15 răspunsuri la “APEL!”

1. BraVO baieti!!!
   venim numaidecit!
   mai da-ti adrese de mess, ne intelegem acolo, poate trebuie de ajutat cu ceva!

2. A treia persoana de contact acolo poate e Ilie Bratu, fostul deputat si vicepres in front, acum dusman de moarte al lui Dabija? :d
   Oricum, bine ca organizeaza acel miting, sa vedem daca ii lasa melitia chiar in PMAN.
   Ma gindesc daca n-ar trebui facut ceva chiar pe 27 martie, chiar pe strada Sfatul tarii (mai e una 27 martie 1918, la Sculeanca) si chiar in fostul sediul a parlamentului basarabean, acum e academia de arte. Ce parere aveti? E tocmai timpul sa incepem organizarea…

3. http://www.youtube.com/watch?v=-NIkrRm8Eh4
   iata cum o sa fie si in 23 martie 😀

4. De la Prut

   “In formarea liniilor de demarcare dintre satele romanesti din Bucovina de Sud si cele din Bucovina de Nord, pe care Stalin si Hitler si le-au impartit in dictatul din 1939, Stalin a folosit un creion cu varful bont, cu care a desenat pe harta noua o granita care a trecut de partea Ucrainei o regiune si un numar de sate romanesti. Aceste sate romanesti nu fusesera niciodata ocupate de rusi sau ucrainieni. Ce ne puteti spune despre romanii care s-au trezit peste noapte in Ucraina, datorita unui creion bont?

   Nordul Bucovinei a fost anexat de catre URSS la 28 iunie 1940. Zona despre care nici nu s-a pomenit in ultimatumul din 1939 la care va refereati, este teritoriul fostului tinut Herta.

   De fapt, la Ucraina au fost trecute nu numai teritoriile din actuala regiune Cernauti, dar si din Sudul Basarabiei (care azi apartin de regiunea Odesa).

   Cat despre regiunea Cernauti – aparitia ei este o consecinta directa a Protocolului aditional la Diktatul Ribbentrop-Molotov. Cu toate ca in punctul 3 al Protocolului aditional se specifica doar ca „in privinta Europei Sud-Estice, partea sovietica subliniaza interesul pe care il manifesta pentru Basarabia” si nu erau subliniate intentiile Moscovei de a ocupa o parte a Bucovinei, guvernul sovietic rusesc, in nota ultimativa din 26 iunie 1940 adresata Romaniei, a cerut scoaterea de urgenta a armatei romane si a administratiei civile din teritoriul Basarabiei si al unei parti a Bucovinei.

   Insa trupele sovietice au intrat nu numai in Basarabia si Nordul Bucovinei, dar au ocupat si tinutul Herta (care nu era specificat nici in Protocolul aditional la Diktatul Ribbentrop-Molotov, nici in nota ultimativa din 26 iunie 1940).

   Tinutul Herta, „un teritoriu curat romanesc, care n-a fost niciodata sub vreo ocupatie straina si care a facut parte din Romania Veche” a avut de impartit soarta tragica a nordului Bucovinei. Teritoriul acestui tinut s-ar intinde pe o suprafata de circa 30.400 ha, avand o populatie de aproximativ 35.000 de romani. Sovieticii au pus stapanire pe el la 29 iunie 1940, pretextand ca s-au „ratacit”… si asa 27 de localitati hertene, care au apartinut anterior judetului Dorohoi din Vechiul Regat, s-au pomenit in componenta URSS.”

   “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

5. De la Prut

   Bolnavii de la Yalta
   02/12/2007
   La inceputul lui februarie 1945, trei batranei s-au intalnit in statiunea Yalta, din nordul Marii Negre, ca sa imparta lumea, zic unii, sau pentru ca lumea era aproape gata impartita in functie de zonele pe care le ocupasera militar. Cei trei conducatori s-au intalnit sa puna la punct ultimele retusuri ale zonelor de influenta in lumea ce va succede celui de Al Doilea Razboi Mondial, zic altii.

   Fotografia celor trei, in jilturi, la stanga englezul, americanul la mijloc si sovieticul la dreapta a devenit extrem de cunoscuta, simbolizand pactul privind impartirea lumii intre cele trei mari puteri victorioase. Stie toata lumea cum s-au terminat lucrurile.

   Poate Yalta nu a fost atat de importanta pe cat s-a tot spus. Sigur, nici Stalin nu si-ar fi retras Armata Rosie din zonele cucerite, nici aliatii nu ar fi dat inapoi, asa ca ar fi trebuit un alt razboi, pe care niciunul dintre cei mari nu il voia. In orice caz, Yalta ramane un simbol al celui mai mare „deal” din istorie.

   Bineinteles, cei trei nu au venit singuri. Au fost, fiecare, insotiti de ministri, militari, experti, spioni, etc. In fine, a fost numai lume buna. Dar nu au venit doar insotiti de politicieni si militari, au fost si medici pe acolo, pentru ca cei trei erau persoane in varsta, toti avand peste 60 de ani, iar Churchill avea chiar 70.

   Toti trei au fost prezentati pe rand sau impreuna drept niste personaje extraordinare; unul, cel putin, era vazut de poporul sau drept cel mai mare geniu care a existat vreodata. Partial este adevarat. Nu este putin lucru sa imparti o lume.

   De aceea ne inchipuim ca toti trei trebuie sa fi fost covarsiti de importanta momentului si sa fi fost in deplinatatea facultatilor mentale si fizice. Din pacate, Stalin a fost in forma buna atunci. Fizic era destul de sanatos. Despre psihicul lui se pot scrie biblioteci fara sa se ajunga la o concluzie certa.

   Cel mai tanar dintre cei trei, Franklin Delano Rosevelt, avea 63 de ani pe atunci, insa era de departe cel mai bolnav. De fapt, presedintele american a si murit peste numai doua luni, pe 12 aprilie 1945, din cauza unei puternice hemoragii cerebrale.

   Roosevelt era bolnav de la varsta de 39 de ani de poliomielita, virusul afectandu-i tendoanele si muschii membrelor inferioare. A trait, incepand din august 1921, intr-un corset, iar proteze dintr-un aliaj usor ii imbracau picioarele.

   In ultimii ani de viata nu se mai deplasa decat in carucior. Era mutat din carucior in masina de un sergent al armatei americane care indeplinea rolul de aghiotant. Potrivit doctorului Bruenn, care l-a ingrijit in ultimul an de viata, presedintele suferea de multi ani de arterioscleroza. Aceasta boala duce la complicatii cardiace si vasculare cerebrale.

   In timpul intalnirii de la Yalta, starea de sanatate a presedintelui i-a atras atentia si lordului Moran, medicul personal al lui Churchill. Moran a constatat ca Roosevelt prezenta intr-un stadiu avansat toate simptomele arteriosclerozei cerebrale.

   „Toata lumea a remarcat ca, din punct de vedere fizic, Roosevelt era o ruina si fiecare ma intreba carei cauze i se datoreaza acest fapt. Nu numai uzura organica atragea atentia. In timpul discutiilor a stat nemiscat, cu gura deschisa, intervenind rareori. Odinioara, cand nu era suficinet documentat, ingeniozitatea lui masca lipsa de informatie. Acum insa aceasta abilitate a disparut. Dupa cate am constatat, ma indoiesc ca de aceasta data a fost la inaltimea rolului…”, consemneaza doctorul Moran.

   In 1953, neuropsihiatrul Wladimir Gottlieb Eliasberg a analizat mostre de scris ale presedintelui care murise cu opt ani inainte. Concluziile sale au fost foarte transante.

   „Cu mult timp inainte de epoca Yaltei, presedintele avea un scris teribil. Seamana cu scrisul unui subiect atins de boala Parkinson. Sau cu cel al unuia ce sufera de o insuficienta circulatorie a sangelui la nivelul creierului.”

   Toate indiciile arata ca Roosvelt suferea de „boala Alvarez”. Aceasta se manifesta printr-o modificare intermitenta a starii de spirit, prin somnolenta, pierderi de memorie, o absenta a coordonarii in gandire. Inca din anii 1942, 1943, presedintele era extrem de irascibil si devenea extrem de nervos cand trebuia sa se cocentreze o perioada mai mare de timp.

   Spre deosebire de Roosevelt, Churchill si Stalin prezentau la intalnirea de la Yalta o stare fizica buna. Desi toata viata a fost un ipohondru, Churchiil avea, la cei 70 de ani ai sai, o sanatate relativ buna pentru varsta sa. Era cunsocut drept mare gurmand si un mare amator de whisky cu sifon. Ii placeau mult si trabucurile birmaneze.

   Desi dadea dovada de o energie debordanta, el era foarte atent cu sanatatea sa. Dupa cum declara dupa incheierea razboiului, nu simtea nevoia sa se odihneasca. Cu toate acestea, nu isi refuza niciodata siesta de pranz.

   Dupa conferinta de la Teheran din noimbrie 1943, Churchill s-a simtit epuizat complet. Incepuse sa aiba hiatusuri de memorie. Consultat de neurologi, i s-a pus diagnosticul de inceput usor de arterioscleroza. In rest, in timpul razboiului, prim-ministrul a fost bolnav o data de pneumonie si o data a fost lovit intr-o vizita la Washington in decembrie 1941 de o criza de angina pectorala.

   Din cand in cand Churchill mai cadea si in stari depresive, cand il bantuiau „cainii sai negrii”. In rest se poate spuna ca prim-ministrul era intr-o forma fizica si psihica buna in timpul conferintei de la Yalta.

   Stalin avea la intalnirea de la Yalta 65 de ani si era intr-o stare de sanatate fizica relativ buna. Era un om mic de statura, de doar 1,67 metri. Fata vestejita ii era ciupita de varsat de vant si era brazdata de pete rosii, care indicau o proasta circulatie a sangelui.

   Era hipertensiv, iar medicii ii recomandasera sa se lase de fumat. Cu toate ca in a doua parte a existentei sale a dus o viata destul de cumpatata, restrictionandu-si consumul de alcool, el nu a renuntat la fumat pana la sfarsitul vietii.

   Din punct de vedere pshihic lui Stalin i s-au pus mai multe diagnostice. In cazul lui au putut fi identificate elemente patologice, cum ar fi: suspiciunea maladiva, paranoia, intoleranta fata de critici, mania grandorii, spiritul razbunator. Cu toate acestea, nebunia lui Stalin era o nebunie rece si foarte calculata.

   Despre aceasta caracteristica au povestit multi dintre cei care l-au cunoscut, inclusiv fica sa, Svetlana. Din acest motiv este greu de spus cat era nebunie la Stalin si cat era o lipsa totala de scrupule si mila. Modul in care isi lovea victimele, cu o pregatire prealabila bine chibzuita, pana le prindea intr-o plasa din care nu mai puteau iesi dovedeste ca Stalin era pe deplin responsabil de faptele sale.

   S-a spus de multe ori ca, la Yalta, Stalin si Churchill au profitat de sanatatea precara a lui Roosvelt pentru a pune in aplicare intelegerile de la Moscova, din 1944, privind impartirea Europei. Cu sau fara Yalta, Armata Rosie ocupase jumatate din Europa.

   Este drept ca peste cateva luni, la Postdam, succesoul lui Roosevelt, Harry Truman, l-a santajat pe Stalin cu bomba atomica, dar dictatorul nu a vrut sa cedeze cu nici un chip ceea ce cucerise.
   Sursa: Ziare.com

   “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

6. Basarabia

   Initial numele de Basarabia a fost dat stepei cuprinse intre Marea Neagra – Dunare – Prut – Nistru, cunoscuta ulterior si ca Buceag. Acest teritoriu a fost cucerit in secolul al XIV-lea de la tatari de Alexandru Basarab, de la care i-a ramas si numele de Basarabia. Mai tarziu dupa ce a fost in componenta Moldovei, a ajuns si sub stapanire turceasca si ruseasca. in 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut si Nistru, pe care l-a denumit abuziv Basarabia, atribuindu-i astfel numele purtat pana atunci de Bugeac (Basarabia veche) si incercand astfel sa-si justifice actul de agresiune si rapt teritorial.

   in urma razboiului ruso-turc din 1806 – 1812, castigat de Imperiul tarist, rusii cereau „ambele tari romanesti”. Doar iminenta atacului lui Napoleon a facut ca pretentiile rusesti sa se reduca treptat, de la ambele tari romane, la toata Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru si Siret, pentru ca pana la urma pretentiile sa se mentina asupra tinutului dintre Nistru si Prut. Anexarea teritoriului amintit anterior a fost posibila prin Tratatul de la Bucuresti din 16/28 mai 1812, cand primul dragoman al Portii a tradat in schimbul unui latifundiu si al unui inel foarte pretios. Ulterior primul dragoman a fost executat pentru tradare din ordinul Portii.
   intre 1856 si 1878 judetele Cahul, Bolgrad si Ismail au fost in componenta Moldovei, respectiv a Romaniei.
   Unirea de la 1918
   Declansarea revolutiei ruse din februarie 1917 a insemnat si inceputul prabusirii tarismului. in acest context provinciile anexate de rusi cu forta tind sa devina autonome, pentru ca mai apoi sa se separe cu totul de puterea ruseasca. Astfel la Chisinau in data de 3 martie 1917 a fost infiintat Partidul National Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu si care avea ca obiectiv „crearea unei diete provinciale numita Sfatul tarii”. Prima intrunire a Sfatului tarii a avut loc in ziua de 21 noiembrie 1917 cand a fost ales in functia de presedinte Ion Inculet, in timp ce Pan Halippa a fost ales vicepresedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul tarii a proclamat oficial Republica Democrata Moldoveneasca la data de 2 decembrie 1917.
   Declansarea revolutiei bolsevice in octombrie 1917 cand puterea in Rusia a fost castigata de comunisti a adus si armistitiul intre rusi si germani, tradand astfel armata romana ramasa singura pe frontul de est fiind si ea nevoita in cele din urma sa accepte armistitiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflata in retragere prin Basarabia armata rusa a inceput sa jefuiasca, sa violeze si sa omoare populatia civila romaneasca, fruntasii basarabeni fiind asasinati si impuse organizatiile comuniste. in aceste conditii la 22 decembrie 1917, Sfatul tarii a cerut guvernului aflat la Iasi sa trimita armata sa restabileasca ordinea. Trupele conduse de generalul Brosteanu au trecut Prutul in ziua de 10 ianuarie 1918 reusind eliberarea Chisinaului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca in cateva zile sa elibereze complet Basarabia.
   Odata ce Sfatul tarii proclama independenta Republicii Democratice Moldovenesti la 24 ianuarie 1918 apar si pretentiile teritoriale din partea Ucrainei. Intentiile de unire cu Romania sunt exprimate prin „motiuni de unire votate de diferite judete (Soroca, Balti)”. Unirea cu Romania a fost hotarata de Sfatul tarii la 27 martie 1918, acesta fiind inceputul reintregerii pamanturilor romanesti formandu-se Romania Mare.

   “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

7. Fratilor, doar impreuna vom realiza idealurile neamului romanesc…totul depinde de noi, tinerii, cum gestionam acest an electoral, caci daca ii lasam pe acesti intrusi inca odata sa castige, atunci putem sa spunem ca natia basarabeana este compromisa.
   S-o facem lata!

8. M/am cutremurat citind!Poate cititi si voi!
   Osanditi la nemurire:

   ,,Pleoapa trecutului tresare, ascunzandu-si lacrima si nu lasa uitarea sa se cearna peste ceea ce a ramas in istoria romanilor din Basarabia – blestematul an 1940 – 1941.
   Asa-zisa “eliberare sovietica” incepuse cu jafuri, distrugeri, pradarea pravaliilor, spargerea beciurilor, dezordini si incaierari sangeroase. Apoi Puterea Rosie a procedat la arderea cartilor sfinte, inchiderea si pangarirea bisericilor. “Corbii negri” – dubele bolsevicilor – erau incarcate cu romani, care urmau a fi deportati in Siberii de ghiata. Elementele sovine organizau mitinguri pazite de soldati.
   Cu toate acestea flacara romanismului in Basarabia nu s-a stins niciodata. La rasaritul strabunei Moldove au ramas tineri cu credinta in Dumnezeu si dragostea de Neam. Din randurile lor faceau parte tinerii patrioti din Orhei, oras situat pe malul raului Raut in centrul Basarabiei, de unde, spun vechile hrisoave, Stefan cel Mare recruta ostenii sai cei mai viteji – arcasii orheieni.
   In inima acelor tinere vlastare romanesti, elevi ai Liceului “Vasile Lupu”, s-a aprins lumina demnitatii nationale, care i-a adunat in ceea ce NKVD-istii numeau “organizatia ilegala antisovietica a tineretului studios Majadahonda” din judetul Orhei (Dosar penal nr. 2233 vol.V p. 1442), scopul propus sa-l realizeze era neadmiterea pangarirei Basarabiei de catre urgia comunista si Unirea cu Patria Mama.
   Dupa ocuparea Basarabiei de catre Uniunea Sovietica la 28 iunie 1940, romanii au fost supusi unui regim sistematic de crime, masacre, deportari si dislocari masive. Stenograma Sesiunii Sovietului Suprem al URSS de pe 2 august 1940 dadea cifra de 3.200.000 de locuitori ai Basarabiei; aceleasi date oficiale pentru 1950 indicau 2.229.000 persoane – 971.000 persoane disparute in 10 ani, aproape 1/3 din populatie.
   1. intre 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941, 300.000 de romani deportati; numai in noaptea de 13 iunie 1941, au fost dislocate si trimise in Siberia 13.470 de familii, insumand 22.648 de persoane, dintre care aproximativ 2/3 femei si copii.
   2. intre 1944 si 1948 , 250.000 de romani deportati
   3. intre 1946 si 1947 , 300.000 de romani morti in urma fometei provocate de Stalin.
   4. La 6 iulie 1949 incepe a 3-a deportare masiva; 11.324 de familii deportate
   5. intre 1954 si 1964, 300.000 de romani deportati in Rusia si Kazahstan
   Familii intregi erau arestate in fiecare noapte de agentii politiei si in special de faimoasa politie N.K.V.D.
   La ora douasprezece noaptea, sau dupa miezul noptii, dar niciodata mai devreme, automobilul duba al N.K.V.D.-ului oprea in fata unei porti unde locuiau romani. Tatal, mama, copiii si batranii trebuiau sa fie imbracati, cu bagajele facute si urcati in camionul duba, intr-un sfert de ora. Dupa ce se urcau in automobil, nimeni nu mai stia nimic despre ei. Politia spunea celor ramasi ca familiile ridicate de la domiciliile lor de N.K.V.D., sunt duse in Siberia, unde le merge foarte bine.
   Se intampla uneori, ca acei deportati in Siberia sa scrie rudelor cate o scrisoare, in care le comunicau ca sunt sanatosi si o duc foarte bine acolo… in chipul acesta a disparut din orasul Ismail, ca si din celelalte orase si sate basarabene, un numar considerabil de romani. Populatia Ismailului a fost redusa la jumatate si in locul ei au fost adusi oamenii regimului bolsevic.
   Inca ceva despre raul facut:
   Fata, plangand, si-a sarutat mama care plangea si ea si a plecat. Nu stiau daca se vor mai vedea vreodata.
   Timp de doua zile nu a stiut nimeni unde a fost dusa tanara si care s-ar putea sa fie motivul arestarii ei. Unii spuneau ca ar fi fost prinsa facand spionaj, altii ca ar fi incercat sa treaca granita, si fel de fel de presupuneri se vanturau in mahala.
   A treia zi, fata a venit insa acasa. Avea ochii rossii de plans si ordinul de eliberare din inchisoare iscalit de autoritatile competente. De ce fusese arestata?
   Pentru un motiv foarte simplu: unul dintre sefi obisnuia sa petreaca doua zile cu o fecioara si atunci a dat ordin sa fie arestata una din fetele frumoase din oras si adusa la el acasa.
   Subalternii s-au conformat. Au facut ordinul de arestare pe numele acestei adolescente de 15 ani, au adus-o la seful politiei acasa, iar el a tinut-o doua zile si doua nopti. Pe urma i-a dat drumul, dandu-i si biletelul de iesire din inchisoare, pentru a fi legal! Daca nu ar fi de fata tanara fata, cu ochii inrositi de plans si cu obrajii dogoriti de rusine, nu as putea crede faptul acesta.
   La 20 mai, strazile satului Corjova erau pline de gardisti care intrau prin ograzile oamenilor, amenintand barbatii. Au intrat si in ograda tatalui meu, au spart usa de la intrare. L-au batut pe tata, David Ursu, apoi l-au dus in subsol si l-au impuscat. Dar asta nu le-a fost deajuns, au mai dat foc casei. Nu inteleg nici pana azi de ce le-a trebuit viata unui batran de 68 de ani?
   in aprilie, o cunostinta de-a mea, Ion, se ducea in oras dupa lapte. L-au luat gardistii si disparut a fost. Sotia lui a cerut autoritatilor sa-i dea macar trupul pentru ca sa-l ingroape. L-a gasit la morga, intr-un sac de polietilena, cu tot cu pamant. Mainile si picioarele ii erau legate, abdomenul i-a fost spintecat, apoi cusut cu ata de calt”.

9. De la Prut

   Partea I

   Pactul Ribentropp – Molotov supraviesuiete prin consecintele sale in ceea ce priveste teritoriile cu o populatie romaneascã: Bucovina,Herta, Basarabia de Sud, desi el a fost condamnat si de Congresul deputatilor poporului al URSS, la 24 decembrie 1989 (mentionãm cã Sovietul Suprem al URSS nu l-a ratificat, de fapt, niciodatã).
   Bucovina a fost ruptã din Moldova istoricã in 1775 pentru a fi alipitã Imperiului habsburgic, din considerente geostrategice (lega provincia Galitia de Transilvania). Apoi, a fost colonizatã, in principal cu elemente slave, pentru a-I schimba caracterul sãu romanesc.

   La inceputul primului rãzboi mondial, ucrainenii care erau impãrtiti intre Imperiul austro-ungar si Rusia au fost inconjurati de Puterile centrale sã lupte de partea lor, in schimbul creãrii unui Mare Stat al Ucrainei (el trebuia sã cuprindã si Bucovina, deoarece administrativ a fãcut parte, intre anii 1786 si 1848, din provincia Galitia).
   La pacea de la Brest-Litovsk, Austro-Ungaria a propus Ucrainei, prima datã recunoscutã ca subiect de drept international, ca in schimbul a un milion de puduri de grau sã cedeze Bucovina.

   Prãbusirea Imperiului austro ungar si afirmarea drepturilor popoarelor la autodeterminare a
   determinat romanii din Bucovina sã proclame unirea lor mult asteptatã cu Romania. Hotãrarea a avut loc in cadrul Congresului general al Bucovinei, de la Cernãuti. Tratatul de pace dintre Puterile Aliate si Asociate si Austria, de la Saint Germain en Laye (10 septembrie 1919) recunostea pe plan international hotãrarea romanilor bucovineni (Art.59). in perioada interbelicã,

   Rusia sovieticã si apoi URSS nu au formulat nici o pretentie asupra
   Bucovinei, panã la ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940. Stãpanirea URSS asupra nordului
   Bucovinei nu a avut la bazã nici un principiu de drept international si nici
   o justificare istoricã.

   Tinutul Herta

   Nici in Protocolul aditional din 23 august 1939 si nici in ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 adresat Romaniei nu se fãcea nici o referire la tinutul Herta (400 km), care a fost ocupat de Armata Rosie si care, de drept, fãcea parte din vechiul Regat.

   Basarabia

   1. La 1711, Petru I. si D.Cantemir au semnat Tratatul prin care Rusia þaristã se angaja sã
   respecte si sã apere raul Nistru drept granitã dintotdeauna a Moldovei (Art.
   XII si Art. XVI).

   2. Dar, dupã un interval de o sutã de ani, Imperiul tarist ajuns la Nistru, prin Pacea de la Bucuresti (1812), ia in stãpanire Basarabia de la Imperiul otoman, care prin aceasta viola contractul de vasalitate incheiat cu Moldova. Din punct de vedere juridic, turcii renuntaserã la ceva care nu le
   apartinea, cãci, atunci cand Moldova se supuse suzeranitãtii turce, Poarta acceptase sã respecte integritatea teritorialã a tãrii. (Din acelasi motiv, turcii au refuzat cererea privind cedarea unei pãrti a Moldovei, formulatã de polonezi in 1699, in timpul negocierilor de pace de la Karlowitz). Deci Rusia a devenit complice la violarea contractului de drept internaþional. Or, complicitatea la violarea unui contract de drept international nu poate crea dreptul.

   3. Primul rãzboi mondial a prilejuit destrãmarea si celui de-al doilea imperiu multinational, dupã cel austro-ungar. Guvernul revolutionar rus si apoi cel bolsevic au proclamat dreptul de autodeterminare al popoarelor din fostul imperiu tarist. Finlandezii, estonienii, letonienii,
   lituanienii, polonezii, georgienii, cazacii, ucrainenii si-au format propriile guverne autonome.
   La 2 decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratã Moldoveneascã in cadrul Republicii
   Democratice Rusesti, iar la 24 ianuarie 1921 aceasta a devenit independentã. Actul de
   independentã al Republicii Moldovenesti s-a infãptuit dupã proclamarea independentei
   Ucrainei (12 ianuarie 1918). Consiliul National al ucrainenilor a recunoscut Basarabia ca entitate
   separatã, incã in august 1917. Realizarea unirii Basarabiei cu Romania s-a fãcut in baza principiilor wilsoniene, in “puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza
   principiului cã noroadele singure sã-si hotãrascã soarta lor. (27 martie . 9 aprilie 1918).
   in scrisoarea de acreditare a primului reprezentant al Misiunii diplomatice Ucrainei, C. Matzievici,
   prezentatã regelui Romaniei Ferdinand I, la 26 iulie 1919, si premierul, se recunostea Nistrul drept granitã definitivã dintre cele douã state.

   „Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

10. De la Prut

    Partea II

    Rusia sovieticã, desi proclamase dreptul la autodeterminare al popoarelor, nu dorea sã-l respecte. De aceea nu a recunoscut Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, prin
    care Puterile Aliate si Asociate (fãrã SUA) recunosteau intr-un document de drept international apartenenta Basarabiei la Romania.

    Reprezentantii rusi, nebolsevici, prezenti la Conferinta de la Paris, au cerut obtinerea unui plebiscit pentru Basarabia, tezã pe care bolsevicii o vor prelua si ei mai tarziu, considerand
    Actul Sfatului tãrii ca nedemocratic, datoritã prezentei armatei Romaniei pe teritoriul Basarabiei (reprezentantii Basarabiei au cerut initial ajutorul generalului rus Scerbacev, care
    datoritã dezgregãrii armatei tariste nu a putut trimite trupe pentru a feri teritoriul Basarabiei de devastãrile bolsevice, dar, in final, s-a cerut ajutorul armatei romane, care a actionat dupã ce a primit aprobarea Puterilor Aliate).

    4. Contractele romano-sovietice pentru asezarea intr-un cadru juridic normal a raporturilor bilaterale . Copenhaga (1920), Varsovia (1921), Geneva (1922), Lausanne (1923), Viena (1924) – au abordat si problema frontierei comune. Pozitia sovieticã la tratative a fost conditionatã de modul in care noua putere reusea sã se consolideze.

    Astfel, de la dorinta de a recunoaste unirea Basarabiei cu Romania in schimbul recunoasterii puterii sovietelor, reprezentantii Moscovei au insistat si asupra renuntãrii de cãtre Romania la tezaurul confiscat de bolsevici in timpul rãzboiului. incepand din anul 1924, guvernul URSS a fost recunoscut de Italia, de Marea Britanie etc., ceea ce a determinat schimbarea atitudinii
    URSS fatã de Romania. Tot din acest an a fost creatã in stanga Nistrului, din teritoriile Ucrainei, RSS Autonomã Moldova, pentru a demonstra cã populatia moldoveneascã a Romaniei
    doreste stãpanirea statului sovietic. Desi sovieticii nu au recunoscut valabilitatea Tratatului de la Paris din 1920, prin care Basarabia apartinea Romaniei, Rusia sovieticã si Turcia, prin Tratatul de amicitie si frãtie incheiat in 1921, declarã ca fiind nule si abrogate toate tratatele incheiate panã la acea datã, in calitate de succesoare a celor douã

    imperii: turc si tarist . (art.6): Ambele tãri contractante recunosc cã toate tratatele incheiate panã acum intre cele douã tãri nu corespund adevãratelor interese reciproce. Ele sunt de acord, prin urmare, sã socoteascã toate aceste tratate ca nule si abrogate.
    Acest tratat a fost incheiat intre cele douã guverne care se aflau pe picior de egalitate, si nu dupã rãzboi, in urma cãruia partea invingãtoare ar fi putut impune celeilalte punctul sãu de vedere.

    Prin urmare, Rusia nu putea invoca nici faptul cã a luat Basarabia de la turci si nu de la romani, ea insãsi denuntand in 1921 tratatul din 1812.

    5.Protocolul aditional secret dintre URSS si Germania (23 august 1939) stabilea sferele lor de influentã. Problema Basarabiei era rezolvatã prin includerea ei sub ocupatie sovieticã (art.3). Punerea in aplicare a acestei prevederi s-a realizat la 26-27 iunie 1949, prin Noteultimatumul transmise Romaniei, urmat de divizarea Basarabiei intre RSS Ucraina si nou-creata RSS Moldoveneascã. Aceasta a determinat Romania sã participe de partea Axei in rãzboiul antisovietic. Recuperarea Basarabiei de cãtre Romania a fost de scurtã duratã.

    6.Convenþia de armistitiu dintre Romania si Puterile Aliate si Asociate din 12 septembrie 1944
    (art.4) ca si Tratatul de pace semnat de Romania cu Puterile Aliate si Asociate din 10 februarie
    1947, confirmau vointa sovieticã, prin care teritoriile romanesti Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Herta, rãmaneau URSS, in baza .conventiei romano-sovietice sau acordului sovieto-roman din 26 iunie 1940. Recunoscand Uniunii Sovietice prin documentele semnate intre 1944 si 1947 privitoare la statutul postbelic al Basarabiei si nordului Bucovinei, dreptul de a beneficia
    de o parte din consecintele teritoriale ale aplicãrii protocolului aditional secret al pactului incheiat
    intre Hitler si Stalin, SUA si Marea Britanie comiteau o gravã eroare. Ele recunosteau un document ce punea in discutie insusi sensul luptei si al victoriei lor, un document atins de
    nulitate, de jure . care n-a fost ratificat: Sovietul Suprem al URSS. Si de facto . pe de o parte, prin
    intervenirea, la 22 iunie 1941, a stãrii de rãzboi dintre Germania si URSS, iar pe de altã parte, prin angajamentul pe care si l-au asumat liderii americani si britanici, prin semnarea la 14 august
    1941 a Chartei Atlanticului.

    “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

11. De la Prut

    Partea III

    Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940, care este folosit cu termenul de acord in Tratatul din 1947, este ab initio lovit de nulitate, deoarece nu a respectat manifestarea de vointã a statului roman pe baza egalitãtii suverane dintre state, si a fost scos in afara cadrului juridic international stabilit de Conferinta de pace de la Paris din 1919-1920. in plus, nu a avut nici o justificare juridicã sau istoricã fatã de Romania, deoarece era in contradictie cu Tratatul sovieto-turc din 1921 si, pe
    deasupra, ingloba teritorii pe care Imperiul tarist nu le-a stãpanit niciodatã (este vorba de nordul
    Bucovinei si tinutul Herta). Frontierele postbelice ale Europei au fost declarate inviolabile prin Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, de la Helsinki, din 1975, dar se admite posibilitatea modificãrii lor in conformitate cu dreptul international, prin mijloace
    pasnice si prin acord.

    Concluzii

    Puterea sovieticã dupã prãbusirea Imperiului tarist a proclamat dreptul
    popoarelor din imperiu la autodeterminare. Romanii din Basarabia, ca urmare a hotãrarii de independentã a Sfatului Tãrii si in calitate de for supreme legislativ, au votat Unirea cu Romania.
    Statul ucrainean a surprins intre guberniile sale Basarabia si a recunoscut Nistrul ca granitã intre
    Romania si statul ucrainean (26 iulie1919).

    Rusia sovieticã, desi nu a recunoscut unirea Romaniei cu Basarabia, in calitate de stat succesor Imperiul tarist, a incheiat cu Turcia, in 1921, Tratatul prin care toate conventiile incheiate de fostele imperii intre ele erau considerate nule si abrogate.. Prin urmare, statul sovietic a anulat Tratatul incheiat cu Poarta. Iar atunci cand contra dreptului international URSS a dat ultimatumul Romaniei, pentru cedarea Basarabiei ai a altor pãrti ale teritoriului romanesc, URSS nu mai avea nici o altã justificare decat acapararea de teritorii strãine.

    Pe de altã parte, prevederile Tratatului de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947, care stabilea granita romano-sovieticã, pe baza unui acord sovieto-roman inexistent nu au avut nici o intemeiere juridicã.

    Desi Republica Moldova si-a proclamat independenta in urma desfiintãrii URSS, teritoriile romanesti, nordul Bucovinei, tinutul Herta si sudul Basarabiei, se aflã in stãpanirea Ucrainei, care
    astfel este beneficiarul castigului expansionismului sovietic.

    Deci:
    1) Politica externã romaneascã trebuie sã concilieze buna vecinãtate cu afirmarea interesului national si al respectului normelor si principiilor de drept international. incheierea Tratatului politic dintre Romania si Ucraina ar fi trebuit sã consacre obligativitatea celor douã state de a recunoaste nulitatea Pactului Molotov-Ribentropp si a consecintelor sale teritoriale.

    2) Orice incercare de justificare potrivit cãreia recuperarea intregii Basarabii ar conduce la remiterea Transilvaniei nu are la bazã deci nici un temei legal (juridic, etnic), intrucat in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919-1920) nu s-a pus niciodatã o asemenea problemã in ceea ce priveste cele douã teritorii romanesti. Frontiera de vest a Romaniei a fost fixatã prin Tratatul de la Trianon, in timp ce frontiera de est a fost supusã numai arbitrariului unei mari puteri.
    Colportarea unei astfel de idei, in special in anii 1994-1996, denotã in cel mai bun caz o cvasinecunoastere a problemei in afara cazului in care nu era vorba de altceva!

    “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

12. BASARABIA (continuare)

    Ca urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939 si a ultimaturilor transmise Romaniei de catre Uniunea Sovietica in vara lui 1940, la data de 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina si tinutul Hertei (acesta nefacand obiectul ultimatului) au fost anexate abuziv de catre rusi. in timpul retragerii din aceste teritorii armata, administratia, si a populatia civila romana au fost supuse la umilinte si asasinate. Aceste actiuni antiromanesti au fost comise atat de minoritatile din acele teritorii si in special de comunistii evrei cat si de armata de ocupatie sovietica si sunt descrise in cartea „Saptamana Rosie” de Paul Goman.
    Dupa ce Basarabia a fost ocupata in 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o in trei parti. Partea centrala a fost denumita Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca si era formata din 30.000 kmp basarabeni, plus 4.100 kmp de teritoriu de peste Nistru dintr-o asa zisa republica autonoma moldoveneasca de 8.000 kmp care fusese infiintata tot de Stalin in 1924 cu scopul ruperii Romaniei in bucati. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagra) si partea de nord a Basarabiei ce insumau 14.400 kmp, precum si restul de 4.000 kmp din fosta republica autonoma infiintata peste Nistru in 1924, au fost acordate Ucrainei.
    Ocupatia sovietica din 1940 a insemnat atat distrugerea sistemului economic cat si al fiintei nationale in Basarabia, fiind deportati zeci de mii de romani in Siberia la dispozitiile date de Stalin. La 14 iulie in acelasi an, la ordinul lui Beria familiile romanilor basarabeni au fost dezmembrate si deportate, barbatii fiind trimisi in lagare diferite de cele unde au fost trimise femeile si copii lor. Astfel barbatii au fost deportati in lagare cum ar fi Kozeliscenski (500 barbati), Futilovski (300 barbati), iar restul familiilor lor alcatuite din femei si copii in lagarele din Karaganda si Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste fapte cutremuratoare s-au repetat si in 1941 (inainte de inceperea eliberarii ordonate de Antonescu), fiind deportati in regiunea Omsk, 6.000 de romani basarabeni, in timp ce in regiunea Kirovsk au fost trimisi 10.000 de romani basarabeni si lista poate continua. Dezmembrarea familiilor a fost apilcata si in aceste cazuri, barbatii find separati de familiile lor.
    Eliberarea din 1941
    Eliberarea Basarabiei a fost facuta de Ion Antonescu in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand a dat celebrul indemn „Soldati, Va ordon, treceti Prutul!”, insa a durat numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietica a ocupat-o pentru a patra oara. Actiunile antiromanesti facute de minoritati si de comunistii evrei impotriva populatiei civile romane in 1940, s-au repetat in momentul retragerii armatei sovietice in 1941. Ele au fost insotite si de crimele facute de administratia sovietica. Aceste fapte abominabile sunt descrise in cartea „Ard malurile Nistrului” de Constantin Virgil Gheorghiu.
    Invazia sovietica din 1944

    Dupa invazia din 1944, organizarea teritoriala a ramas cea facuta de Stalin dupa raptul teritorial din 1940 cand Basarabia a fost rupta in trei parti. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei si tinutului Hertei a fost urmata pe timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a fiintei si spiritualitatii romanesti prin deportari masive, interzicerea alfabetului latin, desfiintarea bisericilor, teroare si asasinate. Daca in 1940 au fost deportati zeci de mii de romani basarabeni, deportarile si exterminarile in masa dupa 1944 s-au ridicat la cifre de sute de mii de romani basarabeni.
    Epoca postsovietica
    Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, in 1991, fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca se declara independenta la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscuta si de Organizatia Natiunilor Unite.
    incercarile de unire cu Romania, initiate din ambele parti, n-au dus la nici un rezultat, clasa politica moldoveneasca incercand sa zadarniceasca orice apropiere intre cele doua tari. in momentul de fata, limba de stat este romana, potrivit Declaratiei de independenta. Constitutia Republicii Moldova, in articolul sau 13, numeste limba de stat moldoveneasca, iar Academia de ªtiinte o numeste corect romana. Legea cu privire la functionarea limbilor, adoptata in perioada sovietica si mentinuta in vigoare pana in prezent, proclama identitatea linvgistica moldo-romana, recunoscand ca populatia Republicii Moldova si cea a Romaniei vorbeste aceeasi limba.

    “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

13. Despre cele ecumenice

    Mitropolia Basarabiei este o biserica ortodoxa autonoma, de stil vechi, in cadrul Patriarhiei Romane, reactivata pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscuta oficial drept succesoare spirituala, canonica, istorica a Mitropoliei Basarabiei care a functionat pana in anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. in plus, in calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdictie canonica asupra diasporei ortodoxe romane din rasarit (fosta Uniune Sovietica si diaspora Republicii Moldova).
    Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numara 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii si 10 schituri sau manastiri. in calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunitati din Federatia Rusa, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, ca si doua parohii si o manastire de calugari in SUA.
    Romanii din Basarabia au fost supusi unei politici de rusificare, dupa anexarea acestei parti a Moldovei de catre Imperiul tarist in 1812. Pe 23 mai 1918, dupa izbucnirea Revolutia Socialista din Octombrie, patriarhul Tihon al Moscovei a dat deplina libertate Bisericii Basarabene, ca ea, prin congresul sau eparhial, sa-si hotarasca soarta si sa aleaga cu ce biserica autocefala si in ce legaturi vrea sa fie.

    La 26 ianuarie 1918 arhiepiscopul Anastasie Gribanovski al Chisinaului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenesti, spre realizarea unei vieti bisericesti autonome, ca urmare a independentei politice fata de Imperiul Rus. in cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene fata de cea romana.
    Autoritatile romane au adoptat fata de episcopul Gribanovski o atitudine de amenintare. in cele din urma arhiepiscopul Gribanovski si cei doi episcopi vicari ai sai s-au refugiat la Belgrad.
    La 7 aprilie 1918 a fost trimisa o delegatie la mitropolitul Pimen de la Iasi. Acesta a explicat delegatiei basarabene ca prin independenta politica a Basarabiei s-a restabilit legatura canonica a Episcopiei Chisinaului si Hotinului cu Mitropolia Moldovei si Sucevei. Mitropolitul de Iasi a aratat ca problemele bisericesti din Basarabia privesc intreaga Biserica Ortodoxa Romana, fapt care a dus la fuga arhiepiscopului Anastasie de la Chisinau la Belgrad. Plecarea lui Anastasie, arhiepiscop legitim al Chisinaului, a declansat contenciosul bisericesc romano-rus, care dureaza pana in prezent. Simion Mehedinti, ministrul de atunci al Cultelor, s-a pronuntat in sensul ca Sinodul de la Bucuresti ar fi avut numai de castigat daca arhiepiscopul Anastasie ar fi acceptat sa intre in randurile sale.
    Sfantul Sinod de la Bucuresti a decis ca episcopul Husilor, Nicodim Munteanu, sa conduca treburile Arhiepiscopiei Chisinaului si Hotinului pana la alegerea unui titular. incepand cu februarie 1919 arhiepiscop al Chisinaului a fost numit Gurie Grosu.
    La 30 decembrie 1919 Sfantul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor romanesti reunite, intrunit in sedinta extraordinara, a luat hotararea solemna ca „dupa cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor romanesti la Patria-Mama, tot astfel sa se realizeze si unitatea bisericeasca pe intreg pamantul Romaniei intregite, intr-o singura Biserica Autocefala Ortodoxa”.

    “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

14. Ridicarea la rang de mitropolie

    Pe parcursul anului 1927 Adunarea Eparhiala de la Chisinau a adresat Sfantului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chisinaului sa fie ridicata la rangul de Mitropolie, avandu-l in frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare arhiepiscopul Gurie Grosu a primt din partea Sfantului Sinod de la Busuresti rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmata de autoritatile romane prin Decret Regal.
    I-a avut ca mitropoliti, pana la ocupatiile sovietice din 1940 si 1944 pe Gurie Grosu si Efrem Enachescu. Alti episcopi eparhioti in Mitropolia Basarabiei au fost Nicodim Munteanu, Cosma Petrovici, Nectarie Cotlarciuc, Justinian Teculescu, Dionisie Erhan, Policarp Morusca, Antim Nica, Visarion Puiu, Tit Simedrea, Partenie Ciopron si Benedict Ghius.

    Ocupatia sovietica din 1940 si razboiul

    in momentul intrarii tancurilor sovietice in partea de rasarit a Romaniei, Mitropolia Basarabia cuprindea 1090 de biserici parohiale si 30 de manastiri. Cea mai mare parte dintre ele au fost inchise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoti ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdictia impusa de Moscova, au fost martirizati prin impuscare, schingiuire sau alte forme. Altii au fost deportati in Siberia. in 1941 Mitropolia Basarabiei si-a reluat activitatea sub obladuirea Sindodului Bisericii Ortodoxe Romane. Odata cu avansarea liniei frontului spre rasarit si trecerea intefluviului Nistru-Bug sub administratie civila romaneasca, Patriarhia Romana a organizat initial la Tiraspol, iar apoi la Odesa Misiunea Ortodoxa Romana din Transnistria. in 1942 Mitropolitul Efrem Enachescu a dispus sa fie intocmit Martirologiul Bisericii Basarabene.

    “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

15. Organizarea Mitropoliei Ortodoxe Romane a Basarabiei

    Autoritatile Republicii Moldova au refuzat initial recunoasterea Mitropoliei Basarabiei, supunand credinciosii si clericii ei persecutiei metodice si sistematice. La 26 ianuarie 1999 Mitropolia Basarabiei s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, reclamand incalcarea dreptului la libertate religioasa de catre autoritatile Republicii Moldova.

    Mitropolia Basarabiei a fost reprezentanta la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de deputatul basarabean Vlad Cubreacov si avocatul americano-britanic John Warwick Montgomerz. Curtea Europeana a Drepturilor Omului din Strasbourg a constatat incalcarea prevederilor articolelor 9 si 13 ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre autoritatile Republicii Moldova si a dispus recunoasterea Mitropoliei Basarabiei, obligand Republica Moldova la plata de daune morale in valoare de 20.000 Euro. (Cauza 45.701/1999, Mitropolia Basarabiei vs. Republica Moldova, textul deciziei:).
    Aceasta decizie a dus la recunoasterea Mitropoliei Basarabiei de catre autoritatile Republicii Moldova.

    Mitropolia Basarabiei revendica restituirea in integrum a imenselor sale proprietati confiscate, nationalizate, spoliate sau ridicate in orice alt fel de catre regimul sovietic de ocupatie si detinute in prezent de guvernul Republicii Moldova. in acest subiect, Mitropolia Basarabie a adresat o noua plangere Curtii Europene a Drepturilor Omului.

    Mitropolia Basarabiei si-a reactivat eparhiile istorice sufragane, iar autoritatile Republicii Moldova le-au admis in legalitate in perioade diferite: Arhiepiscopia Chisinaului (in 2004), Episcopia de Balti (fosta Episcopie a Hotinului, in 2004), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a Cetatii Albe – Ismail, in 2006) si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria (fosta Misiune Ortodoxa Romana din Transnistria, in 2006).

    Din octombrie 1995 Mitropolia Basarabiei are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor si la ea pot adera, extrateritorial, comunitati ortodoxe romane din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autoritatile Republicii Moldova.

    Stema
    Potrivit traditiei heraldice bisericesti, Mitropolia are o stema proprie care este utilizata in antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei, stampila personala a Mitropolitului, pe frontispiciul publicatiilor bisericesti si pe foaia de titlu a tipariturilor bisericesti, este brodata cu fir de aur pe steagul Mitropoliei, sculptata pe frontispiciul Catedralei si pe tronul mitropolitan. Stema Mitropoliei Basarabiei reprezinta: un scut de argint cu un brau rosu, incarcat cu icoana invierii Domnului, timbrat cu mitra de aur, asezat pe o carja episcopala si o cruce de aur, incrucisate, insosite de omofoare albastre incarcate cu cruciulite de aur, brodate cu galon si franjuri de aur, si avand in partea inferioara o esarfa rosie desfasurata in trei segmente de baza pe care sunt imprimate cu majuscule, in limba romana, cuvintele „iNTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINa”

    “Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).