Aparent paradoxal, numeroasele scrieri memorialistice aparute in numar mare in Moldova epocii de tranzitie contribuie nu doar la cunoasterea trecutului tarist, interbelic sau sovietic pe care-l vizeaza direct, ci si la intelegerea istoriei recente, a mizelor si a mecanismelor societatii moldovenesti de dupa 1989. Exista intotdeauna o legatura evidenta intre continutul amintirilor, felul in care este rememorat trecutul si momentul scrierii si publicarii textului memorialistic. Orice evocare istorica este susceptibila de a fi interpretata si utilizata in scop politic, tot asa cum si memoria colectiva poate fi instrumentalizata si orientata de catre diferitele forte politice. Acest lucru face ca naratiunea autobiografica sa fie un gen sensibil la impactul circumstantelor politice si sociale in care are loc procesul de reamintire.
Extrem de bogate in semnificatii si date referitoare la istoria Moldovei, memoriile suscita meditatii si analize din cele mai variate. Un eventual observator al corelatiilor dintre contextul in care au aparut scrierile memorialistice si continutul lor ar fi tentat sa-si caute uneltele de gandire in cele mai diferite domenii ale cunoasterii: sociologie, istorie, psihanaliza, stiinte politice.
Majoritatea reflectiilor provocate de lectura scrierilor memorialistice pornesc de la natura lor contradictorie; fiecare categorie de texte memorialistice propune o versiune istorica diametral opusa celorlalte grupuri de amintiri. Opozitia dintre diferitele viziuni ale istoriei Moldovei se manifesta mai intai prin tentativele memorialistilor de discreditare a discursului elaborat de adversarul ideologic. Conceptia istorica a oponentilor este considerata a fi un trucaj politic si o „falsificare a istoriei Moldovei”. Mai toti autorii de amintiri isi propun sa inlocuiasca versiunea istorica a concurentilor sai cu o proprie imagine a trecutului prezentata cititorului ca adevar istoric indiscutabil. Fostul prim secretar al CC al PC RSSM, Ivan Bodiul, autor a doua volume de memorii in care propriile amintiri sunt intrepatrunse de consideratii istorice, noteaza in prefata tomului al doilea al scrierilor sale :
„Am decis sa scriu aceasta carte despre epoca sovietica [in Moldova] ca sa combat toate aceste minciuni care se scriu astazi despre ea. E vorba totusi de o perioada plina de realizari marete si marcata de un imens progres economic si social dublat de o dezvoltare a culturii si stiintelor”.
Remarca unui alt memorialist, disidentul anticomunist Alexandru Usatiuc-Bulgar, fost detinut politic in inchisorile GULAG-ului, vine sa conteste in scrierea sa legitimitatea unui eventual discurs istoric alcatuit de I. Bodiul:
„I. Bodiul, care zice ca e moldovean (…) nu prezinta altceva decat un slugoi al Moscovei care a fost si este gata oricand sa vanda toate interesele Moldovei, luand parte personal la discriminarea ei, rusificand-o pana-n temelie”.
Elementul polemic din scrierile memorialistice vizeaza, in principal, doua perioade din istoria secolului al XX-lea a Basarabiei si Transnistriei : epoca interbelica si cea postbelica. Aceste intervale de timp corespund cu doua regimuri politice in conflict care au administrat succesiv aceste regiuni aproape pe intreaga durata a secolului al XX-lea: regimul monarhic romanesc si cel sovietic. Ambele guvernari au fost conotate si apreciate diferit de memorialisti in functie de pretinsa lor legitimitate politica si istorica si de presupusele efecte (pozitive sau negative) avute asupra populatiei moldovenesti.
Desi autorii de memorii ofera judecati contrastante asupra acestor doua perioade istorice, toate scrierile urmeaza o structura de gandire similara ce presupune o separare maniheista in care una din perioade este apreciata ca fiind « varsta de aur » a Moldovei in detrimentul celeilalte, vazuta ca un timp al mizeriei materiale si spirituale. Serghei Sidorenko, fost inalt functionar in RSSM, ofera in amintirile sale imaginea unei comunitati moldovenesti flamande, arierate, agramate si bolnave, asa cum era ea, in perceptia memorialistului, inaintea instalarii puterii sovietice:
„inainte de 1940, poporul basarabean suferea de saracie si de nedreptate sociala. in orase si sate casele se faceau din lut cu acoperisul din paie sau stuf. Casa avea doar doua odai, « casa mare » care nu era incalzita in timpul iernii si bucataria cu o soba mare pe care dormeau toti locatarii. O lucarna lasa sa treaca foarte putina lumina. incaperile se luminau cu opaite si mai rar cu lampi de ulei. La facutul focului se foloseau stiuletii de porumb, stuful si paiele. (…) in Chisinau casele erau cu un singur etaj iar transport in comun practic nu exista in afara de tramvaiele ramase de pe timpul tarist. 85 % din populatie era analfabeta .(…) Nu se afla in Chisinau nici o institutie de invatamant superior in afara de facultatile de teologie si de agronomie ale Universitatii din Iasi. Functionau doar trei institutii de invatamant mediu care si ele au fost deschise inca inainte de 1917. Lipseau cu desavarsire centrele sportive, teatrele profesioniste si grupurile artistice. Erau doar niste grupuri de muzicanti amatori care cantau cate 3-4 persoane pe la nunti. (…) Domeniul gospodariei satesti se afla intr-o stare deplorabila. in cei 22 de ani de ocupatie romaneasca suprafata arabila s-a micsorat cu 100 mii ha, suprafata livezilor s-a micsorat de 2,5 ori, a viilor s-a micsorat de 3,5 ori.”
Evocarile lui Serghei Sidorenko sunt contrazise contrastant de marturiile lui Alexandru Usatiuc-Bulgar, marturii ce decurg dintr-o pozitie politica si ideologica opusa :
„As vrea sa incerc sa descriu ce a prezentat Basarabia-Bucovina, la fel si orasele si satele cand ne-au venit asa-zisii eliberatori. in primul rand orasele erau pline de tot felul de magazine – pravalii arhipline de marfuri industriale si tot felul de marfuri necesare populatiei. Spre exemplu, in Chisinau erau magazine langa magazine arhipline de marfuri de tot felul, chioscuri, cafenele, ospatarii, restaurante, carciumi etc .(…) O bogatie totala, vizibila, orasul traia si ziua si noaptea, cu teatre, cinematografe, muzica, dansuri, plimbari pe strazile pline de lume ziua si noaptea. La fel si satele, cu hambare pline cu cereale, cu zarzavaturi, struguri cat lumea, apoi vite, cai, porci, pasari, oi etc. Satenii nu aveau niciodata grija zilei de maine, in ceea ce priveste alimentarea, ca aveau si deseori nu aveau cui sa vanda”.
Prezentarile atat de diferite, chiar antagonice, ale acelorasi perioade si evenimente istorice, dar si tonul critic in care sunt sustinute unele idei din scrierile memorialistice indica un veritabil razboi al reprezentarilor istorice ce se duce in sfera politica si intelectuala din Moldova de azi. Acest razboi, al carui miza este trecutul Basarabiei si al Transnistriei, ii implica nu doar pe autorii de memorii, ci si o vasta categorie de intelectuali (ziaristi, analisti politici, istorici, scriitori etc.) si politicieni. Conflictul mentionat are ca scop impunerea monopolului asupra „adevarului” istoric de catre una din fortele implicate in jocul politic din Moldova de dupa 1989. Fiecare noua guvernare incearca sa impuna un discurs istoric propriu pe ruinele versiunii istorice elaborate de predecesorii sai. in definitiv, diferentele radicale dintre evocarile epocilor interbelica si sovietica arata o memorie colectiva la fel de fragmentata si dezbinata cum este si societatea moldoveneasca de astazi. Multe din reprezentarile trecutului Moldovei puse in circulatie de scrierile memorialistice sunt conditionate de discursurile istorice ale actorilor politici si de ideologiile ce anima sfera politica moldoveneasca de dupa 1989.
Orice scriere memorialistica pare sa vina cu o perceptie istorica unica si cu o viziune particulara a trecutului Moldovei, fiecare autor tesandu-si propria trama de cauzalitati in explicarea vietii sale si a diferitelor circumstante in care aceasta a evoluat. Totusi, majoritatea memoriilor publicate dupa 1989 sunt reductibile, din punctul de vedere al ideologiei imbratisate, la doua dispozitii prezente in societatea moldoveneasca. Constituite pe intreaga durata a secolului al XX-lea, aceste tendinte se concretizeaza, in campul politic moldovenesc de astazi, in miscari ce poarta etichete indepartate de esenta lor si declara programe mai degraba straine strategiilor utilizate si scopurilor urmarite. Ideologiile de la care se revendica cele doua tendinte majore ale societatii moldovenesti sunt ideologia comunista si diferitele ei derivate din familia doctrinelor socialiste, pe de o parte, si ansamblul doctrinelor liberale si crestin-democrate reunite in dreapta esichierului politic, pe de alta parte.
Acesta e doar primul capitol.
Continuarea articolului cu trimiteri si citate o gasiti aici (format .doc, se citeste cu MS Word si altele, fisier 155 Kb)
Victoria Raileanu (doctoranda in istorie la Universitatea Laval, Quebec (Canada))
3 răspunsuri la “Gherila trecuturilor: memorie, ideologie si identitate in Moldova post-sovietica”
E super, dar cred ca Victoria, ar fi bine, sa incerci sa scrii o carte de la fondare si pina in prezent a RM, anume cu tot felul de interese, in special politice(mai amanuntite), mai ales de la nedreptate si rau—-la dreptatea si binele, in rest e ok!
oricum bvo!
NU SUNT DE ACORD CU PREZENTAREA CELOR DOUA VERSIUNI CA FIIND CUMVA „ECHIVALENTE”.
O versiune bazata din primul pana in ultimul rand pe minciuna intentionata nu poate fi prezentata „in paralel” cu o versiune care chiar daca are inexactitati, se straduieste sa afle adevarul.
In primul rand cedarea Basarabiei nu a fost perceputa ca „eliberare” decat de uneltele NKVD-ului in Basarabia. Intrucat tatal meu a fost prezent in acele imprejurari si nu numai el, dar si colegii lui mi-au povestit exact aceleasi lucruri (femei tinere ingrozite au intampinat armata romana aratand cum au ajuns sa fie violate de ocupantii rusi, pline de paduchi si bolnave) iar azi aceleasi lucruri sunt prezentate programatic invers de catre oamenii ocupantilor sovietici, nu cred ca o asemenea lucrare care pune semnul relativei echivalentze intre adevar si minciuna are vreo valoare.
O lucrare bazata pe adevarul istoric, pe filmele de actualitate ale acelei epoci, iar nu pe marturiile unui secretar de partid, a carui doctrina oficila era minciuna de partid si de stat ar fi cu totul altceva!
Ar mai trebui prezentate obiectiv si conditiile in care s-a produs retragerea armatei si autoritatilor romanesti in 1940 si modul in care au fost tratati cei care au incercat sase retraga odata cu acestea. Si ar mai trebui prezentata si atitudinea noilor autoritati sovietice fata de romani, in special de elite. Mie mi-a mai povestit bunica cate ceva despre atrocitatile comise in timpul retrageii. Ar trebui perezentate obiectiv de catre istorici.