efectiv şi un teritoriu străin. Convenţia impune statului parte la Convenţie care controlează efectiv un teritoriu străin să asigure respectarea drepturilor omului pe acest teritoriu. În cazul ocupaţiilor ilegale a unui anumit teritoriu, statele tind să nege controlul efectiv al acestui teritoriu. Simplul fapt al negării jurisdicţiei nu înlătură prin sine competenţa Curţii ratione loci de a examina pretinsele violări comise pe teritoriul străin controlat. Curtea va examina de sine stătător dacă statul exercită sau nu un control efectiv asupra teritoriului în cauză.

      Pentru ca un control să fie efectiv, nu este necesar de a determina dacă statul exercită de fapt un control detaliat asupra politicilor şi faptelor autorităţilor din regiunea situată în afara teritoriului său naţional, deoarece chiar un control general al regiunii poate angaja responsabilitatea acestui stat (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 18.12.1996, para. 52).

      Obligaţia de a asigura, într-o asemenea regiune, respectarea drepturilor garantate de Convenţie rezultă din înfăptuirea unui astfel de control, exercitat în mod direct, prin intermediul forţelor sale armate sau prin intermediul unei administraţii locale subordonate (a se vedea Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, hot. 08.07.2004, para. 314).

      Pentru a determina dacă administraţia locală este subordonată statului, este puţin relevantă lipsa dependenţei administrative a acestei administraţii de sistemul administrativ al statului parte. În cauza Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, Curtea a constatat că Federaţia Rusă este responsabilă pentru acţiunile autorităţilor aşa-numitei republici moldoveneşti nistrene, care este un regim secesionist ce ocupă teritoriul din partea de est a Republicii Moldova care nu este controlat de autorităţile de la Chişinău, deoarece regimul secesionist a fost creat cu sprijinul Federaţiei Ruse, pe acest teritoriu se află armate ruseşti cu un arsenal militar important, forţele armate ruse au transferat armament şi bunuri cu destinaţie nemilitară regimului transnistrean fără acordul Republicii Moldova, deoarece Federaţia Rusă a acordat suportul financiar regimului transnistrean, datorită instituirii relaţiilor comerciale între întreprinderile din Transnistria şi întreprinderi ruse controlate de stat şi datorită suportului politic din partea liderilor şi autorităţilor ruse. În această cauză Curtea a notat că regimul transnistrean se află „sub controlul efectiv sau cel puţin sub influenţa decisivă a Federaţiei Ruse” (idem, para. 392).

      C. Jurisdicţia şi obligaţiile pozitive

      Când un stat parte este împiedicat să-şi exercite autoritatea sa asupra întregului său teritoriu datorită existenţei unei situaţii de facto care îl constrânge, cum ar fi instalarea unui regim separatist, indiferent dacă este sau nu însoţită de ocupaţia militară a teritoriului de un alt stat, acest stat nu încetează să aibă jurisdicţie în sensul art. 1 al Convenţiei asupra acelei părţi a teritoriului său care este temporar supusă unei autorităţi locale susţinute de forţe rebele sau de un alt stat.

      O asemenea situaţie de fapt reduce scopul acestei jurisdicţii numai la obligaţiile pozitive ale statului parte faţă de persoanele aflate pe teritoriul acestuia. În acest sens, statul respectiv trebuie să folosească toate mijloacele legale şi diplomatice disponibile faţă de state terţe şi organizaţii internaţionale, pentru a continua să garanteze respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie. Aceste obligaţii sunt de mijloace şi nu de rezultat (idem, para. 333). Pentru a stabili dacă obligaţia pozitivă a fost respectată, Curtea va verifica dacă măsurile care au fost luate au fost corespunzătoare şi suficiente în fiecare caz în parte. În cazul unei omisiuni parţiale sau totale de a lua măsuri, sarcina Curţii este de a determina în ce măsură un efort minim era totuşi posibil şi dacă acesta trebuia întreprins (idem, para. 334).

      Aspectul obligaţiilor pozitive cu privire la jurisdicţia statului a fost formulat de Curte, pentru prima dată, în cauza Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei (citată mai sus). În această cauză, obligaţiile pozitive ale Republicii Moldova se referă atât la măsurile necesare pentru a restabili controlul său asupra teritoriului transnistrean, ca o exprimare a jurisdicţiei sale, cât şi la măsurile de asigurare a respectării drepturilor reclamanţilor, inclusiv încercările de a asigura eliberarea lor (idem, para. 339).

      În cauza Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei Curtea a constatat că până în luna mai a anului 2001 Moldova a întreprins suficiente măsuri pentru a-şi onora obligaţiile pozitive în temeiul art. 1 al Convenţiei. Curtea a constatat că Moldova nu şi-a onorat această obligaţie pozitivă după luna mai a anului 2001 deoarece după această dată, în cadrul negocierilor cu separatiştii, autorităţile Republicii Moldova s-au limitat doar la punerea în discuţie a situaţiei reclamanţilor în mod verbal, fără a încerca să ajungă la un acord care să garanteze respectarea drepturilor reclamanţilor prevăzute de Convenţie; nu exista un plan general cu privire la reglementarea conflictului transnistrean care să se refere la situaţia reclamanţilor; nu a existat nici un demers pe care autorităţile moldoveneşti l-ar fi întreprins pe lângă autorităţile Federaţiei Ruse după luna mai 2001 pentru a obţine eliberarea celorlalţi reclamanţi iar la audierea din 6 iunie 2001 Guvernul Moldovei s-a abţinut de a susţine responsabilitatea Federaţiei Ruse pentru pretinsele violări, iar Guvernul Republicii Moldova avea posibilitatea să întreprindă măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor reclamanţilor (idem, para. 348-352).

      D. Cazuri clasice de extrateritorialitate

      Jurisdicţia statului se extinde şi asupra situaţiilor în care persoana se află sub autoritatea organelor acestui stat pe un teritoriu străin, unde statul respectiv nu exercită un control efectiv (ex. operaţiuni ale serviciilor speciale pe teritoriul unui stat străin, a se vedea Stocké c. Germaniei, dec. 12.10.1989, para. 166).

      Sunt asimilate teritoriului statului şi bordul navelor maritime şi aeronavelor (a se vedea Öcalan c. Turciei, hot. 12.05.2005) şi sediul reprezentanţelor diplomatice sau consulare.

      E. Jurisdicţia şi coloniile statului parte la Convenţie

      Convenţia a instituit un mecanism special cu privire la aplicabilitatea ei în coloniile statelor parţi (teritoriile ale căror relaţii internaţionale ele le asigură). Astfel, conform art. 56 alin.1 al Convenţiei, statele nu vor fi obligate să asigure respectarea Convenţiei pe teritoriul coloniilor sau a unei colonii, decât dacă ele consimt printr-o declaraţie expresă acest lucru (a se vedea Gillow c. Regatului Unit, dec. 09.12.1982; Yonghong c. Portugaliei, dec. 25.11.1999).

      La ratificarea Convenţiei, Republica Moldova a făcut o declaraţie precum că nu va putea asigura respectarea dispoziţiilor Convenţiei în ce priveşte omisiunile şi actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele. Curtea a examinat această declaraţie prin prisma art. 56 al Convenţiei şi a constatat că această declaraţie nu poate exclude aplicarea Convenţiei în regiunea transnistreană în raport cu Republica Moldova deoarece spiritul art. 56 al Convenţiei nu admite limitarea aplicării Convenţiei doar la o parte a teritoriului ţării (a se vedea Ilaşcu şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, dec. 04.07.2001), adică se referă doar la colonii.

    6. Evoluţia cauzelor moldoveneşti la CtEDO

      La 13 octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a organizat un seminar, dedicat aniversării a 10 ani de la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11. La seminar a fost distribuit un document care relevă statistica cauzelor la Curte la data de 1 octombrie 2008. Potrivit acestui document, la această dată, aproximativ 79,400 de cereri erau pendinte în faţa unui organ decizional al Curţii. Cele mai multe cereri au fost depuse împotriva Rusiei – 25,000 de cereri (26,4%), Turciei – 10,750 de cereri (11,3%), României – 9,500 de cereri (10,0%) şi Ucrainei cu 8,400 de cereri (8,9%) http://www.lhr.md/news/112.html

    7. Moldova este pe locul 9 cu cele mai multe plangeri la CEDO

      Republica Moldova este printre primele noua tari cu cele mai multe cereri depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) impotriva lor in 2008, se arata in raportul de activitate al Curtii pe anul 2008, facut public recent.

      Astfel, conform raportului, la 31 decembrie 2008, la Curte erau inregistrate 2,442 de cereri impotriva Moldovei. Dintre acestea, 1,147 de cereri impotriva Moldovei in anul 2008 au fost alocate unui organ decizional, 477 de cereri au fost declarate inadmisibile sau au fost radiate de pe rol, 126 de cereri au fost comunicate Guvernului, iar 29 de cereri au fost declarate admisibile.

      Pe parcursul anului 2008, Curtea a adoptat 33 de hotarari impotriva Moldovei, dintre care in 28 de hotarari a constatat cel putin o violare a Conventiei privind drepturile omului, iar intr-o hotarare nu a fost constatata nicio violare a Conventiei.

      In ceea ce priveste indicele numarului de cereri depuse reportat la numarul de locuitori, in 2008, Moldova se afla pe locul 3, dupa Slovenia si Georgia, cu indicele de 3,21 de cereri la 10 mii locuitori.

      Printre cele mai importante hotarari pronuntate de Inalta Curte in 2008, au fost mentionate cauzele Guja c. Moldovei, Tanase si Chirtoaca c. Moldovei si Megadat.com SRL c. Moldovei

    8. Ce e importantat de retinut despre Cedo e ca nu se decide dupa Conventie , pt ca peste 90 % din cereri sunt declarate inadmisibile , proportia se cam pastreaza in fiecare an pentru fiecare tara , in mod normal nu ar trebui sa fie asa , ce dovedeste ca curtea atat are capacitatea de a declara cereri admisibile si in realitate face o selectie din plangeri , deci important de retinut e ca Cedo face o selectie din cererile primite si nu dreptate …

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.