Doresc sa plasez aici o evaluare a manualului de clasa a cincea de istorie, care aparent a fost aprobat de expertii de la Institutul Georg Eckert. Sunt de acord cu linia Aureliei Felea din articolul ei din “Jurnal de Chisinau”, pe care o impartasesc si o citez.’in concluzie, precizez ca, personal, nu sunt opozant al conceptiei de „istorie integrata”, impartasesc insa convingerea ca realizarea acestui proiect, in formula propusa de echipa comunista, este absolut inacceptabila.’ Cand i-am spus lui Charles King ca istoria integrata nu trebuie impusa in graba, ci trebuie sa se astepte pana cand comunistii nu vor mai fi la putere, deoarece comunistii vor incerca sa impuna o istorie cam prea comunista, a fost de acord cu mine. De asemenea, Charles King a mentionat ca toate opiniile si punctele de vedere trebuiesc avute in vedere si luate in considerare in scrierea manualelor de istorie integrata.

In opinia mea (a lui Ionas Aurelian Rus), intentia comunistilor este de a exclude pe cat se poate punctele de vedere necomuniste si anti-comuniste. Documentele lui Tkaciuk care apar plasate aici demonstreaza acest lucru clar. Documentele in plus indica ca scopul este de a impune o ideologie de stat, care este un lucru neconstitutional sau anti-constitutional in Republica Moldova. Comunistii desigur spun ca ei vor sa promoveze patriotismul. Problemele cu acest lucru sunt urmatoarele. Mai intai de toate, ceea ce a scris Stati in manual despre conflictul transnistrian nu este patriotic, ci nepatriotic sau anti-patriotic, si citatele pe care le-am dat nu sunt singurul exemplu. In plus, manualele de istorie europene nu trebuie sa aiba scopul de a promova patriotismul (care, daca este excesiv, poate intra in conflict cu directia inspre integrarea europeana, si care oricum in manualele de scoala are un caracter colectivist, nu individualist ), ci “doar” loialitatea civica, adica de a-i face pe elevi sa fie loiali statului, care este suma tuturor cetatenilor lui. In cele din urma, este desigur dreptul statului moldav de a crea o atmosfera de multiculturalitate, dar nu de multiculturalism, sau de vreu alt “ism”. “Ismele” (inclusiv “ismele” importante pentru PCRM, ca comunism, moldovenism etnicist fundamentalist, etc.) inseamna ideologie, si daca indivizii au dreptul la propria lor ideologie, constitutia moldava spune clar ca statul nu are dreptul la ideologie. Asta desigur nu previne statul de a promova ideologii prin radio-televiziunea “publica”.

Avand in vedere caracterul neconstitutional si neinclusivist al istoriei pe care comunistii doresc sa o impuna (perspectivele considerate “rele” de PCRM sunt excluse), ei au promovat-o si o promoveaza, dupa cum arata documentele, prin cooptare, mituire de un tip sau altul, intimidare, santaj, apel la orgoliu, ideologiile oamenilor, conformism si oportunism, invrajbire, etc. Apeleaza la instinctul de turma, si sunt gata sa foloseasca specialisti mai putini calificati deoarece acestia fac ce doresc ei, mai degraba decat specialisti mai buni, dar mai putin “adaptabili”.

Cum incearca comunistii si oamenii lor sa influenteze aprobarea manualelor de catre cei de Georg Eckert ? Metodele sunt multiple.

1. Evaluatorii au fost initiati in interpretarea simbolurilor (de exemplu “copertele manualelor curente au un caracter nationalist”, ca si cum autorii au desenat copertele sau au facut fotografiile), si

2. evaluatorilor li se spune ca “Petrencu a spus lucrul cutare despre persoana cutare” (sau Dragnev, etc.), desi Petrencu sau Dragnev poate nu au spus asa ceva, sau daca au spus-o, acest lucru s-a aflat prin, mai stiu eu, ascultarea ilegala a telefoanelor lor de catre SIS.

3. Daca persoanele respective au prieteni sau cunoscuti cu care se impaca bine, atunci informatorii SIS-ului si a lui Tkaciuk afla despre acest lucru, si se iau incidente de relatii mai putin decat 100% bune dintre autorii textelor actuale si acesti oameni (tipic mai tineri), si sunt prezentate evaluatorilor intr-o forma luata afara din context, si fara o explorare obiectiva a relatiilor dintre cauza si efect.

4. Este invocat faptul ca autorii manualelor curente candva, de exemplu inainte de 1990, au avut o alta linie.

5. Evaluatorii au fost informati asupra cine este unionist (prin viu grai sau prin “Moldova Suverna”, etc.), si numarul unionistilor a fost si umflat artificial si prin “vina prin asociere”.

6. S-au aranjat intalniri cu Voronin probabil nu a evaluatorilor manualelor, dar a prietenilor si cunoscutilor lor; onoarea de a te intalni cu un sef de stat adesea te poate influenta, si oricum Tkaciuk stie acest lucru bine (vedeti documentele).

7. Anumite rude ale anumitor istorici autori de manuale curente au fost interogate de SIS la “momentul oportun” ca sa fie catraniti si sa nu faca o “impresie buna”.

8. Autorii manualelor scolare si liderii Asociatiei Istoricilor din Republica Moldova au fost calomniati prietenilor si cunoscutilor evaluatorilor de manuale prin acuzatii ca ar lua mita de la studenti.

9. S-a raspandit zvonul ca demonstratiile din Chisinau din primavara lui 2002 au fost finantate partial de regimul Smirnov.

10. Li s-a atras atentia istoricilor care vor face prea mult scandal ca vor fi incurajati sa plece dupa ce institutul de istorie si institutul de drept de la ASM vor fi combinate in Februarie-Martie, ceea ce poate i-a facut pe unii mai putin activi in lupta impotriva istoriei comuniste, iar pe ceilalti mai catraniti.

11. S-a argumentat ca introducerea istoriei integrate ar duce la o dezvoltare mai mare a istoriei sociale si culturale.

12. S-a exploatat la maximum alergia la PPCD a mai multora dintre acest evaluatori prin identificarea manualelor curente si a autorilor lor cu PPCD-ul, chiar cand acest lucru nu este adevarat.

Aceste lucruri nu pot sa nu influenteze evaluarea manualelor, chiar daca doar subconstient. Idea a fost ca sa se mareasca ostilitatea fata de manualele actuale si sa se mareasca bunavointa fata de manuale de istorie comuniste. Impactul a fost ca sa ii faca pe evaluatori sa considere ca si o parte si alta incearca sa ii influenteze. Acest lucru este adevarat, dar numai partea comunista lucreaza sistematic, centralizat si planificat, foloseste resurse ca SIS-ul si foloseste tactici ca violarile drepturilor omului. Faptul ca acestia nu comenteaza, si poate chiar nu isi dau seama, despre diferenta dintre eforturile “artizanale” ale unei parti si cele “industriale” ale celeilalte parti are probabil de a face cu faptul ca ei nu au trait niciodata intr-o tara comunista, care ne face sa punem intrebarea de ce grupul de evaluatori nu este mai variat din punct de vedere biografic.

Toate cele bune,

Ionas Aurelian Rus