Cele 9 luni de sarcina au trecut in cele din urma fara peripetii deosebite, Anisoara nascand doi gemeni de toata frumusetea – un baiat si o fata, asa cum le prevestise medicul-ginecolog. Oaspetii din Canada asteptau deja de o saptamana evenimentul si erau deosebiti de incantati ca nasterea a avut loc fara complicatii, si de copiii perfect sanatosi. Urmau sa indeplineasca doar niste formalitati banale, iar cu bani suficienti puteau accelera procesul, nou-nascutii trecand in posesia noilor parinti in doar cateva zile.

Parintii biologici se desparteau de ei fara prea mari pareri de rau. De fapt, erau din start pregatiti psihic de tranzactie, iar ideea ca vor putea concepe oricand alti copii, de data aceasta sanatosi, ii umplea de speranta si bucurie. Au perfectat actele in graba tixind buzunarele notarilor cu bancnote de diferite culori, si peste doua zile parintii adoptivi au urcat fericiti in avionul cu destinatia Ottawa. Visul lor de doua decenii de a avea copii in sfarsit s-a implinit.

Anisoara si Ionica au revenit si ei acasa cu sufletul impacat. Aveau planuri mari, de aceea trebuiau sa-si fortifice trupul si sufletul. Chiar incepand cu a doua zi dupa nastere au decis sa urmeze un regim alimentar specific, sa faca sport, sa elimine din viata lor tigarile, alcoolul si sa evite stresul cu orice pret. Zis si facut. Zilele lor incepeau sa semene tot mai mult cu ale locuitorilor prosperi din vechea Elada: o viata domoala, lipsita de griji, cu mese bogate, in compania prietenilor binevoitori. Mesele echilibrate erau succedate de sedinte de meditatie, de lecturi din literatura nationala si universala, din filosofie, iar seara si dimineata inaltau rugaciuni Domnului. Un regim mai favorabil aparitiei unei progenituri normale, sanatoase si destepte nu putea fi inventat de nimeni mai bine.

Acest mod de viata, bazat pe intelepciunea milenara a mai multor popoare si recomandat de prietenii lor mai avizati – diversi savanti, preoti si magi care aveau lecturi solide in domeniu – a durat cateva luni, dupa care sotii au decis ca sunt pregatiti sa conceapa un copil care le-ar aduce alinare sufleteasca, le-ar inviora traiul si i-ar ajuta la batranete.

in mai, tanarul cuplu s-a simtit ca in luna de miere. Serile neuitate de dragoste erau urmate de vizitele la medic care le oferea consultatii si sfaturi pretioase. Deja in august, Ionut si Anisoara au aflat ca vor avea un urmas. De data aceasta bucuria era cumva umbrita de amintirea nefericita de acum un an, cand se pricopsisera cu doi copii pe care asa si nu au reusit sa-i accepte. Acum erau siguri ca situatia nu se va repeta. Vorba zicalei: o bomba nu cade niciodata in acelasi loc. De aceea respectau cu sfintenie toate indicatiile medicului, la care se uitau ca la o divinitate. Erau gata sa sara chiar si intr-o fantana daca acesta le-ar fi recomandat sa o faca. Doar sa aiba un copil sanatos.

Se apropia ziua cand Anisoara urma sa fie supusa procedurii finale, in care se prognoza preferintele ulterioare ale fatului. incercau din rasputeri sa nu aiba emotii negative, care ar fi putut dauna pruncului. De aceea invitau in fiecare seara cunoscuti agreabili cu care intretineau discutii interesante si facile despre cate-n luna si-n stele. ªi intr-adevar reuseau sa evite stresul, imaginile terifiante, ca in filmele de groaza, cu copii monstri, cadaverici, cu tot felul de malformatii.

in ziua investigatiei finale, Ionut s-a invoit de la serviciu sa o insoteasca pe Anisoara la clinica. Au decis ca impreuna vor reusi sa domesticeasca mai usor emotiile. I-a intampinat acelasi medic, profesorul bonom, care nu-i uitase nici el la randul sau. I-a abordat in maniera sa specifica, si ii facu sa le dispara crisparea. De data aceasta, Anisoara nu a mai fost nevoita sa intre in minicamera obscura. Parea ca procesul se simplificase. I-au atasat, totusi, o multime de cabluri, din cap pana in picioare. Doar un sfert de ora a durat ca informatia sa fie procesata de computerul in fata caruia statea ganditor profesorul. infatisarea sa nu prevestea nimic bun. Reusea cu greu sa-si mascheze dezamagirea.

Dupa cateva minute s-a apropiat de tanarul cuplu, incercand din rasputeri sa schiteze un zambet. Sotii il asteptau palizi la fata. Era ultima lor sansa. Sa nu aiba oare nici acum noroc? in mod sigur, un esec ar fi insemnat sfarsitul inevitabil al relatiei lor.”Baietelul vostru se va putea bucura de corpul unei femei cand va creste mare. Va fi cu siguranta heterosexual”, murmura stins profesorul. Tinerilor soti incepura sa le luceasca ochii de bucurie si speranta. „Numai ca este atins de Sindromul Down…”, incheie el cu o voce imperceptibila.

Anisoara lesina aproape instantaneu. Ionica nu reusi nici macar sa se dezmeticeasca, asa ca sotia lui se lovise destul de tare cu capul de coltul mesei. Profesorul ii facu repede respiratie artificiala si Anisoara isi reveni in cele din urma. Puterile o parasise, nu era in stare nici macar sa planga. Alaturi, Ionut statea impietrit. Parea ca i se oprise respiratia. Puteai jura ca e unul din numeroasele figuri impaiate ale profesorului, gata sa se dezintegreze.

ªocul a fost teribil. Profesorul le recomanda consultanta psihologica si le puse la dispozitie un specialist celebru in domeniu, care reusea sa solutioneze cazuri disperate. Acesta le-a prescris mai intai un tratament medicamentos, sa-i scoata din starea de stupoare. Apoi trecu la investigatia psihanalitica si reusi sa-i convinga ca sinuciderea nu e o iesire din situatie. Totusi, n-au reusit niciodata sa revina la starea anterioara, cand erau animati de vise si sperante. Acum semanau mai degraba cu niste stafii, care nu mai asteapta nimic de la viata – obositi, apatici, indiferenti…

Copilul, bineinteles, urma sa fie avortat. Nici macar nu au pus problema in discutie. Parea de la sine inteles…